Obligația de a face. Decizia 2169/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2169
Ședința publică din 8 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către reclamanții și, împotriva Sentinței civile nr. 2441 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați INSPECTORATUL DE POLITIE JUDEȚEAN C - DEPARTAMENTUL PAZĂ ȘI ORDINE, POLIȚIA MUNICIPIULUI T și POSTUL DE POLIȚIE AL COMUNEI, având ca obiect obligația de a face.
La data de 8 iulie 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea pârâtului intimat Inspectoratul de Poliție Județean
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 1 iulie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2441 pronunțată la data de 19.12.2008 în dosar nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă excepția netimbrării, excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Totodată a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Poliției T și Postului de Poliție; respinsă acțiunea formulată de reclamanți și în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de poliție al Județului C- Deprtamentul de Pază și Ordine, Poliția municipiului T și Postul de Poliție al comunei.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut următoarele:
Asociația Agricolă a încheiat cu SC SRL contractul de prestări servicii pentru activități de protecție și pază nr.1/2006. Ca urmare, SC SRL a solicitat Postului de Poliție subordonat Inspectoratului de Poliție Județean C emiterea unui aviz care a fost acordat potrivit condițiilor prevăzute la art.5, 16 și 17 din Legea nr. 333/2003.
În baza acestor prevederi s-a avizat planul de pază al acestei societăți pentru obiectivul solicitat cu avizul 40/2006.
Reclamanții arată că nelegalitatea acestui aviz este dată de faptul că planul de pază a fost stabilit pentru un imobil proprietatea acestora, însă la cererea de avizare a planului de pază a stat un contract de închiriere între SC SA C și Societatea Agricolă.
Potrivit art.5 din Legea nr. 333/2003, Poliția a avut la bază acte care să o îndreptățească la emiterea acestui aviz nefiind chemată la efectuarea de verificări cu privire la proprietatea terenului de sub luciul de apă de pe raza loc.
Chiar dacă s-ar aprecia că acest aviz îmbracă efectele prevăzute de art.2 al.1 lit.c din Legea nr. 554/2004 nulitatea actului administrativ poate să aibă ca efect cauze anterioare sau concomitente și nu posterioare emiterii actului administrativ.
În acest caz, nulitatea actului administrativ nu poate fi reținută doar prin actele care au stat la baza cererii care a fost admisă emițându-se avizul de pază 40/2006.
Este evident că în cazul în care reclamantul este titularul dreptului de proprietate, avizarea planului de pază a unui imobil care nu este proprietatea persoanei care a încheiat contractul de prestări servicii cu societatea de pază nu poate fi decât caduc și in consecință, nu mai poate produce efecte ca urmare a modificării situației juridice avute in vedere la momentul emiterii acestuia.
Împotriva soluției arătate au declarat recurs reclamanții și susținând că instanța de fond a greșit, respectiv a judecat și s- pronunțat asupra altui obiect respectiv străin cauzei referitor la nulitatea absolută a avizului de pază nr.40/2006.
Tot astfel rețin recurenții că străină de obiectul cauzei este și motivarea cum că în cauză nulitatea actului administrativ nu poate fi reținută doar prin actele care au stat la baza cererii care a fost admisă emițându-se avizul de pază. În acest sens arată recurenții s-a dovedit dreptul lor de proprietate asupra terenului ce face obiectul avizului iar paza instituită în baza acestui aviz contravine scopului urmărit de legea specială art.1 Legea nr.333/2003. Ori arată recurenții tocmai această situație juridică privind proprietatea terenului - obiect al avizului în cauză - cât implicit calitatea recurenților de proprietari tabulari al acestui teren a determinat formularea prezentei acțiuni în justiție, prin care au solicitat anularea acestui aviz și nimic altceva - cum ar fi cele asupra cărora s-a pronunța instanța prin hotărârea recurată - și anume declararea nulității absolute a avizului nr.40/2006 cenzurarea legalității acestuia.
