Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 2171/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2171
Ședința publică din 8 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE M, împotriva Sentinței civile nr. 774 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată -, privind și pe pârâta intimată DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI M, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială (persoane cu handicap, protecția copilului) - indemnizație lunară aferentă concediului pentru creșterea copilului.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 1 iulie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 774/30.03.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Direcția de Muncă și Socială a județului
Au fost respinse excepțiile invocate de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale
A fost admisă acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M și, în consecință, pârâta a fost obligată să achite reclamantei indemnizația lunară pentru creșterea fiecăruia dintre copiii gemeni născuți la 13.02.2008, respectiv și, conform art. 1 din nr.OUG 148/2005; pârâta a fost obligată să achite retroactiv reclamantei contravaloarea indemnizației lunare prevăzute de OUG nr. 148/2005 și pentru al doilea copil, începând cu 1 aprilie 2008 și până la zi, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 1.504,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a dat naștere la doi copii gemeni, aspect ce rezultă din certificatul de naștere emis la 3 martie 2008, iar prin Decizia nr. 10456 din 2.06.2008, Direcția de Muncă și Protecție Socială Maa probat acordarea indemnizației doar pentru un singur copil, fapt ce a determinat-o pe reclamantă să solicite prin memoriu separat indemnizația prevăzută de art. 1 din OUG nr. 148/2005 și pentru al doilea copil născut la 13.02.2008.
Cererea reclamantei este întemeiată pe prevederile art. 1 din OUG nr. 148/2005, care arata ca: " (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni."
Normele metodologice de punere în aplicare a OUG nr. 148/2005 au fost aprobate prin HG nr. 1025/2006 care în art. 3 alin.1 arată că:
"otrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii."
Însă în art. 2 din aceeași hotărâre de guvern se arată că "Concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului sau, după caz, stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri survenite după data de 1 ianuarie 2006 inclusiv sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela cu această dată."
Prin urmare, legea prevede, în mod cumulativ, că pentru creșterea copilului se acordă și concediu și indemnizația lunară, iar acestea se cuvin pentru primele trei nașteri survenite după 01.01.2006.
Din perspectiva celor arătate și ținând seama că instanțele s-au pronunțat în mai multe dosare cu privire la nelegalitatea art. 2 alin. 1 din nr.HG 1025/2006 cu privire la definirea noțiunii de naștere, în sensul că aceasta trebuie raportată la numărul de copii născuți, excepția de nelegalitate intrând în puterea lucrului judecat, acțiunea reclamantei este întemeiată, fiind admisă, în temeiul prevederilor art. 18 al. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În termen legal, pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE Maf ost formulat recurs, criticând hotărârea atât sub aspectul netemeiniciei, cât și al nelegalității.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că, potrivit dispozițiilor art. IV alin 1 din OUG nr. 108/2008 pentru modificarea unor acte normative din domeniul social, începând cu data de 1 noiembrie 2008, Direcțiile teritoriale de muncă au fost reorganizate în sensul că activitatea legată de gestionarea prestațiilor sociale au fost preluate pe bază de protocol de către Agențiile teritoriale pentru prestații sociale.
AJPS Cap reluat începând cu data de 1 noiembrie 2008 toate dosarele și cererile privind plata prestațiilor sociale, atât cele soluționate cât și cele în curs de soluționare.
Începând cu aceeași dată, 1 noiembrie 2008, C nu mai are competența legală în stabilirea și plata prestațiilor sociale.
Instanța nu a motivat soluția pe text de lege, considerând temeiurile legale aplicabile în cauză și invocate de pârâtă, respectiv art. 6 alin 3 și 4 din OUG nr. 148/2005 și art. 3 alin 1 din HG nr. 1025/2006, ca fiind nelegale, întrucât efectele acestora sunt de natură să producă discriminări între părinții care au copii proveniți din nașteri multiple față de părinții care au adoptat copii.
Pe lângă faptul că nu avea competența să se pronunțe cu privire la legalitatea unor dispoziții cuprinse în actele normative, pronunțarea cu privire la nelegalitatea clauzelor în discuție nu era necesară întrucât cu privire la constituționalitatea prevederilor în cauză în conformitate cu care se acordă unui singur concediu și a unei singure indemnizații pentru creșterea copilului în cazul în care dintr-o singură naștere rezultă mai mulți copii, s-a pronunțat Curtea constituțională prin Decizia nr. 937/2006 definitivă și general obligatorie.
Instanța, neidentificând spiritul legii, acela de a legifera dreptul părinților care desfășoară activități profesionale, de a-și crește copii până la împlinirea vârstei de 2 ani, concluzionează în mod inexplicabil că drepturile prevăzute de OUG nr 148/2005 sunt drepturi ale copilului.
Susținerea familiei pentru creșterea copilului în spiritul OUG nr. 148/2005 aprobată prin Legea nr. 7/2007 constă în posibilitatea acordată prin lege părintelui de a opta pentru acest concediu pentru creșterea copiilor.
