Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.170
Ședința publică din 8 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către reclamanta - LEASING SI CREDIT SA C-N, precum și recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu și în reprezentarea intereselor AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, împotriva Sentinței civile nr. 679 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La data de 7 iulie 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C, iar la data de 8 iulie 2009 concluzii scrise din partea reclamantei recurente - și Credit SA C-
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 1 iulie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 679 din data 18 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta LEASING și CREDIT C-N, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. C, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B și s-au anulat în parte deciziile nr. 89/10.06.2008 întocmită de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C și nr. 115/14.08.2008 întocmită de Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C, cu privire la suma de 3.479 lei.
De asemenea, s-a admis în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată și, în consecință, pârâtele au fost obligate la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Examinând, actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că cererea formulată este întemeiată doar în parte, din următoarele considerente:
Prin decizia de regularizare a situației nr. 89/10.06.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C s-a stabilit în sarcina reclamantei obligarea acesteia la plata sumei totale de 46.545 lei, reprezentând 17.393 lei, taxe vamale, 1.252 lei, majorări de întârziere aferente, 580 lei, comision vamal, 42 lei, majorări de întârziere aferente comisionului vamal, 25.446 lei, taxă pe valoare adăugată și 1.832 lei, majorări de întârziere. Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, care a fost respinsă prin Decizia nr. 115/14.08.2008, de Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.
În ceea ce privește legalitatea actelor administrativ fiscale contestate, tribunalul a constatat următoarele:
Astfel, în baza autorizației de admitere temporară în procedura simplificată, a nr. /29.09.2006, a facturii externe nr. -/08.09.2006 și a contractului de leasing nr. 50/16.02.2006, reclamanta a importat în regim de admitere temporară cu exonerare totală (leasing) de la firma austriacă, un excavator pe șenile marca în valoare de 32.500 Euro, pentru care autoritatea vamală a acordat termenul de 30.03.2008 ca termen limită de închidere a operațiunii.
Potrivit dispozițiilor art. 89 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, un regim suspensiv cu impact economic se încheie când se atribuie o altă destinație vamală admisă fie mărfurilor plasate în acest regim, fie produselor compensatoare sau transformate plasate sub acest regim, autoritățile vamale luând toate măsurile necesare pentru a reglementa situația mărfurilor prevăzute pentru care nu s-a încheiat un regim în condițiile prevăzute. Aceste dispoziții sunt reluate și de către art. 111 din Codul vamal. Prin urmare, încheierea operațiunii de admitere temporară trebuia făcută de către reclamantă prin depunerea la autoritatea vamală a unei declarații vamale prin care să se solicite încheierea regimului vamal, dată la care trebuiau să fie achitate și drepturile vamale datorate.
Or, reclamanta nu a depus la autoritatea vamală o astfel de declarație vamală, ci o adresă prin care declara că ratele de leasing au fost încasate, adresă care nu poate avea ca efect încheierea operațiunii de admitere temporară și care, în consecință, nu are nici o relevanță la soluționarea cauzei. Prin urmare, a reținut prima instanță, în mod corect organele vamale au procedat la încheierea din oficiu a regimului vamal suspensiv, pe motivul expirării termenului acordat, potrivit dispozițiilor art. 111, 226 din Codul vamal și a calculat taxele datorate raportat la întregul preț al contractului de leasing.
Cu toate acestea, tribunalul a constatat că, anterior emiterii deciziei de regularizare, reclamanta a achitat suma de 3.479 lei, în data de 06.06.2008, sumă de care autoritatea vamală nu a ținut cont. Prin urmare, cu privire la această sumă, care a fost achitată de către reclamantă, s-a apreciat de către instanța de fond că actele administrativ fiscale contestate se impun a fi anulate.
În ceea ce privește suma de 5.067 lei, tribunalul a constatat că aceasta a fost achitată după emiterea deciziei de regularizare, respectiv la data de 18.06.2008, astfel încât plata acesteia nu poate avea nici o relevanță cu privire la legalitatea actelor contestate, ci aceasta urmează a fi avută în vedere la momentul executării deciziei.
Având în vedere că acțiunea formulată a fost admisă doar în parte, în aceeași măsură s-a admis și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâta fiind obligată la plata unei părți din contravaloarea onorariului de avocat.
