Contestație act administrativ fiscal. Decizia 162/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA nr. 162/CA/2009 -
Ședința publică
din 25 MARTIE 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Băltărete Savina Președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
- - - Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în nume propriu și în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI S, ambele cu sediul în S M, Romană nr.3-5, județul S împotrivaSentinței nr.533/CA/2008 din data de 11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr.4484/CA/83/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL S M, cu sediul social în S M,-, județul S M, având ca obiect CONTESTAȚIE ADMINISTRATIV FISCAL.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat în baza împuternicirii avocațiale din 16.03.2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet de Avocat în reprezentarea intimatei - SRL, lipsă fiind recurenta S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că, recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru, la data de 18.03.2009 prin Serviciul Registratură al instanței intimata a depus la dosar întâmpinare în dublu exemplar, după care:
INSTANȚA, nefiind excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului declarat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Satu Mare ca fiind legală și temeinică, pentru motivele inserate în întâmpinarea depusă la dosar.
Cu cheltuieli de judecată, conform documentelor justificative pe care le depune la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Prin Sentința nr.533/CA/2008 din data de 11.12.2008 pronunțată în dosarul nr.4484/CA/83/2008, Tribunalul Satu Mare a admis ac iunea reclamantei - L cu sediul n SM n contradictoriu cu ta DIREC IA GENERAL A FINAN ELOR PUBLICE S M i în consecin ță a anulat actele administrativ fiscale nr.87243/07.11.2008 i nr.92480/25.11.2008 emise de ă și a dispus restituirea tre reclamant a sumei de 5986,99 lei reprezent nd tax special pentru autoturisme, cu dob nzi legale.
A fost oblig ată ta pl teasc reclamantei suma de 843 lei cheltuieli de judecat
Pentru a pronunța această hotărâre, examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a achitat în contul Trezoreriei SMs uma de 5986,99 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, conform Ordinului de plată nr.46/16.02.2007depus la dosar(fila 4). Această taxă a fost plătită pentru a putea înmatricula autoturismul achiziționate în anul 2007( filele 5 de la dosar).
Prin cererea înregistrată sub nr.86109/04.11.2008, reclamanta a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, fără rezultat pozitiv(filele 6-11 de la dosar), refuzul pârâtei exprimat prin adresele nr.87243/07.11.2008 și nr.92480/25.11.2008, constituind acte administrative potrivit art.2 (2) din Legea nr.554/2004.
Instanța a reținut, în consonanță cu dispozițiile art.214 ind.1 și ind.3 Cod fiscal, că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică, care solicită înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene " nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Obiectivul acestor reglementări comunitare, materializat în jurisprudența Curții Europene de Justiție, este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Ca atare, reglementările comunitare, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, ceea ce constituie o discriminare a regimului fiscal, contravenind dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene.
De la 1 ianuarie 2007, România este membră a Uniunii Europene, iar prin ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația respectării tratatelor Comunității.
În consonanță cu dispozițiile art.148 din Constituția României, precum și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau a aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau constituțională.
Reținând că, dispozițiile Tratatului CEE se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, că se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, respectiv se dezavantajează direct sau indirect, mașinile din celelalte state membre UE, în competiție cu produsele similare autohtone, instanța a constatat că suma plătită de către reclamantă nu este datorată potrivit legislației comunitare, ca atare restituirea ei se justifică.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat sub forma dobânzii legale conform art.3 alin.3 din OG nr.9/2000, art.1084 și 1071 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii excepției necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare în soluționarea litigiului, iar în subsidiar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii în contencios administrativ, ca nelegală și netemeinică.
Cu privire la necompetența materială a Tribunalului Satu Mare, recurenta arată că nu există un act administrativ de impunere prin care s-a solicitat achitarea taxei speciale de înmatriculare de către reclamantă, chitanța eliberată de către pârâtă nu este un act administrativ fiscal, ci un simplu înscris care atestă încasarea taxei de la intimata reclamantă.
