Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1765/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1765

Ședința publică din 20 mai 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Floarea Tămaș

JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga

- -

GREFIER: ---

S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanta - SRL B, împotriva Sentinței civile nr. 997/CA din 23 decembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei recurente - SRL B, avocat de la Baroul Maramureș, cu împuternicire avocațială la fila 20 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, nu este timbrat, lipsind 19,00 lei taxă judiciară de timbru și un timbru judiciar de 0,15 lei, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.

Se mai menționează că în dimineața acestei zile, 20 mai 2009, înainte de începerea dezbaterilor a sosit la dosar, prin fax înregistrat la registratura instanței, o întâmpinare din partea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.

Reprezentantul reclamantei recurente - SRL B face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19 lei, cu chitanță în original pe care o depune la dosar și timbre judiciare mobile în valoare de 2 lei, astfel încât recursul este legal timbrat.

Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul reclamantei recurente, care învederează instanței că, dată fiind complexitatea cauzei și depunerea întâmpinării abia la acest termen de judecată, solicită acordarea unui termen pentru a studia întâmpinarea și a se consulta cu clientul său.

Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare întrucât nu este vorba de o chestiune economică, ci de una juridică și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantului recurentei să studieze întâmpinarea comunicată la acest termen de judecată.

La apelul nominal la a doua strigare se prezintă numai reprezentantul reclamantei recurente.

Întrucât reprezentantul recurentei arată că nu are alte cereri sau excepții, Curtea în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantei recurente - SRL B susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris solicitând admiterea lui, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleeași instanțe. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.

Curtea lasă cauza în pronunțare.

CURTEA

La data de 23.12.2008, s-a pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, sentința civilă nr.997, prin care s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B-

S-a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta -. SRL B împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B-

Pentru a pronunța soluția menționată s-a reținut că " pârâta a invederat faptul că solicitarea petentei de modificare a raportului de inspecție fiscală finalizat prin emiterea Deciziei de impunere nr. 781/28 iunie 2007, respectiv a acestei decizii prin care au fost stabilite suplimentar de către organele de inspecție fiscală sume suplimentare în cuantum, de 265.800 lei, reprezentând TVA în cuantum de 265.800 lei și accesorii în cuantum de 11.157 lei, a făcut obiectul unei contestații pe cale jurisdicțională, fiind format astfel dosarul nr. 48/2007 la nivelul organului jurisdicțional din cadrul DGFP B-N, contestație ce a fost soluționată prin Decizia nr. 48/22 noiembrie 2007 prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamantă, și a fost menținută a fiind temeinică și legală Decizia de impunere prin care au fost stabilite suplimentar sume în cuantum de 276.957 lei.

Într-o asemenea situație, existând pronunțată la nivelul DGFP B-N o soluție prin decizia nr. 48/22 noiembrie 2007 cu privire la măsurile dispuse prin decizia de impunere, s-a apreciat că în fața Tribunalului Bistrița -N, contestatoarea nu putea contesta decât această decizie a organului jurisdicțional, petitul formulat de contestare din nou a deciziei de impunere fiind inadmisibil.

Analizând capetele de cerere formulate în cadrul acțiunii introductive instanța a constatat că într-adevăr cererea este inadmisibilă.

Astfel, deși acțiunea este îndreptată împotriva ambelor decizii, reclamanta a solicitat anularea numai a deciziei de impunere nr. 781/28 iunie 2007 și a raportului de inspecție fiscală, nu și a deciziei nr. 48/22 noiembrie 2007 prin care s-a soluționat contestația formulată de reclamantă.

Or, împotriva deciziei de impunere există calea de atac a contestației la organul fiscal emitent și abia împotriva deciziei de soluționare a contestației este prevăzută calea de atac în instanță conform prev.art.205, 209 și 211 din OG.92/2003 modificată.

Instanța a apreciat că pentru admisibilitatea acțiunii se impunea ca reclamanta să solicite anularea ambelor decizii nr. 781/28 iunie 2007 și nr. 48/22 noiembrie 2007 și nu a deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală."

Reclamanta -" "SRL a formulat recurs împotriva sentinței menționate, prin care a solicitat în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței atacate, ca fiind netemeinică și nelegală în sensul admiterii acțiunii introductive.

Astfel, s-a susținut de către recurentă că obiect al acțiunii în contencios administrativ l-a constituit atât Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.781/28.06.2007 a ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B N, cât și Decizia nr.48/22.11.2007, prin care intimata a respins contestația administrativă ca neîntemeiată.

S-a subliniat că lipsa mențiunii exprese privind anularea Deciziei date în contestația administrativă nu reprezintă decât o omisiune materială, întrucât în petitul acțiunii s-a menționat că se atacă această decizie, iar din motivarea acțiunii se putea desprinde cu ușurință că, pe fond, a fost atacată și această decizie.