Pentru toate considerentele expuse anterior, tribunalul a admis doar în parte cererea formulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C C în nume propriu si în reprezentarea AUTORITĂȚII NATIONALE A VAMILOR, cât și reclamanta LEASING și CREDIT C-N solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate.
În recursul formulat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu si în reprezentarea AUTORITĂȚII NATIONALE A VAMILOR, se solicită admiterea recursul, modificarea sentinței instanței de fond a netemeinică, respingerea acțiunii reclamantei - debitor fiscal - ca nefondată si exonerarea pârâtelor de la plata cheltuielilor de judecată.
Dezvoltându-și otive de recurs, bazate pe prevederile art. 304, punctele 8 si 9, art. 3041si art. 312.pr.civ. pârâta a susținut că prima instanță a pronunțat hotărârea recurată cu interpretarea eronată a stării de fapt, privind datoria vamală stabilită în sarcina reclamantei.
Astfel, susține pârâta, instanța fondului a reținut greșit că autoritatea vamală nu a ținut cont de plățile făcute de reclamantă în contul taxelor vamale, prin nr. 78/09.06.2008 - 3.479 de ron, respectiv nr. 92/09.06.2008 - 5.067 de ron.
Totodată, s-a învederat și faptul că ia Judeteană pentru Accize si Operatiuni Vamale Caf ormat dosar de executare silită, relativ la datoria vamală stabilită în sarcina reclamantei, pe care l-a trimis, spre aplicarea măsurilor de executare silită la ia Regională pentru Accize si Operatiuni Vamale C, iar această instituție în dresa de înaintare nr. 5.427/11.07.2008, a precizat că se va urmări silit doar suma de 8.847 ron, cu titlu de taxe vamale, reprezentând diferenta dintre suma de 17.393 ron stabilită în decizia de regularizare si suma de 8.546 ron, care fusese achitată de reclamantă.
În aceste condiții, organul de executare silită, creditoarea fiscală C, a luat toate măsurile de executare silită în dosarul executional nr. 2.896/2008, pentru a recupera suma de 8.847 ron, ca rest de plată la taxele vamale
Pârâta consideră că nu este întemeiată afirmația instanței de fond cum că nu a luat în considerare suma de 3.479 ron, achitată de reclamantă.
Referitor la înscrierea sumei de 17.393 ron în decizia de regularizare a situației nr. 89/2008, cu titlu de taxe vamale, pârâta a învederat că era obligatorie pentru autoritatea vamală, indiferent de orice plată prealabilă făcută de titularul datoriei vamale, conform dispozitiilor art. 241 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.
În final, pârâta a învederat și faptul că suma de 17.393 ron reprezintă Resurse Tradiționale ale Uniunii Europene, astfel ca banii încasati de la reclamantă sunt virati în bugetul Uniunii, aceasta solicitând în cazul o evidență strictă si foarte clară atât a drepturilor datorate, cât si a celor încasate.
La data de 1.06.2009, recurenta a înregistrat la dosar și completări ale motivelor de recurs, prin care a învederat că suma de 3.479 lei, achitată de către reclamantă, a intrat în contul autorității vamale abia la data de 10.06.2009, respectiv după emiterea deciziei de regularizare a situației (25).
Reclamanta LEASING SI CREDIT CNp rin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. reclamanta a arătat că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond apreciind în mod eronat că societatea nu a realizat demersurile de închidere a regimului temporar în termen prin depunerea unei noi declaratii vamale, existând cea anterioară de intrare în respectivul regim vamal în 2006 si astfel este obligată în mod corect la plata datoriei vamale raportată la întreaga sumă a valorii bunurilor aduse în leasing, așa cum a solicitat autoritatea vamală.
In esență, relevă reclamanta, conform normelor legale în vigoare, societatea nu putea fi obligată să depună o nouă declaratie vamală care să privească operatiunea de închidere a regimului vamal respectiv, fiind necesară existenta doar a documentatiei depusă de societate în termenul legal, cererea de închidere a regimului, declaratia vamală din 2006 privind intrarea în acel regim vamal special, dovada plătii ratelor de leasing cu privire la acele bunuri si plata drepturilor vamale necesare, raportate la valoarea reziduală a bunurilor. O evidentiere a necesitătii existentei unei noi declaratii vamale suplimentare reprezintă, după părerea reclamantei, o aplicare gresită a legislatiei în vigoare în materia respectivă.
