Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2016/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2016/2009
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul MUNICIPIUL BMP RIN PRIMARUL MUNICIPIULUI B M, împotriva sentinței civile 262 din 4 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații - SRL și PRIMARUL MUNICIPIULUI B M, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal se prezintă av. G în reprezentarea intereselor intimatei - SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
Recurentul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru potrivit art. 17 din Legea 146/1997 și art. 229 cod procedură fiscală.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active a recurentului Municipiul B M, invocată prin întâmpinare de intimata - SRL.
Reprezentantul intimatei - SRL, susține excepția lipsei calității procesuale active a recurentului Municipiul B M, solicitând admiterea acesteia, având în vedere că această unitate administrativ teritorială nu a participat la judecarea cauzei în prima instanță, doar părțile între care s-a purtat procesul și care sunt menționate în dispozitivul hotărârii atacate au calitate procesuală și interes în formularea recursului. Arată că, în speță, calitatea de pârât o are Primarul mun. B M, în calitate de autoritate publică executivă, care a emis dispoziția atacată.
Curtea, după deliberare, în baza dispozițiilor prev. art. 137 al. 2 cod procedură civilă, unește excepția lipsei calității procesuale active a recurentului Mun. B M cu fondul cauzei și acordă cuvântul reprezentantului intimatei - SRL asupra recursului.
Reprezentantul intimatei - SRL solicită în primul rând respingerea ca nefondată a excepției tardivității formulării contestației administrative împotriva dispoziției atacate, având în vedere faptul că, în urma inspecției fiscale finalizate la data de 24.05.2006, s-a modificat baza de impunere în ceea ce privește impozitul pe clădiri, organul fiscal are obligația de a întocmi și a comunica decizia de impunere privind obligațiile bugetare restante constatate cu ocazia controlului, iar conform prev. art. 207 al.1 cod procedură fiscală, termenul de formulare a contestației împotriva actului administrativ este de 30 de zile de la data comunicării acestui act. Având în vedere că obligația de comunicare a deciziei de impunere atacată nu a fost respectată de organul fiscal, termenul de depunere a contestației s-a calculat de la luarea efectivă la cunoștință de acest act, respectiv la data de 25.02.2008.
Prin urmare, apreciază că, termenul de 30 de zile stabilit de legiuitor, în speță, nu se poate raporta la data finalizării inspecției fiscale ci la data comunicării sau luării la cunoștință a titlului de creanță.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, în valoare de 1.000 lei, conform facturii fiscale și a chitanței pe care le depune la dosar, pentru motivele invocate în întâmpinare și expuse pe larg în fața instanței.
CURTEA
Prin sentința nr. 262 din 4 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș s-a respins excepția tardivității invocată de Primarul Municipiului B
S-a admis acțiunea în contencios formulată de reclamanta SRL.
S-a anulat dispoziția nr. 1261 din 25 aprilie 2008 emisă de Primarul Municipului BMi ar pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 207 al. 1 din nr.OG 92/2003 termenul de contestare a actului administrativ fiscal este de 30 zile de la comunicarea acestuia, ori, în cauză nu s-a dovedit că, decizia de impunere potrivit obligațiilor fiscale stabilite de inspecția fiscală ar fi fost comunicată reclamantului, împrejurare reținută de instanță și în dosarul nr- al Judecătoriei Baia Mare, atașat prezentului, prin urmare, nu a putut fi primită excepția tardivității introducerii contestației.
Prin dispoziția nr. 1261 din 25.04.2008 Primarul municipiului BMa respins contestația formulată de debitoarea SRL împotriva deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală anr. 4993 din 24.05.2006 emisă de Primăria B M - Direcția de Venituri, ca fiind tardivă.
În considerente s-a reținut că debitoarea a contestat un act emis la 24.05.2006, iar termenul de atacare de 30 zile a expirat, reținerea contestatoarei conform căreia nu i-ar fi fost comunicată decizia de impunere nefiind fondată.
Pe fond, organul emitent a apreciat că este nefondată contestația având în vedere că lucrările de investiții au fost recepționate la 9.03.2006.
Din autorizația nr. 605 eliberată la 29.08.2006 rezultă că aceasta reprezintă o reautorizare a autorizației nr. 377/2.07.1998 privind executarea lucrărilor de construire locuință la imobilul din B M- (32).
Lucrările de construcții efectuate și finalizate au fost recepționate în baza procesului verbal nr. 1 din 5.XI.2007 prin care s-a constatat că lucrările au fost executate în conformitate cu prevederile celor două autorizații de construire, nr. 377/2.07.1998 respectiv nr. 605/29.08.2006 (33).
Potrivit dispozițiilor art. 254 al. 4 din Codul fiscal, în cazul extinderii, îmbunătățirii, distrugerii parțiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea.
