Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1850/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1850/2009
Ședința publică din data de 01 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile declarate de PRIMARUL MUNICIPIULUI Z și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, împotriva sentinței civile nr. 2996 din 19.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații, și SERVICIUL PUBLIC POLIȚIA COMUNITARĂ Z, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile sunt scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 29.05.2009, recurentul Primarul Municipiului Zad epus la dosarul cauzei concluzii, la care s-au anexat extrase de pe portalul instanțelor referitoare la cauze similare în care soluțiile le-au fost favorabile, mandatul dat avocatului pentru redactarea concluziilor și chitanța ce atestă plata onorariului avocațial.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 2996, pronunțată la data de 19 decembrie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a respins excepția tardivității și a autorității de lucru judecat invocată de pârâții Primarul Municipiului Z și Consiliul local al Municipiului Z precum și excepția lipsei calității procesuale pasive și a prematurității invocate de pârâta Consiliul local al Municipiului
S-a admis în parte acțiunea precizată reclamanților -, -, -, -, -, și iar pârâtul Serviciul Public - Poliția Comunitară Zaf ost obligat la plata către reclamanți a sumei de 180 lei lunar pentru perioada 1.09.2006 - 10.01.2007 reprezentând acoperirea unei părți din cheltuielile cu ținuta decentă indexată și actualizată cu rata inflației.
De asemenea, pârâții Primarul Municipiului Z și Consiliul local al Municipiului au fost obligați la cuprinderea în buget a sumelor necesare.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că între Primarul Municipiului Z, Directorul Direcției de Asistență Socială Comunitară Z, Directorul Serviciului Public Poliția Comunitară Z, în calitate de angajatori și funcționarii publici al Consiliului Local al Municipiului Z, ai Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Municipiului Z, ai Direcției de Asistență Socială Comunitară Z, ai Serviciului Public Poliția Comunitară Z, și ai Serviciului Taxe speciale, în calitate de angajați, reprezentați de Sindicatul Liber al Salariaților din Administrația Locală de Stat "" s-a încheiat un Acord/Contract Colectiv de Muncă înregistrat la data de 10.01.2006 prin care s-a prevăzut printre altele, la art.24 alin.1 că funcționarilor publici respectiv salariaților li se acordă lunar drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii în cuantum de 650 lei, acoperirea unei părți din cheltuielile determinate de muncă în condiții de stres - 30 lei RON, spor de fidelitate și loialitate în scopul menținerii stabilității în instituție a angajaților - 150 lei RON, în condițiile semnării unui angajament de fidelitate care va constitui anexă la raportul de serviciu/contract de muncă.
Reclamanții au solicitat plata sumelor reprezentând acoperirea unei părți din cheltuielile cu ținuta decentă și drepturi pentru menținerea sănătății și securității muncii.
Raportat la excepția de autoritate de lucru judecat, invocat de pârâtele 1 și 2, instanța a constatat că această excepție nu este întemeiată.
În ceea ce privește excepția tardivității raportat la prev.art.73 lit.a din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanța a respins-o ca nefondată pentru următoarele:
Art.73 lit.a prevede că măsurile unilaterale de executare, modificare și suspendare sau încetare a contractului de muncă, inclusiv deciziile de imputare sau angajamente de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă.
Măsura unilaterală a fost contestată în dosarul nr- a Tribunalului Sălaj, prezentul litigiu neavând ca obiect contestarea vreunei măsuri unilaterale în legătură cu modificarea, suspendarea sau încetarea contractului de muncă, ci plata efectivă a acestor drepturi.
În aceste condiții nu sunt aplicabile prev.art.73 lit.a din Legea nr.168/1999.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Consiliul Local Z, aceasta este nefondată în condițiile în care funcționarii din aparatul propriu de specialitate al Consiliului Local sunt semnatarii contractului, fiind semnatari în calitatea pe care o au de angajați ai Consiliului Local Z al existenței unui raport de muncă cu un serviciu specializat al Consiliului Local Z - Serviciul Public de Poliție Comunitară.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii raportat la art.8 din Legea nr.554/2004, instanța reține că aceasta este nefondată întrucât prevederile Legii nr.554/2004 sunt străine cauzelor având ca obiect drepturi salariale întrucât nu se poate ataca un act administrativ ci refuzul de acordare a unor drepturi.
Drepturile salariale ale reclamanților își au temeiul exclusiv în Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, act normativ care nu prevede îndeplinirea unei proceduri prealabile.