În această situație juridică, arată recurenții, intervenită ulterior emiterii avizului nr.40/2006 menținerea acestuia cu destinație asupra proprietății contravine legii, grevează în mod abuziv dreptul de proprietate, cauzând vătămarea acestui drept care justifică obiectul acțiunii introductive - acela al anulării avizului nr.40/2006.
Totodată arată recurenții că motivarea instanței prin hotărârea recurată, cum că această nouă situație juridică considerată greșit ca fiind ipotetică deși justifică inaplicarea, caducitatea avizului nr.40/2006 în fapt, însă, acest aviz în condițiile speței se impune a fi anulat prin hotărâre judecătorească, tocmai astfel fiind înlăturate neînțelegerile asupra efectului acestuia, determinat de noua situație juridică terenului și a calității recurenților de titulari ai dreptului de proprietate tabulară asupra acestui teren.
Așadar excede obiectului acțiunii, condițiile părțile și orice alte criterii și aspecte care au stat la baza emiterii avizului de pază nr.40/2006.
Examinând argumentele aduse prin prisma actelor dosarului, a normelor juridice incidente și a art.304 pr.civ. Curtea reține că acestea pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că recurenții au contestat pe calea contenciosului administrativ avizul nr.40/2006. În susținerea solicitării au relevat că avizul contravine legii în contextul în care aduce atingere dreptului lor de proprietate asupra terenurilor aferente perimetrului piscicol, împiedică în exploatarea piscicolă și le creează prejudiciu.
Demersul astfel argumentat a fost întemeiat pe dispozițiile legii contenciosului.
Acest act normativ prin dispozițiile art.1 alin.1 statuează că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Același act normativ cu privire la actul administrativ prin art.2 lit.c îl definește ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Din normele enunțate reiese că admisibilitatea acțiunii trebuie examinată din perspectiva întrunirii cerințelor specifice de exercițiu rezultate din legea contenciosului printre aceste cerințe fiind și aceea ca actul să fie un act administrativ tipic sau asimilat cum este definit prin art.2 lit.c rspectiv acest act dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În speță actul care se contestă nu este un act în sensul definit de art.2 lit.c este un act de specialitate tehnică în temeiul căruia ulterior se încheie actul de administrare constând în contractul de pază propriu zis.
Prin urmare nefiind un act administrativ nu este susceptibil de a fi atacat pe calea contenciosului context în care din această perspectivă soluția primei instanțe argumentate în principal că acțiunea este inadmisibilă nu poate fi considerată greșită.
Desigur se susține de recurenți că instanța s-a pronunțat asupra altui obiect străin cauzei referitor la nulitate motivarea fiind de asemenea străină. Susținerile nu pot fi primite întrucât prin demersul introductiv instanța a fost sesizată cu anularea unui act, iar temeiul demersului fiind legea contenciosului. Plecând de la cele cu care a fost sesizată instanța a respins acțiunea argumentul adus constând în principal în aceea că actul a cărui anulare se solicită nu este un act administrativ.
În argumentarea soluției în plus instanța a arătat că chiar dacă avizul îmbracă efectele prevăzute de art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 nulitatea poate să aibă efecte, cauze anterioare sau concomitente și nu posterioare emiterii actului administrativ astfel că acțiunea nu este admisibilă.
Din argumentarea adusă se observă că instanța s-a pronunțat raportat la cele sesizate aducând în plus și alt argument decât cel principal referitor la neîntrunirea cerinței actului de a fi un act administrativ și din această perspectivă a inadmisibilității demersului. Ori prin aducere unui argument în plus care a relevat și alte aspecte în legătură cu actele și efectele acestora nu înseamnă că instanța s-a pronunțat pe altceva că motivarea ar fi străină, ipotetică cauzei.
Ca atare, constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanțiișiîmpotriva Sentinței civile nr. 2441 din 19.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.//2 ex./17.07.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
