Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1739/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 1739
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Preda Popescu
: - -
Grefier:
________
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE -cu sediul în P,-, județul P, în nume propriu și pentruADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A COMUNEI MARI, cu sediul în comuna Mari, județul P, împotriva sentinței nr. 435 din 1 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta- INTERNAȚIONAL SRLcu sediul în comuna, sat Tătărani, Șos. B - P- Km. 57, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă - INTERNATIONAL SRL reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind recurentele pârâte DGFP P și Mari.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recurentele prin intermediul cererii de recurs solicită și judecata cauzei în lipsă, după care,
Reprezentanta intimatei reclamante - INTERNATIONAL SRL, avocat depune la dosar sentința nr. 440/01.10.2009 a Tribunalului Prahova, definitivă și irevocabilă, prin care s-a respins contestația formulată de societatea pe care o reprezintă împotriva deciziei emisă de Mari, arătând totodată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act că în cauză nu se mai formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Apărătoarea intimatei reclamante, având cuvântul, solicită față de concluziile ce reies și din actele depuse la dosar, respingerea recursului formulat de Mari și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
Susține că, data primei înmatriculări a autovehiculului a fost corect reținută de instanța de fond și în raport de aceasta atât reclamanta cât și pârâta au fost de acord cu cuantumul corect al taxei de poluare aferent autovehiculului.
Solicită de asemenea și plata cheltuielilor de judecată potrivit dovezii depusă la dosar.
CURTEA
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta - INTERNATIONAL SRL a chemat in judecata MARI, solicitând instanței sa dispună anularea deciziei nr.25726/5.12.2008 si deciziei de restituire nr.16120/24.09.2008, ambele emise de către pârâta, precum si restituirea diferenței dintre taxa speciala pentru autoturisme - achitata de către reclamanta - si taxa de poluare.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara autoturismului tip, cu nr. de înmatriculare -, pentru care a achitat taxa speciala de autoturisme si autovehicule, iar in baza dispozițiilor art.11 din OUG 50/2008 a solicitat paratei sa ii restituie diferența dintre aceasta taxa si taxa de poluare aferenta acestui autovehicul, insa prin decizia de restituire contestata parata i-a respins solicitarea.
S-a mai arătat ca reclamanta a contestat decizia de restituire, contestația fiindu-i, de asemenea, respinsa de către pârâta, motivat de faptul ca reclamanta nu a făcut dovada primei înmatriculări a autovehiculului, calculul diferenței de taxa efectuându-se conform art.6 al.5 din OUG 50/2008 - respectiv pe baza elementelor aferente unui autovehicul similar cu o vechime de pana la o luna.
Reclamanta a mai arătat ca autovehiculul a fost achiziționat din A, fiind exportat prin Olanda, iar vânzătorul l-a achiziționat de la Departamentul de Autovehicule al statului, in baza unui certificat de recuperare, ca pe acest certificat nu este trecuta data primei înmatriculări, fiind un formular tip ce nu are o asemenea rubrica, precum si ca a acesta baza de date a unei societăți din, denumita, din relațiile obținute de la aceasta rezultând ca prima înmatriculare a avut loc in data de 12.02.2003, astfel ca modul de calcul trebuia efectuat conform disp. art.6 al.4 din OUG 50/2008, avându-se în vedere vechimea autovehiculului rezultată din aceasta dată.
S-a mai învederat ca societatea este una autorizata si specializata in istoricul autovehiculelor, precum si ca, daca parata avea dubii în ce privește veridicitatea informațiilor furnizate, trebuia ca, potrivit art.10 al.3 din OUG 50/2008, sa o înștiințeze, pentru efectuarea unei expertize tehnice, care sa stabilească nivelul de depreciere al autovehiculului.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv adresa nr.25726/2008, cererea nr.-/2008, actele contestate, cerere de restituire, certificat de vânzare cu amânuntul, certificat de recuperare si relații de la - traduse din limba engleza.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiata, arătând că reclamanta nu a depus documente din care sa rezulte data primei înmatriculări, precum si ca documentele eliberate de către firma nu pot fi avute in vedere, întrucât nu este autentificat de către tara de proveniența, astfel ca modul de calcul al diferenței stabilita de către pârâta este corect.
În cauză s-a depus raportul de expertiza contabila precum si completarea la acesta, ambele întocmite de către expertul, care au fost puse in discuția părților la termenul de judecata din data de 1.10.2009 si fata de care părțile au arătat ca nu au de formulat obiecțiuni la care expertul să răspundă.