Faptul că judecata în cauză este dată tot în temeiul Legii nr.188/1999 în competența instanței de contencios administrativ nu a impus aplicarea în speță a Legii nr.554/2004 modificată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs PRIMARUL MUNICIPIULUI Z și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
Primul recurent respectiv PRIMARUL MUNICIPIULUI Z solicită admiterea recursului în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți ca inadmisibilă, pe excepție, și ca neîntemeiată pe fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că instanța nu s-a pronunțat asupra nulității invocată de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z și de PRIMARUL MUNICIPIULUI
În fața primei instanțe a invocat nulitatea absolută parțială a art. 24 alin 2, lit. b pct. 1, din contractul colectiv de muncă, raportat la prevederile art. 966 Cod civil. În ceea ce-i privește pe polițiștii comunitari, obligația prevăzută în acord de a le acorda banii pentru cheltuielile avute cu ținuta decentă reprezintă o obligație bazată pe o cauză falsă și nelicită.
colective de muncă încheiate între funcționari și instituțiile la care lucrează pot să cuprindă numai măsurile prevăzute la art. 72 din Legea nr. 188/1999.
Printre aceste măsuri se regăsesc și cele privind îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă și menținerea sănătății și securității muncii.
Prin prisma acestor prevederi legale în acordul colectiv de muncă s-a stipulat, ca și clauză contractuală, "acoperirea unei părți din cheltuielile cu ținuta decentă". Numai în ceea ce-i privește pe polițiștii comunitari această prevedere este bazat pe o cauză falsă și nelicită deoarece potrivit art. 32 din Legea nr. 188/1999 "Funcționarii publici care, potrivit legii, sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului o primesc în mod gratuit".Potrivit art. 14 din Legea nr. 371/2004- privind înființarea organizarea și funcționarea Poliției Comunitare, polițiștii comunitari au obligația să poarte uniformă în timpul serviciului.
Dat fiind acest context legislativ, Serviciul Public Poliția Comunitară Zaa sigurat funcționarilor publici din cadrul serviciului uniforme de serviciu.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive ce a fost invocată de Consiliul Local al Municipiului Z, pârâtul menționează că această excepție a fost ridicată raportat la acțiunea inițială.
Ulterior, intimații reclamanți au depus o precizare de acțiune prin care au solicitat prin petitul III "obligarea pârâților de rândul I și cuprindă în buget sumele aferente plății drepturilor menționate, conform competențelor legale".
Excepția autorității de lucru judecat a fost invocată prin întâmpinarea depusă, înainte de precizarea de acțiune, această excepție fiind ridicată avându-se în vedere capătul II de cerere din acțiune.
Însă, ulterior reclamanții au renunțat la acest capăt de cerere ceea ce a făcut ca discutarea excepției autorității de lucru judecat să nu se mai impună.
Motivarea primei instanțe cu privire la excepția prematurității este aceea că " prevederile Legii nr. 554/2004 sunt străine cauzelor având ca obiect drepturi salariale întrucât nu se poate ataca un act administrativ ci refuzul de acordare a unor drepturi", instanța concluzionând că deși cauza este de competența instanței de contencios nu se impune aplicarea în speță a Legii nr. 554/2004.
Prezentul litigiu nu se referă la drepturile salariale ale reclamanților, așa cum a reținut instanța, ci se referă la drepturi născute în baza unui acord colectiv de muncă.
C de-al doilea recurent, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z solicită admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, solicită modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți ca inadmisibilă, pe excepție și ca neîntemeiată pe fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul reiterează aceleași motive pe care primul recurent le-a expus în scris la dosar.
Analizând recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI Z și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea le-a apreciat ca fiind fondate pentru următoarele considerente:
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că drepturile salariale au fost stabilite prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, publicat în Monitorul Oficial al României, încheiat conform art.10 și 11 din Legea nr.130/1996, potrivit căreia drepturile salariale sunt stabilite prin dispoziții legale și prin urmare nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturi ale căror acordare nu sunt prevăzute în dispozițiile legii speciale.
Salarizarea și acordarea altor drepturi personalului contractual din cadrul autorităților publice în anul 2008 sunt reglementate de dispozițiile Legii nr.53/2003 și Ordonanța Guvernului nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr.154/1994 și HG nr.281/1993 și Legea nr.19/2000.
Cadrul legal cu privire la salarizarea personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice fiind astfel determinat recurenții apreciază că, în concret, contractul colectiv de muncă contestat încalcă prevederile legale conținând reglementări de natura celor deja prevăzute în dispozițiile legale enunțate.
Consiliul Local al municipiului Z în mod discriminatoriu a stabilit acordarea de două ori a unor ajutoare legale de care beneficiază fiecare persoană astfel că prin aceasta au fost încălcate prevederile art.2 alin.4 din OUG nr.137/2000 și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât în această modalitate în mod discriminatoriu doar angajații primăriei beneficiază de acordarea de două ori a unor sporuri prevăzute de lege față de cetățenii aflați în situații identice.
În concluzie se apreciază că au fost acordate sporuri ilegale pentru care nu există reglementări legale precum și diferite prime care s-au dispus cu depășirea sumelor care pot constitui fonduri de premiere potrivit prevederilor art.11 și 12 din OG nr.10/2008.
Consiliul local al municipiului Zaa probat contractul colectiv de muncă al personalului contractual din aparatul de specialitate al Primarului municipiului și din serviciile publice de interes local conform anexei.
