Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1756/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1756
Ședința publică din 20 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M, împotriva Sentinței civile nr. 174 din 20 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat - reprezentat de AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN FILIALA M - AGENȚIA B-M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care, învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, fondul cauzei este insuficient timbrat, lipsind timbrul judiciar de 0,30 lei, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se constată că recursul este declarat în termen legal, precum și că a fost comunicat intimatului, odată cu citația.
La data de 15 mai 2009, s-au înregistrat la dosar concluzii din partea reclamantului intimat -, prin intermediul cărora solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureș, pentru a se administra probațiunea necesară unei juste soluționări a cauzei.
Față de dispozițiile instanței făcute cunoscute intimatului odată cu citația, în sensul achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate la fondul cauzei, pentru lipsa timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei, Curtea va face aplicarea art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 privind darea în debit a reclamantului cu diferența de timbru judiciar neachitată.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
În urma deliberării se reține că, prin sentința civilă nr.174 din 20.01.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a FILIALA M, formulată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M - B M, în contradictoriu cu reclamantul, prin - FILIALA M - AGENȚIA B
S-a admis acțiunea formulată de către reclamant, împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice B M și în consecință s-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul statului a sumei de 2.983 lei, reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța nr. -/03.04.2008.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice BMa fost obligată să restituie reclamantei suma de 2.983 lei cu dobânda legală de 0,1% pe zi de întârziere calculată începând cu data de 10.11.2008 și până la achitarea integrală.
Pârâtele au fost obligate la plata către mandatarul reclamantei, - Filiala Mas umei de 1.004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:
" Referitor la excepția lipsei capacității procesuală de folosință și exercițiu a Filiala M - Agenția B M, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 67 - 72 Cod procedură civilă părțile pot să își exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
Potrivit dispozițiilor art. 1533 alin. Cod civil, mandatarul poate fi expres sau tacit.
În cazul de față, prin comunicatul filialei Filiala M s-a învederat posibilitatea automobiliștilor interesați de a mandata această filială să angajeze o casă de avocatură pentru promovarea acțiunii în justiție în vederea recuperării taxei de primă înmatriculare.
Prin depunerea de către cei interesați a actelor menționate în acest comunicat, aceștia au făcut dovada faptului că au mandata filiala M să facă acest demers, motiv pentru car excepția va fi respinsă.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a analizat dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, constatatând că acesta prevede că, "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în România.
Aplicarea taxei introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, facem referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat și conchidem că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Art. 90 alin. 1 din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea de drept a României și astfel reclamanta, persoană juridică română, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului.
Întrucât instanța a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
În ceea ce privește dobânda solicitată, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 124 din Codul d e procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei.
Potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 7 din Codul d e procedură fiscală nivelul majorărilor de întârziere este de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere."
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Criticile vizează atât nelegalitatea, cât și netemeinicia hotărârii atacate, subliniindu-se, în esență, faptul că prima instanță nu putea înlătura incidența dispozițiilor cuprinse în OUG 50/2008, neputându-se pune semnul egalității între taxa de primă înmatriculare, reglementată de art. 2141- 2142Cod Fiscal, în prezent abrogate, și taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008.
De asemenea, s-a arătat că în mod greșit s-a dispus obligarea la plata dobânzii legale în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, în condițiile în care în prezent nu există un temei legal sau judiciar pentru restituirea în întregime a taxei de primă înmatriculare.
Referitor la cheltuielile de judecată, acestea trebuiau respinse ca inadmisibile, neputând fi stabilite decât față de titularul acțiunii și nu față de reprezentantul acestuia, iar cuantumul acestora nu a fost dovedit prin nici un mijloc de probă.
S-a mai invocat excepția absolută a prescripției procedurii prealabile, respectiv excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a Filiala M - Agenția B
Trecând la soluționarea recursului dedus judecății, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii înregistrate pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 10.06.2008, de către reclamantul, reprezentat de către AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN FILIALA M prin avocat, îl constituie restituirea taxei de primă înmatriculare, încasate de către organele fiscale în temeiul art.2141și urm. Cod fiscal, ca urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei.
Prima instanță a soluționat acțiunea menționată fără lămurirea unor chestiuni prealabile vizând calitatea de reprezentant a domnului avocat, capacitatea procesuală a Filiala M, în raport de activitatea desfășurată de către aceasta, respectiv în ce măsură își găsesc aplicabilitatea prevederile art.90 din Tratatul CE.
Astfel, se constată că acțiunea în contencios administrativ ( 1-12 dosar fond) este promovată prin intermediul avocatului, însă din scriptele dosarului nu rezultă că între acesta și reclamant s-a încheiat un contract de asistența juridică, de natură să justifice calitatea de reprezentant a domnului avocat.
Într-adevăr, la fila 25 dosar fond se regăsește o împuternicire avocațială prin care domnul avocat este mandatat să redacteze o cerere de restituire a taxei de primă înmatriculare, însă acest mandat este acordat de către
Deși, pe aceeași delegație se face mențiunea " M pentru ", nu se poate aprecia dacă sunt incidente dispozițiilor legale de la mandat, prin prisma faptului că documentația de la dosar nu lămurește dacă acesta a fost acordat, respectiv în ce condiții, astfel că, se impunea audierea reclamantului ( care nu a fost citat niciodată), probă care este incompatibilă cu faza procesuală a recursului.
De altfel și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a compărea în persoană în fața instanței este recunoscut și în materie civilă mai ales în situațiile în care este relevant pentru luarea deciziei ori soluționarea cauzei - aprecierea conduitei părții (Cauza Muyldermans contra Belgiei, plângerea nr.1217/86).
Raportat la considerentele expuse și constatând că modificarea hotărârii nu este posibilă, întrucât este necesară administrarea de noi probe, în temeiul art. 312 alin.3 fraza finală pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa hotărârea instanței de fond cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleeași instanțe.
În conformitate cu art. 315 Cod de procedură civilă, în rejudecare, vor fi analizate toate excepțiile invocate de părți, inclusiv prin recursul promovat, iar în măsura în care va aprecia că acestea sunt neîntemeiate, va păși la soluționarea fondului cauzei.
De asemenea, urmează să se procedeze la audierea reclamantului, pentru a se stabili, fără echivoc, aspectele referitoare la existența și condițiile de acordare a mandatului, respectiv să se stabilească dacă acesta a fost dat, iar în caz afirmativ, să se determine persoana mandatarului.
Referitor la Filiala M, se va analiza capacitatea procesuală a acesteia, pornind de la titularul acțiunii în contencios administrativ în concordanță cu principiul specialității capacității acestei entități și a atribuțiilor sale evidențiate de statut.
În măsura în care se va aprecia că excepțiile invocate nu sunt întemeiate, se va proceda la soluționarea fondului cauzei în raport de finalitatea urmărită de reclamant, astfel că se va solicita reclamantului să facă dovada incidenței prevederilor art.90 din Tratatul CE, prin depunerea înscrisurilor care să dovedească existența unei alte înmatriculări a autovehiculului într-unul din statele membre UE, anterior momentului achiziționării de către reclamant.
Se va avea în vedere jurisprudența CEDO, prin care s-a statuat, în mod constant, că, Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980,), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994 și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000).
De asemenea, se vor verifica cheltuielile de judecată ocazionate reclamantului cu derularea prezentului litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M împotriva Sentinței civile nr. 174 din 20.01.2009, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - ---
RED.DG/MB
28.05.09/3 ex.
Jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
