Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.851/2009
Ședința publică din 01 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile declarat de reclamantul și pârâții COMISARIATUL JUDEȚEAN S AL GĂRZII NAȚIONALE DE MEDIU și COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII NAȚIONALE DE MEDIU, împotriva sentinței civile nr. 2821 din 04.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru pârâții recurenți, avocat, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
Ambele recursuri sunt legal timbrate, cu câte 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtelor recurente a solicitat acordarea cuvântului pe fond, arătând că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare asupra recursurilor promovate în cauză
Reprezentanta pârâtelor recurente a solicitat admiterea recursurilor promovate de pârâte și respingerea recursului promovat de către reclamant, modificarea în tot a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată, conform dovezilor pe care le va trimite la dosar până la sfârșitul dezbaterilor. A trimis la dosar prin fax dovada cheltuielilor de judecată solicitate ( 132 -133).
CURTEA:
Asupra prezentului recurs constată:
Prin sentința civilă nr. 2.821 din data de 4 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantului și a fost obligat pârâtul COMISARIATUL JUDEȚEAN S AL GĂRZII NAȚIONALE DE MEDIU și chematul în garanție COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII NAȚIONALE DE MEDIU, să-i plătească reclamantului suma de 991,40 lei, în valoare brută, cu titlu drepturi bănești pentru ore suplimentare efectuate în anii 2006 - 2008.
Totodată, au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 4,30 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea sa, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Comisariatul Județean S al Gărzii Naționale de Mediu, la plata sumei de 991,4 lei, în valoare brută, reprezentând plata orelor prestate peste programul normal de lucru din anii 2006, 2007 și 2008, cu cheltuieli de judecată.
Fără a contesta în vreun fel pretenția reclamantului, pârâtul s-a apărat pe cale de excepție, invocând lipsa calității procesuale pasive deoarece în anii 2006-2007 drepturile bănești au fost acordate de către Comisariatul Regional C al Gărzii Naționale de Mediu (filele 14,15).
Totodată, Comisariatul Județean Saî nțeles să cheme în garanție Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu, ca ordonator secundar de credite, menționând că într-adevăr Legea nr. 188/1999, actualizată, privind statutul funcționarilor publici, prevede plata orelor suplimentare funcționarilor publici care au desfășurat activitate peste programul normal de lucru (file 16,17).
Soluționând cauza, tribunalul a constatat, în primul rând, că excepția invocată de pârât, nu este întemeiată.
Faptul că o instituție a autorității administrației centrale cum este în speță Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu, este supusă unor reorganizări structurale repetate la nivelul unităților sale teritoriale (deconcentrate) - situație care se întâmplă frecvent în administrația publică din țara noastră, din varii motive, mai mult sau mai puțin decelabile - nu poate aduce atingere drepturilor legal cuvenite angajaților săi.
Dimpotrivă, este obligația unei astfel de instituții și a organelor sale structurale să ia toate măsurile organizatorice necesare pentru evidențierea și achitarea unor astfel de drepturi, fiind vorba practic despre o singură persoană juridică iar raporturile ce se stabilesc între organul central al administrației de stat și structurile sale teritoriale (indiferent de ce natură) sunt raporturi organizaționale interne, fără relevanță sub aspectul răspunderii juridice, care nu poate fi decât unitară.
De aceea, examinând înscrisurile depuse de reclamant la dosar (filele 2-8), care vin în sprijinul susținerilor sale, coroborat cu recunoașterea implicită a acestora - prin lipsa de reacție din partea celor două instituții ale Gărzii Naționale de Mediu, sub aspectul stării de fapt și de drept prezentate - tribunalul a apreciat că acțiunea promovată de acesta este întemeiată și a admis-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat recurs toate părțile implicate în proces.
În recursul său, reclamantul a adus critici de nelegalitate sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul că deși acțiunea sa a fost admisă în totalitate, acordându-i-se suma de 91,4 lei reprezentând sporurile de 100 % pentru plata orelor suplimentare în zilele de repaus săptămânal, în sărbătorile legale și peste programul de lucru în anii 2006, 2007 și 2008, nu a obligat pârâții și la reactualizarea sumei arătate la data plății efective, în raport de indicii inflației și nici nu i-a obligat și la dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
La rândul lor, recurentul-pârât și chematul în garanție, au solicitat admiterea recursului lor, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Dezvoltându-și motivele de recurs bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9.pr.civ. recurenți au pretins, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică atâta timp cânt motivarea ei sumară echivalează practic cu o nemotivare, deoarece judecătorul nu a indicat care sunt motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția, descrierea lapidară a motivelor de fapt nefiind suficientă în lipsa unei trimiteri la un act normativ incident cauzei.