Contractele colective de munca se pot încheia la nivelul unităților, ramurilor de activitate si la nivel național. Contractele colective de munca se pot încheia si la nivelul unor grupuri de societăți comerciale si regii autonome, denumite in continuare grupuri de unități. In situația in care nu sunt organizate asociații patronale reprezentative la niveluri inferioare, asociația patronala la nivel național poate desemna reprezentanții la negociere.
Clauzele contractelor colective de munca produc efecte, după cum urmează: pentru toți salariații din unitate, in cazul contractelor colective de munca încheiate la acest nivel; pentru toți salariații încadrați in unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel; pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca; pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de munca la nivel național. La fiecare dintre nivelurile prevăzute la art. 10 se încheie un singur contract colectiv de munca. Prin contractul colectiv de munca părțile pot conveni constituirea unui fond din contribuția patronatului, destinat activităților in domeniul negocierilor colective.
Contracte colective de munca se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Contractele colective de munca ale salariaților instituțiilor bugetare se pot încheia la nivelul unităților, la nivelul administrației sau al serviciilor publice locale, pentru instituțiile din subordinea acestora, si la nivel departamental, pentru instituțiile subordonate în conformitate cu prevederile art.10, 11 și 12 din Legea nr.130/1996.
Interpretarea dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 nu poate fi cea realizată de prima instanță care a statuat că în baza dispozițiilor enunțate se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare sunt stabilite prin dispoziții legale ori drepturile salariale cuprinse în textul hotărârii atacate nu se încadrează în această categorie stabilirea ei nefiind interzisă expres de nici un act normativ întrucât în mod explicit textul legal enunțat determină sfera clauzelor referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu poate fi realizată în altă modalitate decât cea reglementată prin dispozițiile actelor normative.
Dispozițiile legale în materie stabilesc în modstrict și limitativdomeniile în care pot fi stabilite măsuri prin acordurile dintre autoritățile publice și sindicatele reprezentative. Aceste acorduri pot să cuprindănumaimăsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.
Ca atare, consiliile locale pot să încheie acorduri cu sindicatele care să prevadă alocarea unor sume de bani din buget numai dacă acestea vizează îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă și doar în domenii care nu constituie obiect de reglementare a unor dispoziții legale speciale, negocierea unor clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale fiind interzise potrivit dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996.
Legiuitorul a recunoscut, în favoarea diverselor autorități administrative, posibilitatea de a negocia și încheia acorduri, însă, condiționat de respectarea dispozițiilor legale enunțate anterior, excluzând posibilitatea negocierii unor clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prin Acordul/Contractul colectiv de muncă adoptat de către pârâtul Consiliul Local al municipiului Z au fost stabilite, însă, o serie de clauze care constituie obiect de reglementare - în ceea ce privește acordarea și cuantumul lor - a unor acte normative speciale.
Aserțiunea intimatului vizând împrejurarea că prin hotărârea atacată au fost încălcate prevederile art.14 alin.3 din Legea nr.273/2006 potrivit cărora nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială, este corectă întrucât dispozițiile hotărârii atacate produce efecte în ceea ce privește bugetul autorității fără ca drepturile stabilite în această modalitate să fie stabilite în baza unor dispoziții legale.
Din această perspectivă acordarea drepturilor de natura celor cuprinse în hotărârea atacată apare ca fiind înafara cadrului legal.
Invocarea autonomiei locale în baza cărora autoritățile administrației publice locale administrează sau dispun de resursele financiare și de bunurile proprietate publică sau privată ale entităților administrativ teritoriale și în consecință au dreptul de a elabora și aproba bugetele locale ale acestora nu poate fi realizată cu succes întrucât și întocmirea și aprobarea bugetelor trebuie să se realizeze tot în condițiile respectării dispozițiilor legale cu forță juridică superioară.
Alegațiile potrivit cărora sporurile stabilite prin hotărârea atacată pot fi acordate întrucât nu au fost interzise în mod expres nu pot fi primite întrucât cadrul de reglementare și clauzele ce pot fi cuprinse într-un astfel de drept sunt determinate așa cum s-a evidențiat anterior prin dispozițiile legale enunțate care nu permit în mod expres acordarea acestor drepturi.
Interpretarea potrivit căreia în baza art.61 alin.2 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, primarul asigură punerea în aplicare a hotărârii consiliului local iar în exercitarea acestor atribuții primarul are obligația acordării drepturilor prevăzute în contractual colectiv de muncă și obligația corelativă de a veghea ca sumele acordate necuvenit să fie recuperate și întrucât s-a dispus anularea actului pe care acestea se fundamentau în mod corect s-a apreciat că primarul trebuie să fie obligat la declanșarea demersurilor necesare în vederea recuperării sumelor aferente acestor drepturi.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI Z și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. și art.20 din Legea nr.554/2004 îl va admite, va modifica hotărârea atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI Z, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z împotriva sentinței civile nr. 2996 din 19.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamanților.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - - - -
Red./
3 ex./09.06.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