În acest context, reclamanta face referire la faptul că legea în vigoare nu prevede obligativitatea închiderii unui astfel de regim vamal printr-o nouă declarație vamală distinctă de cea necesară intrării în acel regim vamal, declarație vamală expres prevăzută de către codul vamal si legislația anexă.
O altă critică formulată de reclamanta, constă în aceea că atât pârâtele cât si instanța de fond nu au făcut trimitere la nici un text de lege care să indice necesitatea existentei unui atare formular la închiderea regimului vamal suspensiv aplicabil în cauză.
Mai mult, în soluționarea cauzei, pretinde reclamanta, instanța de fond nu a luat în calcul însăși poziția evidențiată de către pârâte prin care se arată că societatea și-a exprimat în termen opțiunea de închidere a regimului vamal suspensiv, singura problemă în discuție fiind cea privind forma acestei opțiuni - declarație vamală nouă sau cererea societății care are la bază documentația pe care pârâtele arată că au primit-o si au înregistrat-
In final, reclamanta consideră că instanța nu s-a raportat la prevederile art. 97 si urm. din Cap. IV - Declarația în scris - Procedura simplificată din Codul Vamal.
Admiterea regimului vamal aplicat recurentei fiind realizat în procedură simplificată pentru plasarea mărfurilor sub acest regim vamal special, în derularea aceleiași logici, este normal să se poată folosi alte scripte decât declarația vamală obișnuită si pentru închiderea regimului vamal.
Atât pârâta, cât și reclamanta au depus și întâmpinări în cauză, prin care au solicitat respingerea recursurilor.
Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:
Prin cererea formulată, astfel cum a fost extinsă și precizată, reclamanta și Credit a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C, anularea deciziei nr. 115/14.08.2008 și, în consecință, anularea deciziei nr. 89/10.06.2008 întocmită de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că a importat în regim de admitere temporară cu exonerare totală, regim de leasing intern, un excavator pe șenile marca SK 200, pentru care autoritatea vamală a acordat ca termen limită de încheiere a operațiunii data de 30.03.2008. Această acțiune a avut loc în baza autorizației de admitere temporară în procedura simplificată a -ului nr. I 86590/29.09.2006, a facturii externe și a contractului de leasing nr. 50/16.06.2008.
Prin decizia de regularizare a situației nr. 89/10.06.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligarea acesteia la plata sumei totale de 46.545 lei, reprezentând 17.393 lei, taxe vamale, 1.252 lei, majorări de întârziere aferente, 580 lei, comision vamal, 42 lei, majorări de întârziere aferente comisionului vamal, 25.446 lei, taxă pe valoare adăugată și 1.832 lei, majorări de întârziere. Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, care a fost respinsă prin Decizia nr. 115/14.08.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.
În susținerea contestației și a prezentului demers, reclamanta s-a prevalat de faptul că, la data de 27.03.2008, a depus la Biroul Vamal C-N, cererea nr. 2.387 prin care solicita închiderea formalităților vamale de import, cerere însoțită de următoarele documente: declarația de încasare a ratelor, declarația vamală nr. 86.590/29.09.2006, copia contractului de leasing nr. 50/16.02.2006.
Ulterior, la data de 06.06.2008 și 18.06.2008 a achitat, prin ordine de plată, suma rezultată din operațiunea efectuată, respectiv taxele vamale, calculate la valoarea reziduală a bunului, având în vedere particularitățile regimului vamal suspensiv.
Organul vamal a procedat însă la încheierea din oficiu a operațiunii, considerând că termenul limită acordat la importul bunului a expirat, fără ca reclamanta să depună o declarație vamală de import definitiv, în forma prevăzută de lege. Astfel, prin decizia atacată, au fost calculate taxele vamale și celelalte sume datorate de către petentă, raportate la întreaga valoare a bunului.