Prin sentința nr. 435 din data de 01.10.2009 Tribunalul Prahovaa admis contestația formulată de reclamanta - INTERNATIONAL SRL în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE MARI.
A anulat decizia nr. 25726/5.12.2008 si decizia de restituire nr. 16120/24.09.2008, ambele emise de către pârâtă.
A obligat pârâta să restituie contestatoarei suma de 1230,49 lei reprezentând diferența de taxa de poluare.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că reclamanta este proprietara autoturismului tip, cu nr. de înmatriculare -, pentru care a achitat taxa speciala de autoturisme si autovehicule in cuantum de 6631,49 lei.
In baza dispozițiilor art.11 din OUG 50/2008, reclamanta a solicitat pârâtei să îi restituie diferența dintre aceasta taxa si taxa de poluare aferenta acestui autovehicul, insa prin decizia de restituire contestata pârâta i-a respins solicitarea, motivat de faptul ca taxa de poluare ce trebuia plătită pentru acest autovehicul este mai mare decât taxa achitata de către reclamanta, astfel ca nu exista nici o diferența de restituit.
Reclamanta a contestat decizia de restituire menționată, contestația fiindu-i, respinsa de către pârâta, cu motivarea ca cererea de restituire a fost corect soluționată, prin prisma dispozițiilor art.6 al.5 din OUG 50/2008.
Tribunalul a reținut că dispozițiile menționate anterior prevăd ca"atunci când persoana care solicită înmatricularea autovehiculului nu poate face dovada datei primei înmatriculări a autovehiculului, taxa se calculează pe baza elementelor aferente unui autovehicul similar cu o vechime de până la o lună",astfel ca in cauza taxa de poluare pentru autovehiculul reclamantei a fost calculate de către pârâta avându-se în vedere un autovehicul nou ( cu vechime de pana la o luna).
Din înscrisurile depuse la dosar de către reclamanta rezulta ca autovehiculul a fost fabricat in anul 2003, fiind înmatriculat inițial în in data de 15.02.2003, aspect ce rezulta din certificatul de vânzare si de recuperare, raportul de expertiza, precum si din informațiile furnizate de către firma specializata.
Tribunalul a apreciat că, din certificatele precizate ( care sunt documente oficiale) rezulta atât anul de fabricație 2003, cât și schimbarea proprietarilor autovehiculului după acest moment, împrejurare ce justifica instanța să prezume ca autovehiculul a fost înmatriculat în această perioadă, respectiv ca datele prezentate de către (care se coroborează cu cele din certificate si din care rezulta, atât data primei înmatriculări, cat si aspectul ca autovehiculul a circulat pe drumurile publice din SUA ) sunt veridice.
Tribunalul a mai reținut că reclamanta s-a adresat si Oficiului Consular al SUA, pentru a confirma aspectul datei primei înmatriculări, menționată de documentele precizate anterior, insa nu a primit vreun răspuns.
In aceste condiții, tribunalul a considerat că, în condițiile lipsei unui răspuns oficial din partea autoritarilor SUA, reclamanta poate, in virtutea exercitării dreptului sau de apărare, să dovedească data primei înmatriculări a autovehiculului prin alte probe, lucru pe care l-a făcut în cauză.
Raportat la aceasta dată a primei înmatriculări, tribunalul a considerat, având în vedere raportul de expertiza si punctul de vedere al pârâtei menționat in obiecțiunile la acest raport (obiecțiuni formulate anterior completării raportului de către expert si la care a renunțat ulterior in fata instanței de judecata), ca în mod greșit pârata a avut in vedere dispozițiile art.6 al.5 din OUG 50/2008 la calculul taxei de poluare aferenta autovehiculului, respectiv situația unui autovehicul similar de pana la o luna vechime, in realitate fiind aplicabile disp. art.6 al.2 lit.b si c si al.4 din OUG 50/2008, cuantumul taxei de poluare fiind de 5401 lei.
Ca urmare, tribunalul a apreciat ca, raportat la data primei înmatriculai menționata, atât reclamanta, cat si parata au fost de acord ca, fata de cursul monedei Euro, cuantumul corect al taxei de poluare aferenta autovehiculului a fost acela de 5401 lei, diferența de restituit reclamantei, conform disp. art.11 din OUG 50/2008, fiind de 1230, 49 lei.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova a declarat recurs DGFP P și Mari criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând modificarea în tot a acesteia și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată.
