Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1917/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1917/2009
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâții -, și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr.2234 din 21 nov. 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimații și PRIMARIA MUNICIPIULUI C N, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata personal și avocat pentru recurenții și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 3 iunie 2009 recurentul Primarul mun. C-N a depus la dosarul cauzei un răspuns la întâmpinare, iar la 4 iunie 2009 s-au primit prin fax note de ședință formulate de recurenții și, precum și o cerere de lăsare a cauzei la oad oua strigare, după orele 13:00, formulată de avocat, reprezentantul intimatei.
Intimata-reclamantă, prezentă personal, solicită lăsarea cauzei după ora 13:00, pentru a putea fi prezent și reprezentantul său, care în prezent acordă asistență juridică într-o cauză aflată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia.
Reprezentanta recurenților arată că nu se opune cererii formulate. Totodată, depune două exemplare din notele de ședință transmise anterior prin fax, din care un exemplar se comunică intimatei-reclamante personal, precum și copia încheierii civile nr. 11195/2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -,a prin care s-a luat act de renunțarea la judecată în privința acțiunii civile formulate de reclamanții și împotriva pârâtei.
Față de cererea formulată și poziția de neopunere a părții adverse, curtea lasă cauza la oad oua strigare, pentru ora 14:00.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă intimata-reclamantă personal, asistată de avocat și reprezentanta recurenților și, avocat.
Se comunică răspunsul la întâmpinare formulat de recurentul Primarul mun. C-N,
Reprezentantul intimatei solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată, pentru a formula un răspuns față de înscrisurile ce i-au fost comunicate la termenul de azi, respectiv, răspunsul la întâmpinare formulat de Primarul mun. C-N și notele de ședință depuse de reprezentanta recurenților-pârâți, precum și pentru a depune la dosar noi înscrisuri în probațiune, referitoare la imobilul în litigiu, înscrisuri care precizează a fi din dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -
Totodată, reprezentantul intimatei mai arată că dorește să formuleze și o cerere de strămutare a judecării cauzei.
Reprezentanta recurenților și se opune cererii formulate, consideră că nu se impune depunerea actelor arătate, acestea neavând vreo relevanță în prezenta cauză. Totodată, având în vedere natura urgentă a cauzei, solicită respingerea cererii formulate.
Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată de reprezentantul intimatei, motivat de faptul că atât răspunsul la întâmpinare depus la 3 iunie 2009 cât și notele de ședință comunicate la prima oră cu intimata personal, nu cuprind elemente noi, fiind de fapt o sinteză a problemelor de fapt și de drept ridicate în speță.
Cu privire la cererea în probațiune, curtea o va respinge, având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile art. 115 pct. 3 pr.civ. actele în probațiune trebuiau anexate întâmpinării, iar dacă se va considera necesar, curtea va putea solicita dosarul Judecătoriei Cluj -N, pentru a verifica actele existente.
Cu privire la cererea de strămutate, curtea învederează că nu există nici un motiv care să fi împiedicat partea să formuleze această cerere până la acest moment, însă curtea nu este legată de această împrejurare, neexistând nici o dispoziție de suspendare în temeiul art. 40 alin 2 pr.civ.
Curtea, după deliberare, constatând că nu sunt alte cereri de formulat, în temeiul art. 150 pr.civ. declară închisă faza probatorie specifică acestei căi de atac și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentanta recurenților și solicită admiterea recursului formulat de pârâți și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, conform motivelor prezentate în memoriul de recurs, pe care îl susține și oral, pe scurt. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului formulat și menținerea sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală, conform întâmpinării depuse la dosar. Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și transport, în sumă de 1390 lei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2234 din 21 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a respins excepția lipsei de interes, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru Primăria Municipiului C-N și s-a respins acțiunea față de această pârâtă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtii -,PRIMARUL MUNICIPIULUI C-
A fost anulată autorizația de construire nr. 595/2008 emisă de Primarul Municipiului C-N și au fost suspendate efectele acesteia, dispunându-se sistarea lucrărilor de construcții până la rămânerea definitivă și irevocabilă.
Totodată, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1208,6 lei către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta este domiciliată in C-N,-, fiind în vecinătatea imobilului situat in C-N,-, a cărei proprietari sunt pârâții în favoarea cărora s-a emis autorizația de construire nr.595/2008.
Regimul imobilului s-a stabilit in baza certificatului de urbanism nr.1007/19.03.2007, care situează regimul tehnic al imobilului în, POT maxim de 35% și 0,9 cu înălțimea, stabilindu-se amplasarea față de proprietățile vecine de 3 față de limitele laterale și 5 față de limitele posterioare. De asemenea, în înălțime s-a admis depășirea de 1 până 2 numai pentru alinierea la clădirilor învecinate și s-a solicitat acordul notarial al vecinilor de la nr.90 și 92.
Ulterior Primarul Municipiului C-N a emis certificatul de urbanism nr.896/17.03.2008 privitor la același imobil, în care se menține prevederea referitoare la acordul proprietarilor, însă se menționează un alt imobil, respectiv 19B.