Apreciind că singurul act fiscal prin care se stabilesc în sarcina societății recurente obligații față de bugetul de stat și care produce efecte juridice de necontestat este decizia de impunere, recurenta a înțeles să atace și această decizie, nu doar decizia pronunțată în soluționarea contestației administrative; referitor la raportul de inspecție fiscală, s-a arătat de către recurentă că și acesta este atacat, întrucât acest raport a stat la baza deciziei de impunere.

S-a evidențiat că respingerea acțiunii ca inadmisibilă s-ar fi justificat, numai în măsura în care nu ar fi fost parcursă procedura prealabilă, ceea ce însă nu era cazul. Mai mult, s-a arătat că prin hotărâre irevocabilă s-a admis cererea de suspendare a executării Titlului executoriu - Decizia de impunere nr.781/28.06.2007 a ANAF - DGFP B N, cerere care nu se justifica a fi admisă, în condițiile în care acțiunea privind fondul ar fi fost inadmisibilă.

Referitor la fondul cauzei, recurenta a susținut nelegalitatea actelor contestate.

Intimata DGFP B N, și-a exprimat poziția procesuală (25), în sensul respingerii recursului, subliniind că prin acțiunea introductivă de instanță nu a fost atacată decizia prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva deciziei de impunere, astfel că în mod legal și temeinic aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.

Referitor la actele contestate de către recurentă intimata, a susținut în esență că acestea au fost întocmite cu respectarea normelor legale, nefiind justificată anularea acestora.

Nu au fost administrate probe noi.

Trecând la soluționarea recursului dedus judecății în raport cu probațiunea și dispozițiile legale în materie, Curtea apreciază că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de recurenta reclamantă -""SRL, apreciind că o asemenea soluție se justifică raportat la faptul că aceasta a înțeles să solicite doar anularea deciziei de impunere nr.781/28.06.2007 a ANAF - DGFP B N, și a raportului de inspecție fiscală ce a stat la baza acestei decizii, fără a solicita anularea deciziei nr.48/22.11.2007, prin care s-a soluționat contestația împotriva deciziei de impunere și care ar fi trebuit dedusă judecății.

Analizând conținutul demersului juridic al recurentei reclamante înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița N la data de 04.12.2007, Curtea constată că prin acțiunea în contencios administrativ a fost atacată atât decizia de impunere nr.781/28.06.2007, raportul de inspecție fiscală ce a stat la baza acesteia, precum și decizia nr.48/22.11.2007 privind soluționarea contestației.

Într-adevăr recurenta reclamantă nu a formulat un petit expres în sensul anulării ultimei decizii, însă Curtea constată că suntem în prezența unei omisiuni materiale, în condițiile în care în acțiune se arată expres că se atacată și această decizie, iar la pct.5 din motivele acțiunii (9 dosar fond) sunt detaliate criticile vizând și această decizie.

Curtea apreciază că prima instanță a dat dovadă de un formalism inacceptabil de rigid, prin interpretarea abordată, respingerea ca inadmisibilă a acțiunii fiind de natură să restrângă nejustificat accesul liber la justiție.

Or, potrivit art.21 al.1 din Constituția României, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, iar potrivit al.(2) al aceluiași articol, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

În reglementarea acestui drept legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiții de formă, ținând de natura și de exigențele administrării justiției, fără însă ca aceste condiționări să aducă atingere substanței dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.

De altfel, CEDO a statuat în mod constant în jurisprudența sa că scopul convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este să apere "nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective" (cazul Airey contra Irlandei, 1979 cazul Artico contra Italiei, 1980).

Accesul la o instanță de judecată nu este un drept absolut, fiind susceptibil de limitări, inclusiv în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei căi de atac, totuși, aceste limitări nu trebuie să restrângă accesul deschis unui justițiabil de o asemenea manieră încât dreptul să fie atins în însăși substanța lui.

De altfel, în virtutea rolului activ, în conformitate cu art.129 al.5 pr.civ. prima instanță ar fi trebuit să ceară lămuriri cu privire la inadvertența constatată, cu atât mai mult cu cât, chiar prin întâmpinarea depusă de pârâta intimată s-a invocat excepția inadmisibilității, justificată tocmai de această omisiune.

Concluzionând că demersul său juridic recurenta reclamantă a suspus analizei primei instanțe și Decizia nr.48/22.11.2007 respectiv faptul că prima instanță a soluționat procesul, fără a intra în cercetarea fondului, în conformitate cu art.312 alin.1,3,5 pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

În conformitate cu art.315 pr.civ. instanța va proceda la cercetarea fondului cauzei în limitele în care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de - SRL, împotriva Sentinței civile nr. 997 din 23.12.2008, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20.05.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - ---

RED.DG/MR

20.06.09/3 ex.

Jud.fond:

Președinte:Floarea Tămaș
Judecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1765/2009. Curtea de Apel Cluj