Recurenta a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că la data achiziționării autoturismului Tip intimata reclamantă,fără a se prezenta la sediul Mari, a calculat și achitat taxă specială, prevăzută de OUG 110/2006, în vigoare la data plății, în valoarea de 6631,49 lei dar odată cu intrarea în vigoare a OUG 50/2008, privind taxa de poluare instituită pentru autovehicule, s-a recalculat taxa datorată de intimată, la solicitarea acesteia, prin decizia de restituire nr. -/24.09.2008 stabilindu-se că nu rezultă diferențe de restituit.
Recurenta a susținut că deosebirea dintre cele două acte normative menționate, constă în definirea de către legiuitor, a vechimii care se ia în calcul pentru cota de reducere a taxei, OUG 110/2006 calculând vechimea de la anul de fabricație, în timp ce OUG 50/2008 - art. 4 și 5 stabilește vechimea autoturismului rulat prin raportare la data primei înmatriculări, iar atunci când aceasta nu poate fi dovedită, taxa se calculează pe baza elementelor aferente unui autovehicul similar, cu o vechime până la o lună.
S-a învederat că intimata reclamantă se află în această ultimă situație, deoarece nu a prezentat certificatul de înmatriculare sau alt document emis de autoritatea competentă din țara de proveniență, nefiind corectă dovedirea datei primei înmatriculări, printr-o probă indirectă, respectiv o atestare a unei firme independente -, aceste date fiind furnizate pe baza informațiilor primite de la terți, existând posibilitatea că unele informații să nu fie raportate.
S-a concluzionat că nu există date certe privind data primei înmatriculări a autovehiculului la 12.02.2003, așa încât recalcularea diferenței de taxă pretins datorată intimatei nu este legală, fiind corecte calculele organelor fiscale, făcute pe baza documentelor puse la dispoziție de către cel interesat, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Intimata prin apărător, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor din recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Problema litigioasă în această cauză o reprezintă modalitatea în care se poate dovedi data primei înmatriculări a unui autoturism pentru care se datorează taxă de poluare, conform OUG 50/2008 modificată și completată, în condițiile în care nu există certificatul de înmatriculare al mașinii, iar taxa de poluare se raportează la data primei înmatriculări a acestei, conform art. 4 și 5 din acest act normativ.
Recurenta pârâtă a susținut că nu sunt pertinente probatoriile administrate de intimata reclamantă, privind prima înmatriculare a autoturismului PH-09., importat din SUA, exportat Olanda, pe care vânzătorul l-a dobândit de la Departamentul de Autovehicule al Statului, pe baza unui certificat de recuperare în care nu este menționată data primei înmatriculări, apreciind că nefăcându-se dovada certă a acestei date, sunt aplicabile dispozițiile art. 6 al. 5 din OUG 50/2008, taxa de poluare calculându-se în funcție de elementele aferente unui autovehicul similar, cu o vechime de până la o lună.
Curtea, apreciază că sunt corecte concluziile primei instanțe, care în urma probatoriilor cu înscrisuri și expertiză administrate, a stabilit că data primei înmatriculări este 15.02.2003, așa cum rezultă din contractul de vânzare, certificatul de recuperare, raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert, precum și din informațiile furnizate de către firma specializată, Oficiul Consular al SUA nerăspunzând solicitărilor intimatei reclamante, privind confirmarea datei primei înmatriculări a autoturismului.
In mod judicios s-a apreciat că intimata reclamantă a făcut dovada susținerilor sale, potrivit art. 1169 Cod Civil, și art. 46 cod comercial și a nu recunoaște acesteia dreptul de a dovedi, prin orice mijloc de probă admis de lege, o situație de fapt reprezentată de data primei înmatriculării autoturismului în litigiu, înseamnă de aop riva de dreptul la apărare, așa cum este acesta definit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și consacrat în jurisprudența Curții Europene de la Strasbourg, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept, semnatar al acestei convenții.
Constatând că sentința atacată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare, prevăzută de art. 304 Cod.pr.civ. Curtea în baza disp. art. 312 al. 1 Cod pr.civ.va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
In temeiul art. 274 Cod pr.civ, va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 600 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în P,-, județul P, în nume propriu și pentruADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A COMUNEI MARI, cu sediul în comuna Mari, județul P, împotriva sentinței nr. 435 din 1 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta- INTERNAȚIONAL SRLcu sediul în comuna, sat Tătărani, Șos. B - P- Km. 57, județul
Obligă recurenta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Valentin Niță Preda Popescu
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact. / 5 e/18.12. 2009
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Jud fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Preda Popescu