Ca atare, fără a obține acordul proprietarei de la nr.92 respectiv reclamanta, Primarul Mun. C-N a emis autorizația de construire nr.595/2008 în baza proiectului de autorizare a construcțiilor.
Un aspect relatat de reclamantă și necontestat de pârâți este faptul că între imobilul de la nr.19B specificat in certificatul de urbanism 896/2008 până la imobilul de la nr.90A, proprietatea pârâților și, există o distanță de 700, iar imobilele se află pe părți opuse ale străzii.
Pe de altă parte, toate documentațiile depuse de părți se referă la imobilul situat la nr.92 și nu la imobilul situat la nr.19B.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că pârâtul Primarul Municipiului C-N a considerat că sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea imobilului reclamantei și in acest sens a solicitat prin certificatul de urbanism nr.1007/2007 acordul acesteia, astfel că, raportat și la prevederile art.6 din Legea nr. 50/1991 și art.26 din Ordinul 1430/2005, menționarea imobilului de la nr.19B este o eroare de redactare, și deci acordul reclamantei era necesar pentru obținerea autorizației de construire de către pârâți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții -, și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-
Recurentul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată în esență că prima instanță a avut în vedere faptul că la baza autorizației de construire a stat primul certificat de urbanism, fără a lua în considerare faptul că la data de 19 martie 2008 acesta a expirat și deci nu putea fi avut în vedere de către autoritatea emitentă a autorizației de construire.
În fapt, arată că la baza acestei autorizații a stat cel de-al doilea certificat de urbanism care conține o eroare de redactare în privința referirii la imobilul cu nr. 19 B, în condițiile în care toate documentațiile tehnice depuse la dosarul cauzei se referă la nr. 92.
Ori, cel de-al doilea certificat de urbanism condiționa emiterea actului de acordul vecinului, dar numai în cazul în care sunt necesare lucrări de intervenție la imobilul proprietatea reclamantei.
În privința probațiunii administrate și reținută de instanța de fond, recurentul arată că la statuarea potrivit căreia lucrările de construire pot afecta siguranța structurală a imobilului proprietatea reclamantei au stat doar concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr. 4835/2007 al Judecătoriei Cluj -N, fără a se pronunța asupra împrejurării că, la documentația tehnică ce a stat la baza emiterii autorizației de construire a fost anexată o expertiză tehnică de specialitate întocmită de expert tehnic autorizat care a apreciat că la construcția vecină nu sunt necesare lucrări de consolidare și nu este influențată siguranța în exploatare a acesteia.
Recurenta concluzionează cu privire la cele două probe tehnice cu concluzii contradictorii, că prima instanță trebuia să argumenteze motivele pentru care a luat în considerare raportului de expertiza judiciară, dar și argumentele pentru care a înlăturat concluziile expertului, impunându-se eventual, efectuarea unei expertize care să lămurească dacă sunt sau nu necesare măsuri de intervenție la imobilul proprietatea reclamantei.
Cu privire la cererea de suspendare a autorizației de construire se arată că instanța nu a indicat în concret care este paguba iminentă pe care reclamanta ar putea-o suferi, în sensul dispozițiilor art. 2 alin 1 lit s din Legea nr. 554/2004.
Recurenta susține cu privire la aceasta că nu este previzibil cu evidență nici un prejudiciu material viitor și că reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada producerii prejudiciului iminent în propriul patrimoniu.
Recurenții - și solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții arată că, într-adevăr, cel de-al doilea certificat de urbanism conține o eroare materială cu privire la numărul imobilului care însă a fost îndreptată însă, apărarea principală a recurenților a constat în aceea că, pentru realizarea lucrărilor de construcție autorizate nu era necesar acordul nici unui vecin, motiv pentru care autorizația emisă este legal și se impune menținerea acesteia.
În drept, recurenții invocă anexa 1 la Legea nr. 50/1991, respectiv capitolul A secțiunea I pct.2.5.6 unde se definesc situațiile în care este necesar acordul vecinilor, neaplicabil speței.
Intimata prin întâmpinarea depusă la fila 27-32 solicită respingerea recursurilor declarate ca nefondate cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legal și temeinică, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare se arată că susținerea recurenților cum că nu era necesar acordul reclamantei scris, ca proprietar al construcției învecinate este rezultatul interpretării eronate a dispozițiilor legale referitoare la autorizarea construcțiilor, precum și ca urmare a ignorării situației reale din teren prezentată parțial deformat în documentația tehnică ce a stat la baza autorizației de construire.
Se susține că eliberarea celui de-al doilea certificat de urbanism cu condiționarea obținerii acordului proprietarului de la nr. 19B a fost intenționată, în scopul eludării acordului reclamantei, care era absolut necesar întrucât construcția nouă edificată de pârâți afectează imobilul reclamantei, fapt care rezultă din raportul de expertiză a ing. G întocmit în dosarul nr-, cât și din fotografiile efectuate pe parcursul și ulterior executării construcției.
Totodată, intimata arată că influența asupra imobilului său determinată de construcția pârâților reiese și din lucrarea extrajudiciară a expertului ing., efectuată la 17.05.2009, anexată întâmpinării.