Sub acest aspect, s-a pretins că aplicabile speței erau dispozițiile art. 13 din nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, art. 13 din nr.OG 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi a funcționarilor publici pentru anul 2007, art. 33 din Legea nr. 188/1999 actualizată privind statutul funcționarilor publici care reglementează munca suplimentară efectuată de funcționarii publici, acte normative care nu au fost avute în vedere de instanță.
Astfel, în privința modului de calcul a orelor suplimentare, în perioada celor 3 ani nu s-a avut în vedere că nu în toată perioada procentul era de 100 % ci de 75 % pentru orele ce depășeau durata normală a zilei de lucru, s-a mai arătat că instanța s-a bazat numai pe calculele reclamantului, considerând "lipsa de reacție" a pârâtei drept o recunoaștere implicită, fără a ține cont de apărările făcute prin care s-a arătat că toate drepturile salariale, inclusiv orele suplimentare i-au fost plătite, atașând copii după actele doveditoare la filele 10 - 68 și 76 - 127 din prezentul dosar.
Recursurile declarate în cauză sunt întemeiate.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a disp. art. 304 pct. 7 și 9, art. 3041pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 modific. și completată precum și a prevederilor legale incidente cauzei, Curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul reclamantului.
Este fondat motivul de recurs invocat de acesta în sensul "minus petitului", deoarece prin cererea introductivă de instanță s-au cerut atât dobânzi legale la suma pretinsă cât și reactualizarea acesteia cu rata inflației, or, prima instanță deși a admis în întregime acțiunea a omis să analizeze aceste motive și să se pronunțe cu privire la acestea, iar în considerente nu se face nici o referire la aceste aspecte.
Cu privire la recursurile pârâtului și chematului în garanție.
Întemeiate sunt și motivele de recurs ale acestor recurenți.
În conformitate cu disp. art. 261 pct. 5.pr.civ. orice hotărâre judecătorească trebuie motivată în fapt și în drept, respectiv să fie arătate toate argumentele ce sunt aduse pentru justificarea temeinicie și legalității soluției.
Motivarea în fapt cuprinde analiza și evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existența sau inexistența faptelor și împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți, iar motivarea în drept se referă la justificarea aplicării în cauza judecată a anumitor norme de drept și de ce li s-a dat acestora o anumită interpretare.
Rațiunea și obligativitatea motivării hotărârii judecătorești este prevăzută atât în interesul bunei administrări a justiției și a încrederii justițiabililor în hotărârile judecătorești cât și pentru exercitarea controlului în căile de atac.
În cazul de față, sentința pronunțată în cauză nu răspunde exigențelor cerute de dispozițiile legale mai sus citate, echivalând cu o nesoluționare a fondului, situație de natură a justifica soluția casării sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond ținând cont de disp. art. 312 alin. 1 teza I și alin. 5 teza I pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Nu este de prisos a se arăta că obligația motivării unei acțiuni judecătorești se deduce și din interpretarea disp. art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, în sensul că acesta implică în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (hotărârea din 28.04.2005 în cauza "Albina împotriva României").
Or, în prezenta speță, acest lucru nu s-a produs, acțiunea reclamantului nu a fost analizată prin prisma actelor normativ e incidente, a apărărilor pârâtei și chematei în garanție și a tuturor dovezilor propuse de părți.
Drept urmare, cu prilejul rejudecării, instanța de fond va proceda la examinarea acțiunii reclamantului în privința tuturor petitelor, luând în considerare, în aceeași măsură, și apărările formulate de pârât și chemata în garanție, în condițiile legii, față și de susținerile părților din cererile de recurs, precum și observațiile din prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în Z, str. -, nr. 4,. 28,. A,. 22, județul S, pârâtul COMISARIATUL JUDEȚEAN S AL GĂRZII NAȚIONALE DE MEDIU cu sediul în Z,-, județul S și chematul în garanție COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII NAȚIONALE DE MEDIU B, cu sediul în B, sector 3,-, - prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței civile nr. 2.821 din 04 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - G - - -
Red.Gh.
Dact./3 ex./01.07.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
