Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1852/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1852/2009
Ședința publică din data de 01 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta - TURISM SRL și pârâtul MUNICIPIUL Z - PRIMARUL MUNICIPIULUI Z, împotriva sentinței civile nr. 164 din 30.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurenta reclamantă, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta recurentă este timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 1,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta recurentei reclamante a depus la dosarul cauzei, dovada achitării taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat în cauză și justificarea cheltuielilor de judecată ( 18 - 19) și a solicitat acordarea cuvântului pe fond, arătând că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentanta recurentei reclamante a solicitat admiterea recursului promovat în cauză, casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare, instanța de fond s-a pronunțat fără să fie competentă pe excepția de nelegalitate, iar în subsidiar admiterea recursului, menținerea hotărârii recurate, modificarea considerentelor, respectiv să se completeze considerentele, instanța de fond nu s-a pronunțat pe motivele invocate.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.164 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prev. art. 249 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 invocată de reclamanta - TURISM SRL
A fost admisă acțiunea reclamantei - TURISM SRL și s-a dispus anularea Dispoziției nr. 2426/17.09.2008 și a Deciziei de impunere nr. 31588/07.07.2008 a Primăriei mun.
Totodată au fost obligate pârâtele Municipiul Z și Primarul municipiului Z la 1232 lei cheltuieli de judecată către reclamanta - TURISM SRL
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că excepția privind neconstituționalitatea prevăzută de art. 249 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul d e procedură fiscală este inadmisibilă pentru următoarele:
Prin deciziile nr. 324/29.03.2007, 345/03.04.2007, 857/09.10.2007 ale Curții Constituționale a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 249 alin. 3 din Legea nr. 571/2003.
Conform art. 23 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu pot face obiectul excepției prev. legale a căror constituționalitate a fost stabilită.
Cum excepția de neconstituționalitate a fost respinsă cu privire la acest articol de Curtea Constituțională, este inadmisibilă invocarea ei din nou.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de închiriere nr. 20985/16.09.2004 Municipiul Z reprezentat de primar a încheiat cu reclamanta un contract de închiriere pentru spațiul situat în Z, P-ța - -, nr. 3-5, în suprafață de 96,6 mp, începând cu data de 01.08.2004.
Ca obligație a chiriașului, s-a stabilit prin acest contract plata chiriei, plata utilităților consumate pentru folosința bunului închiriat, plata cheltuielilor ocazionate de întreținerea și repararea bunului închiriat, plata lucrărilor de reparații capitale cauzate de culpa chiriașului (art. 8-38 din contract).
Ca obligație a proprietarului s-a stabilit prin art. 23 din contract ca acesta să plătească pe toată durata contractului de închiriere impozitele și taxele bunului închiriat.
Acest contract s-a prelungit ulterior prin acte adiționale, modificându-se prin aceste acte adiționale doar chiria, celelalte clauze contractuale rămânând valabile, aspect menționat în fiecare act adițional.
În aceste condiții emiterea deciziei de impunere către reclamantă privind plata impozitului pe clădire și Dispoziția primarului municipiului Z nr. 2426/17.09.2008 prin care s-a respins contestație privind anularea deciziei de impunere este nelegală.
Este adevărat că obligația privind plata taxelor și impozitelor în cazul clădirilor aflate în administrarea sau folosința altei persoane și pentru care se datorează chirie revenea inițial conform art. 249 alin. 3 Cod procedură fiscală proprietarului.
Apoi prin Legea nr. 494/12.11.2004 modificându-se Codul d e procedură fiscală, art. 249 alin. 3 prevedea această obligație în sarcina locatarilor, concesionarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință după caz.
Însă această prevedere legală nu acționează de drept, fără a fi prevăzută în contractul încheiat între părți, întrucât clauzele contractuale sunt cele care primează.
Ori atâta timp cât părțile au stabilit în contractul încheiat între ei ca obligația de plată a impozitului în sarcina proprietarului nu se poate cere plata acestuia de la chiriaș, conform art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute având putere de lege între părțile contractante.
Faptul că părțile în toate actele adiționale încheiate ulterior modificării legii ( 17-19, 65,67) au făcut mențiunea că rămân neschimbate clauzele contractuale, înseamnă că au înțeles să deroge de comun acord de la lege, clauzele acestui contract fiind cele care își produc efectele între părți.
Aceste considerente fac a fi anulabilă Decizia de impunere nr. 31588/07.07.2008 a Municipiului Z și Dispoziția nr. 2426/17.09.2008 a Primarului municipiului
În baza art. 247 Cod procedură civilă au fost obligate pârâtele Municipiul Z și Primarul municipiului Z la 1232 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pârâtul Municipiul Zap romovat recurs împotriva acestei hotărâri solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei.
Recurentul pârât a învederat că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile legale incidente interpretând greșit prevederile art.249 alin.3 din Legea nr.571/2003.
Reclamanta Turism SRL a promovat recurs împotriva aceleiași hotărâri solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că judecătorul investit cu soluționarea cauzei s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate făcând o greșită aplicare a prevederilor art.29 alin.3 din Legea nr.47/1999.
Recurenta a învederat că se impune casarea cu trimitere având în vedere că este prezent motivul de recurs prev. de art.304 pct.5 pr.civ. întrucât prima instanță s-a declarat competentă să soluționeze excepția de neconstituționalitate a prev. art.249 alin.3 din Legea nr.571/2003 în condițiile în care textul legii stabilește că nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Justificarea interesului în promovarea recursului în raport de soluția pronunțată de prima instanță recurenta l-a realizat prin invocarea împrejurării că prima instanță deși a pronunțat o hotărâre aparent favorabilă reclamantei aceasta a omis analizarea excepțiilor lipsei calității de reprezentant și a altor motive de nelegalitate invocate de reclamantă în primă instanță.
Analiza recursurilor formulate prin prisma motivelor evidențiate și a prevederilor art.304 și art.3041pr.civ. relevă următoarele:
Reclamata Turism SRL prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții Municipiul Z și Primarul Municipiului Zas olicitat anularea dispoziției nr.2426/17.09.2008 și a deciziei de impunere nr.31588/07.07.2008 cu consecința anulării obligațiilor fiscale stabilite prin acestea.
Ulterior a formulat o cerere de suspendare a cauzei până la soluționarea de către Curtea Constituțională în temeiul prev. art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.249 alin.3 din Legea nr.571/2003.
Prima instanță a omis analizarea acestei cereri iar prin hotărârea atacată a dispus respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prev. art.249 alin.3 din Legea nr.571/2003 reținând că potrivit prevederilor art.23 alin.3 nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită.
Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
Legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art.29 alin.3 că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale astfel că rezultă că prima instanță a interpretat greșit textul legal reținând contrar acestuia că nu poate fi dispusă sesizarea Curții Constituționale pentru ipoteza în care a fost stabilită constituționalitatea.
Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare iar pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă potrivit prevederilor art.29 alin.4 și 5 din Legea nr.47/1992.
Analizând recursurile formulate din această perspectivă Curtea le-a apreciat ca fiind întemeiate reținând că sub aspectul soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității astfel că în temeiul prevederilor art.312 pr.civ. va admite recursul promovat și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe reținând că soluționarea cererii a fost realizată fără cercetarea fondului pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul SRL Z și pârâții MUNICIPIUL Z și PRIMARUL MUNICIPIULUI Z împotriva sentinței civile nr. 164 din 30.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - G - - -
GREFIER
- -
Red./
3 ex./10.06.2009
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