Se mai arată că autorizația de construire este nelegală și ca urmare a faptului că are la bază acte care nu au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a art. 3041Cod procedură civilă curtea reține următoarele:
Prin acțiunea promovată la Tribunalul Cluj reclamanta a solicitat anularea autorizației de construire prin care pârâții și au fost autorizați să execute lucrări de construire la imobilul proprietatea personală a acestora, situat în C-N,-, precum și sistarea acestor lucrări până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
În vederea executării lucrărilor de etajare la imobil, pârâții au solicitat și obținut certificatul de urbanism nr. 1007/19.03.2007 ( 17 dosar fond), în planul de situație propus figurând amplasarea unui garaj pe limita de proprietate adiacentă imobilului de la nr. 90, motiv pentru care s-a solicitat acordul vecinilor de la nr. 90, respectiv 90B.
Recurenții au susținut că modificarea planului inițial cu privire la amplasarea garajului a determinat eliberarea unui nou certificat de urbanism, respectiv cel cu nr. 896/17.03.2008, în condițiile în care valabilitatea primului certificat a expirat ( 10).
Al doilea certificat de urbanism cuprinde necesitatea acordului proprietarilor de la nr. 19B, rectificat ulterior cu nr. 92B, "în cazul în care se impun intervenții la imobilul acestora".
Acesta a fost avut în vedere la emiterea autorizației de construire nr. 595/20.05.2008, primul fiind, așa cum s-a reținut, cu valabilitatea expirată la 19.03.2008.
La momentul eliberării certificatului de urbanism se are în vedere faptul că serviciul de urbanism nu are la dispoziție proiectul tehnic pe baza căruia se vor desfășura construcțiile, așa încât formularea privitoare la acordul vecinilor are un caracter general, condiționată însă de necesitatea măsurilor de intervenție asupra imobilului adiacent sau apropiat.
Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1990, "Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, care sunt informații de interes public, potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite prin documentația tehnică - în funcție de specificul amplasamentului, lista cuprinzând avizele și acordurile necesare în vederea autorizării executării lucrărilor de construcții, potrivit prevederilor art. 5, alin. (1), inclusiv obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, cu privire la evaluarea inițială a investiției și stabilirea necesității evaluării efectelor acesteia asupra mediului în vederea obținerii actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului".
Din această definiție dată de legiuitor reiese care este motivul pentru care autoritatea publică locală nu a putut să elibereze certificatul de urbanism fără cerința acordului vecinilor, deoarece, în mod potențial, anumite proiecte ce se puteau edifica pe imobilul existent ar fi putut necesita măsuri de intervenție asupra imobilului vecin.
Conform art. 16 alin. 1 lit. c și art. 41 alin. 1 lit. h din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 există posibilitatea ca, la data depunerii documentației necesare obținerii autorizației de construire să se depună când este cazul, un referat de expertiză tehnică care are rolul de a înlătura acordul vecinilor.
Solicitarea privitoare la acord este preluată în certificatul de urbanism din textul de lege care reglementează această chestiune, respectiv anexa 1, capitolul A, secțiunea 1, pct. 2.5.6. din Legea nr. 50/1991, unde se prevede: "Acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora."
În speță, construcția edificată de recurenți nu este nici nouă, fiind vorba despre o extindere și etajare, iar per de altă parte, soluția tehnică autorizată nu impune nici un fel de intervenție la imobilul proprietatea reclamantei, după cum rezultă din expertiza ing..
Documentația care a stata la baza emiterii autorizației de construire este elocventă în acest sens.
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de ing. G, chiar dacă acesta a fost întocmit în cadrul unui litigiu, într-o procedură contencioasă, el nu a căpătat valoarea probatorie a expertizei tehnice judiciare deoarece nu a fost supus dezbaterii contradictorii a părților, asupra acestuia formulându-se obiecțiuni care nu au mai fost rezolvate, iar instanța nu s-a pronunțat pe fondul pretențiilor deduse judecății, nu a analizat concludența și pertinența acestei probe tehnice, deoarece reclamanții au renunțat la judecată înainte de toate acestea.
Prin urmare, autorizația de construire atacată a fost eliberată în considerarea celui de-al doilea certificat de urbanism, astfel că prima instanță în mod greșit a analizat legalitatea ei prin raportare la primul certificat de urbanism, iar construcția autorizată nu necesită - conform documentației tehnice - intervenții la imobilul vecin, pentru a fi necesar acordul proprietarului acestuia.
În consecință, actul administrativ atacat este legal și va fi menținut ca atare, urmând a fi respinsă cererea de anulare, precum și cea de suspendare a executării lui, având caracter accesoriu și incident, toate acestea ca efect al admiterii recursurilor, potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și rejudecării pricinii în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții -, și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-, împotriva sentinței civile nr. 2234 din 21 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în întregime și rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamanta.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE: JUDECĂTORI: GREFIER:
- - - - - - - -
Red./
3 ex./14.07.2009
Jud.fond.-
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