Chestiunea asupra căreia trebuie să se pronunțe Curtea, prin prisma celor reținute de către tribunal și a motivelor de nelegalitate invocate prin recursuri, este legată de următoarele aspecte:
În primul rând, trebuie a se stabili dacă reclamanta era obligată, conform normelor legale în vigoare să depună o declarație vamală de închidere a regimului suspensiv constând în admiterea temporară, respectiv o declarație vamală de import definitiv.
În al doilea rând, în cazul unui răspuns pozitiv, Curtea trebuie să statueze asupra formei acestei declarații, respectiv dacă ea este guvernată de procedura comună, sau, raportat la starea de fapt din speță, de procedura simplificată, iar dacă suntem în această din urmă ipoteză, dacă înscrisurile depuse de reclamantă cuprind toate mențiunile necesare.
Cu privire la prima chestiune, Curtea constată că nu poate fi reținută poziția reclamantei, conform căreia nu era ținută să depună a declarație vamală de închidere a regimului vamal suspensiv, derulat în baza contractului de leasing mai sus arătat.
Pentru a dispune astfel, au fost luate în considerare prev. art. 82 alin. 1, art. 101 și art. 106 din Legea nr. 86/2006, din cuprinsul cărora rezultă că reclamanta trebuia să depună o declarație vamală de import definitiv, prin care să solicite punerea în liberă circulație a bunului introdus în țară cu titlu temporar, pentru ca acesta să poată beneficia de statutul de marfă românească.
Aceste statuări sunt susținute și de prev. art. 145, art. 147 alin. 1 lit. d, art. 196, art. 202-209, art. 218 și art. 221 din Regulamentul Vamal, toate aceste texte făcând referire expresă ladeclarația vamalăpentru punerea în liberă circulație și reglementând cerințele de fond și de formă ale acesteia.
Odată stabilit fiind că reclamanta trebuia să depună o declarație vamală de încheiere a regimului suspensiv, ceea ce rămâne de analizat este forma acesteia.
Din această perspectivă, instanța achiesează la criticile din recurs, conform cărora, raportat la principiul simetriei actelor juridice, această declarație era suficient să fie întocmită în formă simplificată. Astfel, dacă la intrarea în țară a bunului, regimul vamal suspensiv a fost acordat în baza procedurii simplificate, aspect necontestat de către pârâte, încheierea acestuia trebuia a fi făcută tot în procedură simplificată.
Pârâtele nu au adus nici un argument juridic pentru care o astfel de abordare ar fi contrară legii, în condițiile în care legiuitorul a reglementat în mod expres această posibilitate.
Astfel, art. 97 din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 44 din același act normativ, stipulează că autoritatea vamală poate autoriza utilizarea unei proceduri simplificate pentru prezentarea și declararea mărfurilor, în cazurile și în condițiile stabilite prin regulamentul vamal.
Această procedură simplificată permite:
a) ca declarația să nu cuprindă toate datele de referință prevăzute la art. 85 alin. 1, care reglementează principiul conform căruia declarația vamală se face pe un formular corespunzător modelului oficial prevăzut în acest scop, aprobat de autoritatea vamală, sau ca unele dintre documentele menționate la art. 85 alin. (2) să nu fie anexate la declarație;
b) depunerea în locul declarației prevăzute la art. 85 unui document comercial sau administrativ însoțit de o cerere de plasare a mărfurilor sub regimul vamal în cauză;
c) ca declararea mărfurilor pentru plasarea sub regimul vamal în cauză să se efectueze prin înscrierea acestora în evidențe; în acest caz, autoritatea vamală poate permite declarantului să nu prezinte mărfurile la biroul vamal.
Cu privire la forma declarația simplificate, nu s-a instituit o formulă sacramentală, ci s-a prevăzut doar că documentul comercial sau administrativ ori înscrierea în evidențe trebuie să conțină cel puțin datele necesare identificării mărfurilor.
La rândul său, art. 202 din Regulamentul vamal prevede că "la solicitarea scrisă, conținând toate informatiile necesare, declarantul este autorizat, conform dispozițiilor art. 203 si 204, sa întocmeasca declaratia pentru punere in libera circulatie intr-o forma simplificata când mărfurile sunt prezentate biroului vamal.
