Contestație act administrativ fiscal. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.20/R-
Ședința publică din 16 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
- - - JUDECĂTOR 3: Corina
-- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul domiciliat în Rm.V,-, -5,.B,.13, jud.V împotriva sentinței civile nr.1138 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, jud. V, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în Rm.V,-, jud. V, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C cu sediul în C,-, jud.D, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B, sector 1,-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei potrivit chitanței nr.-/19.12.2008 (fila 126 din dosar) și cu timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 09 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința nr.1138 din 14 octombrie 2008, Tribunalul Vâlcea - complet specializat în contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale V, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Autoritatea Națională a Vămilor.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că prin acțiunea înregistrată la 5.03.2008, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.59/11.12.2007 a DGFP V, precum și exonerarea de plata oricărui debit, arătând că în luna martie 2006 a cumpărat din Germania un autoturism marca Opel Astra, pentru care a plătit suma de 6100 EURO, achitând la vamă suma de 5.482 lei. Ulterior a primit o înștiințare de plată prin care i se solicita să plătească 12.611 lei, pe motiv că autovehiculul nu este originar în sensul prevederilor Protocolului 4, anexă la Acordul European care instituie o asociere între România și Comunitatea Europeană.
La data de 19.11.2007 reclamantul și-a precizat cererea, în sensul că a solicitat și anularea procesului verbal de control nr.7009/8.10.2007, a deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare și înștiințării de plată.
Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
După examinarea cauzei, prima instanță a conchis că autoturismul acoperit cu certificatul EUR 1 nr.D - nu este originar în sensul prevederilor Protocolului 4 anexă la Acordul European și, în consecință, autoturismul nu beneficiază de regimul preferențial, reclamantul datorând sumele stabilite suplimentar.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs reclamantul, care a criticat-o sub următoarele aspecte:
Procesul verbal de control nr.7009/2007 care anulează regimul preferențial acordat la data importului și recalculează drepturile vamale este nereal, deoarece nu specifică în concret ce prevederi din Codul vamal au fost încălcate și nu precizează dacă la data realizării importului - 22.03.2006 - sau respectat prevederile Protocolului 4, anexă la Acordul European.
Declarația vamală a fost dată în concordanță cu dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv.
A mai arătat că în mod eronat au fost calculate dobânzi și penalități suplimentare, cât timp obligațiile vamale suplimentare nu sunt scadente, termenul începând să curgă de la data comunicării diferențelor de obligații principale pentru care se impunea efectuarea unei expertize contabile.
La dosar s-au depus concluzii scrise și din partea intimatelor - pârâte, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținându-se în esență că autoturismul nu beneficiază de regimul preferențial prevăzut de acord.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Astfel, în luna martie 2006, reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism rulat marca Opel Astra, pentru care a achitat taxe vamale în sumă de 5482 lei, reținându-se un regim tarifar preferențial conform Acordului România - UE, în baza certificatului de origine EUR 1 nr.-.
Ulterior, în baza art. 32 paragrafele 1 și 3 din Protocolul nr.4 și art.106 din HG nr.1114/2001, s-a procedat la verificarea dovezilor de origine de către Autoritatea Vamală a țării de export.
Aceasta a conchis că autoturismul în cauză nu este originar în sensul prevederilor Protocolul 4 ( fila 27), comunicând autorităților competente românești concluziile la care a ajuns și care au impus aplicarea dispozițiilor art.107 din Regulamentul Vamal aprobat prin HG 1114/2001 - în vigoare la data efectuării operațiunii vamale de import definitiv -, în sensul luării măsurilor pentru recuperarea datoriei vamale.
Ca urmare a faptului că administrația vamală germană, după efectuarea controlului a posteriori, a arătat că nu poate confirma originea preferențială a autoturismului, datorită imposibilității exportatorului de a dovedi originea bunului în cauză, regimul preferențial a fost înlăturat și, în mod corect, s-a procedat la calcularea diferențelor de drepturi vamale, în sumă totală de 12.611 lei.
Cuantumul diferenței de drepturi vamale de import a fost stabilit în concordanță cu dispozițiile art.148 alin.1 din Codul Vamal al României aprobat prin Legea nr.141/1997 ( din momentul nașterii datoriei vamale) și ale art.141 alin.1 din același cod, raportat la momentul înregistrării declarației vamale, prevederi menținute și în prezent prin art.237 alin.1 și art.223 alin.1 lit.a și alin.2 din Codul vamal aprobat prin Legea nr.86/2006.
Și în Regulamentul CEE nr.2913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar se stipulează, la norma de sub art. 214 alin.1, că valoarea drepturilor de import se determină la data nașterii datoriei vamale, care este, potrivit art.201 alin1 lit.a și alin.2, momentul acceptării declarației vamale în cauză.
În mod corect au fost calculate diferențele vamale și majorările de întârziere începând cu ziua următoare celei în care au fost îndeplinite formalitățile vamale de import definitiv, respectiv 28.03.2006, aceasta fiind în concordanță și cu prevederile art.120 alin.1 din Codul d e pr.fiscală.
În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în Rm.V,-, -5,.B,.13, jud.V împotriva sentinței civile nr.1138 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, jud. V, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în Rm.V,-, jud. V, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C cu sediul în C,-, jud.D, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B, sector 1,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
9.02.2009
jud fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