De asemenea s-a mai invocat lipsa plângerii prealabile, respectiv faptul că excepția de nelegalitate reținută în considerente de către prima instanță poate produce efecte doar partes.
Intimata s-a opus admiterii recursului.
Analizând recursul promovat, prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamanta prin acțiunea introductivă promovată în contradictoriu cu DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI Mas olicitat obligarea acestei instituții să recunoască și să acorde dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului reglementată de OUG nr. 148/2005 pentru ambii copii, născuți gemeni, până la împlinirea vârstei de 2 ani a acestora.
Motivarea acțiunii a realizat-o prin invocarea împrejurării că, deși a învederat autorității că are doi copii minori și a solicitat acordarea indemnizației în conformitate cu această stare de fapt, însă autoritatea pârâtă a procedat la emiterea deciziei nr. 1461/20 iunie 2008 prin care s-a acordat indemnizație doar pentru unul din minori.
Neîntemeiată se dovedește a fi susținerea recurentei privind plângerea prealabilă, raportat la faptul că din documentația de la dosar rezultă fără nici un dubiu că aceasta a fost urmată de către intimată, aceasta finalizându-se cu un refuz, reorganizarea Direcției de Muncă și Protecției Sociale, nefiind de natură a conferi temeinicie aserțiunii recurentei.
În ceea ce privește nr.OUG 148/2005, se reține că justificarea emiterii acesteia s-a realizat prin menționarea necesității îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității si diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
Dispozițiile art. 6 din nr.OUG 148/2005 statuează: (1) Concediul și indemnizația lunară prev. la art. 1, respectiv la art. 2, precum si stimulentul prev. la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prev. la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
Definiția stabilită pentru "naștere" prin actul atacat este în contradicție cu dispozițiile legale pentru a căror aplicare au fost edictate normele metodologice analizate, fundamentarea acestora de către chiar emitentul lor realizându-se prin invocarea împrejurării că este necesară susținerea familiei în scopul creșterii copilului și în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
Indemnizația acordată prin dispozițiile legale enunțate a fost raportată prin Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005, astfel cum s-au succedat acestea în timp, la definirea nașterii ca aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Prin definiția enunțată s-a creat o discriminare clară între persoane aflate în situații identice, respectiv atât pentru copii proveniți din aceeași naștere care în aplicarea acestor norme nu urmează să primească o indemnizație egală cât și în raport de copii rezultați dintr-o naștere simplă, care urmează să beneficieze de întreaga indemnizație.
Definiția criticată creează o discriminare și în raport de copii care au fost încredințați în vederea adopției, adoptați, aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență precum și pentru cei care a fost instituită tutela întrucât în cazul acestora acordarea indemnizației este raportată la numărul de copii și nu se face nici o distincție după cum aceștia au rezultat dintr-o naștere simplă sau dintr-o naștere multiplă.
Definiția poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise normele care o cuprind, de la însuși scopul pentru care a fost acesta adoptat, creându-se premisa ca o persoană care a dat naștere la 2 sau 3 copii prin aceeași naștere, să abandoneze copiii pentru care nu îi este acordată indemnizația lunară care are ca scop sprijinirea familiei.
Acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii ce a fost avută în vedere pentru acordarea indemnizației trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere și nu la nașterea propriu-zisă.
Actul normativ în aplicarea căruia au fost emise normele metodologice analizate, respectiv nr.OUG 148/2005, face referire la situația pe care, în principiu, o are în vedere legiuitorul, respectiv cea mai frecventă și nu exclude din sfera de aplicare situațiile de excepție, ceea ce prin dispozițiile legale a căror nelegalitate a fost invocată se realizează, ajungându-se ca în aplicarea unui act normativ să fie excluse de la beneficiile acordate prin acesta anumite categorii de persoane, fără a exista în acest sens nici o justificare la nivel legislativ.
Considerentele evidențiate au relevat că prima instanță a interpretat corect dispozițiile art. 1 din OUG nr. 148/2005 reținând că indemnizația se acordă în funcție de numărul de copii și nu pentru perioada în care părintele beneficiază de concediu pentru creșterea copilului.
Nu poate fi primită susținerea recurentei referitoare la efectele partes a admiterii excepției de nelegalitate, în condițiile în care un asemenea efect este recunoscut doar cu privire la actele administrative individuale, iar nu și în cazul actelor administrative normative.Or, excepțiile de nelegalitate pe care se întemeiază convingerea instanței vizează art. 2 al. 1 din HG nr. 1025/2006, respectiv un act administrativ normativ și nu unul individual.
Reținând că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale incidente și prin raportare la prevederile art. 18 alin (1), alin 5 și 7 din OUG nr. 148/2005 Curtea va respinge recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE M împotriva sentinței civile nr. 778 din 30.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - ---
red.DG/dact.MM
2ex./09.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