Declaratia simplificata poate fi sub forma:
a) fie a unei declaratii incomplete de tipul celei prevazute la art. 196;
b) fie a unui document administrativ sau comercial, însoțit de o cerere pentru punerea in libera circulație.
Declaratia simplificata trebuie sa conțină datele prevăzute in anexa nr. 7".
De asemenea, art. 221 din același act normativ dispune în sensul în care în cazul încheierii unui regim vamal economic, altul decât perfecționarea pasiva si antrepozitarea vamală, se pot aplica procedurile simplificate pentru punere in libera circulație, export si reexport.
Or, dacă bunul a fost importat în temeiul unei autorizații eliberate în în procedură simplificată, încheierea regimului se poate realiza în aceeași modalitate, de care a înțeles, de altfel, să uzeze și reclamanta.
În final, ceea ce mai trebuie stabilit dacă documentele depuse de către reclamantă la autoritatea vamală, înainte de termenul limită fixat de către aceasta, îndeplinesc condițiile minime impuse pentru procedura simplificată.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul de fond la filele 25 și urm. Curtea constată că reclamanta a depus la organul vamal cererea de închidere import temporar din 24.03.2008, declarația de încasare a ratelor, copie după declarația vamală de import, copia contractului de leasing, precum și dovada achitării datoriei vamale, calculate la valoarea reziduală a bunului.
Rezultă că înscrisurile depuse de către reclamantă îndeplinesc cerințele minimale impuse de art. 202 alin. 2 lit. b din Regulament și că acestea cuprindeau toate datele de identificare, conform anexei 7b, inclusiv valoarea de intrare a bunului, precum și cea reziduală.
Nu pot fi reținute apărările formulate de către pârâte, în sensul în care o parte a acestor documente nu ar fi fost înregistrate la autoritatea vamală, în termenul legal, sau că ar fi fost retrase ulterior, întrucât aceste înscrisuri au fost eliberate la cererea reclamantei, care a solicitat comunicarea unei copii a dosarului depus în data de27.03.2008, dosar care cuprindea, așa cum s-a arătat mai sus, toate documentele necesare.
Așa fiind, în baza prev. art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312.pr.civ. recursul reclamantei urmează a fi admis, sentința atacată fiind modificată în sensul admiterii acțiunii și a anulării deciziilor nr. 89/10.06.2008 a Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale C și nr. 115/14.08.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că, conform art. 27 din OG nr. 51/1997, taxa vamală trebuia calculată la valoarea reziduală a bunului din contractul de leasing, adică baza de calcul nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului; în urma calculelor efectuate de către reclamantă, aceasta a achitat prin 2 ordine de plată sumele ce au rezultat, iar acest cuantum nu a fost contestat de către pârâte.
Ca o consecință firească a constatării faptului că petenta și-a îndeplinit toate obligațiile impuse de către autoritatea vamală la introducerea în țară a bunului, inclusiv cea referitoare la respectarea termenului pentru închiderea operațiunii de admitere temporară, recursul declarat de către pârâta Direcția Regională Vamală pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței fondului urmează a fi respins, întrucât, validarea susținerilor reclamantei, în integralitate, echivalează, de plano, cu invalidarea motivelor de nelegalitate invocate de pârâte, astfel cum acestea au fost completate.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 alin. 3.pr.civ. pârâtele-intimate emitente a actelor administrative mai sus menționate vor fi obligate, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei. Acest cuantum este considerat suficient, raportat la complexitatea cauzei și la munca depusă de către mandatarul reclamantei și el reprezintă cheltuieli de judecată parțiale, atât la fond, cât și în recurs, constând în onorariu avocațial ( 99, dosar fond și 36-40, dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta LEASING ȘI CREDIT împotriva sentinței civile nr. 679 din 18 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta LEASING ȘI CREDIT în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE și OPERAȚIUNI VAMALE C și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B și, în consecință:
Anulează deciziile nr. 89/10.06.2008 a Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale C și nr. 115/14.08.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Admite în parte cererea recurentei de obligare la plata cheltuielilor de judecată și obligă intimatele emitente a actelor administrative menționate, în solidar, la plata sumei de 3000 lei.
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Aflată în concediu odihnă
Semnează pentru
grefier șef secție
Red.
Dact./3 ex./20.07.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