Recurenta consideră că actul administrativ pretins vătămător de reclamantă este actul administrativ cu caracter normativ și anume art.214 ind.1 Cod Fiscal, și în această situație competența de soluționare ar reveni altei instanțe, potrivit art.9 și 10 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, învederează faptul că reclamanta a achiziționat un autoturism pentru înmatricularea căruia a achitat legal taxa specială în cuantum de 5.986,99 lei, calculată conform Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Regimul taxei speciale pentru autoturisme a intrat în vigoare 01.01.2007 a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal, inclusiv pentru cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la 31.12.2006.
Prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităților Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme și autovehicule indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, prevederile acestui text introducând o limitare a drepturilor statelor membre de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele similare interne.
Recurenta mai arată că organul competent să se pronunțe asupra constituționalității unui act normativ este Curtea Constituțională, iar asupra încălcării legislației comunitare de către legislația internă se pronunță Curtea Europeană de Justiție.
De asemenea arată că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008 și prin care se dispune numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei, situație în care recurenta este de acord cu restituirea în parte a sumei achitate de către reclamantă.
În drept se invocă dispozițiile legale la care a făcut referire în recurs.
Intimata, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304 raportat la art. 3041Cod procedură civilă, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, se constată că aceasta este temeinică și legală.
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare este neîntemeiată, deoarece obiectul acțiunii formulată de reclamanta - SRL îl reprezintă anularea actelor administrativ fiscale nr.87.243/07.11.2008 și 92.480/25.11.2008 emise de pârâtă și obligarea acesteia la restituirea sumei de 5.986,99 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme.
Referitor la calificarea actelor nr.87.243/07.11.2008 și 92.480/25.11.2008 emise de pârâtă ca fiind acte administrativ fiscale, aceasta s-a făcut corect de către instanța de fond, în concordanță cu prevederile art.2 lit. h raportat la art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art. 41 Cod procedură fiscală.
Prin urmare, acțiunea formulată de reclamantă este o acțiune în contencios administrativ și nu o acțiune în pretenții, competența de soluționare revenind, potrivit art.2 lit. d Cod Procedură Civilă, tribunalului.
Referitor la neincidența în speță a prevederilor art. 90 alin. 1 din TRATATUL COMUNITĂȚII EUROPENE, curtea apreciază că instanța de fond a reținut corect aplicabilitatea acestui text de lege în cauză.
Astfel, potrivit art.90 paragraful 1 din TRATATUL COMUNITĂȚII EUROPENE " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ". Prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Motivul de recurs invocat, în sensul că nu ne aflăm în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare și nici în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autoturismelor/autovehiculelor indiferent de țara de proveniență este nefondat, câtă vreme această taxă nu este aplicată autoturismelor naționale similare, cum este cazul în speță.
Neîntemeiat este și motivul de recurs privind incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, instanța de fond reținând corect că prevederile acesteia nu pot fi aplicate reclamantului, câtă vreme au intrat în vigoare ulterior plății taxei ce face obiectul litigiului.
În ceea ce privește organele competente să se pronunțe asupra constituționalității actelor normative, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui aspect.
Cu privire la necompetența instanțelor judecătorești de a se pronunța asupra legislației comunitare trebuie avute în vedere dispozițiile art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, potrivit cărora prevederile Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2.
De asemenea, Curtea de Justiție a Comunității Europene a statuat cu titlu de principiu că " judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale ".
Față de toate aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs invocate de către recurentă nu sunt întemeiate și în baza art. 312 raportat la art. 316 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul.
În baza art.274 Cod de procedură civilă, va fi obligată partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S Mîn nume propriu și în reprezentareaADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI S, ambele cu sediul în S M, Romană nr.3-5, județul S împotriva Sentinței nr.533/CA/2008 din data de 11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL S M, cu sediul social în S M,-, județul S, pe care o menține în totul.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate - SRL SMs uma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 25 martie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
red.dec. D - 14.04.2009
Jud.fond
Tehnored.14.04.2009
2 exemplare
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Băltărete Savina, Marinescu Simona