Este real faptul că prin procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 182 din 9.03.2006 s-a constatat că acestea au fost executate în conformitate cu prevederile legale din autorizația de construire nr. 377/1998 (fila 46) însă instanța a considerat că nu pot fi întocmite două procese verbale de recepție privind terminarea lucrărilor cu atât mai mult cu cât în procesul verbal din 5.XI.2007, comisia de recepție propune admiterea acesteia în vederea impunerii construcției la Direcția de venituri (33).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs MUNICIPIUL B-M reprezentat prin PRIMARUL MUNICIPIULUI B-M solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de - SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că, în plângerea reclamantului se face referire la faptul că decizia de impunere se comunică în termen de 7 zile de la data finalizării raportului de inspecție fiscală.
Recurentul precizează faptul că art. 107 Cod procedură fiscală nu prevedea în anul 2006, obligativitatea comunicării separate a celor două acte administrative fiscale, motiv pentru care, acestea s-au comunicat împreună sub semnătură, administratorului.
Doar din 3 septembrie 2007, în conformitate cu OG nr. 47/2003 de modificare a OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, se comunică în termen de 7 zile de la finalizarea raportului de inspecție fiscală.
Prin contestația formulată, - SRL solicită anularea deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare cu titlu de impozit pe clădiri, argumentând că acest act administrativ fiscal nu i-a fost comunicat împreună cu raportul de inspecție fiscală. În aceste condiții contestatoarea susține că nu a avut posibilitatea să uzeze de calea administrativă de atac împotriva acestui act administrativ. În fapt - SRL contestă un act emis la data de 24 mai 2006, act pentru care termenul de contestație a expirat, acesta fiind de 30 de zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, conform art. 207, alin 1 din Codul d e procedură fiscală.
Deși contestatorul susține că nu i-a fost comunicată decizia de impunere împreună cu raportul de inspecție fiscală și că a luat la cunoștință de acesta doar la data de 25 februarie 2008, când a fost depusă la instanța de judecată de către organul fiscal, recurentul precizează că la contestația la executare, contestatoarea a anexat procesul verbal de recepție a lucrărilor din data de 5 februarie 2007, regularizarea de taxă la autorizația de construire nr. 377/2 iulie 1998 și decizia de impunere contestată.
Decizia de impunere fiscală a fost comunicată împreună împreună cu raportul de inspecție fiscală, administratorului statutar al societății, d-l, la data semnării raportului de inspecție fiscală, deși se susține că nu le-a fost comunicată, dar totuși o anexează la contestația depusă, prin urmare, consideră că a fost decăzut din termenul de contestație și nu poate uza de această cale administrativă de atac în anul 2008.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei că lucrările de extindere, care fac obiectul calculului impozitului suplimentar pe clădiri, stabilit prin raportul de inspecție fiscală nr. 4993/24 mai 2006 și decizia de impunere, au fost finalizate doar la data de 5 noiembrie 2007 și că sumele stabilite prin actele administrative menționate nu le-ar datora, face următoarele precizări; lucrările de extindere au făcut obiectul autorizației de construire nr. 377/2 iulie 1998; la data de 9 martie 2007 prin procesul verbal de recepție nr. 182/9 martie 2006 societatea recepționează lucrările de extindere autorizate în anul 1998 iar constatările comisiei de recepție prevăd că lucrările au fost efectuate în conformitate cu prevederile autorizației de construire nr. 377/2 iulie 1998, deci în totalitate; la data de 9 martie 2006, în baza declarației, înregistrată la Primăria B-M sub nr. 6128/9 martie 2006, reprezentantului societății se întocmește taxa de regularizare.
Art. 254 alin 6 prevede că orice persoană care extinde, îmbunătățește, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligația să depună o declarație de impunere la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări.
Contestatoarea nu a respectat aceste prevederi legale, deși și-a înregistrat în contabilitate valoarea lucrărilor și a procedat chiar și la reevaluare.
Intimata - SRL prin întâmpinarea depusă la fila 9-10 invocat excepția lipsei calității procesuale a recurentului MUNICIPIUL B-M prin PRIMAR iar pe fond solicită respingerea recursului formulat cu menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu obligarea recursului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului MUNICIPIUL B-M reprezentat prin Primarul municipiului B-M Curtea reține că în speță aceasta este neîntemeiată deoarece unitatea administrativ-teritorială a participat la judecarea cauzei în primă instanță așa încât soluția instanței de fond a fost pronunțată între părțile față de care s-a purtat procesul în condiții de contradictorialitate, ceea ce atrage justificarea calității procesuale pasive a recurentului MUNICIPIUL B-M în promovarea recursului.
Cu privire la fondul recursului Curtea constată că acesta este neîntemeiat având în vedere următoarele aspecte:
Excepția tardivității formulării contestației administrative împotriva dispoziției atacate apare ca neîntemeiată din perspectiva dispozițiilor art. 107 alin (2) din OUG nr. 92/2003 potrivit căruia, dacă, ca urmare a inspecției, se modifică baza de impunere, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere. În cazul în care baza de impunere nu se modifică, acest fapt va fi comunicat în scris contribuabilului.
Pornind de la cele mai sus arătate, instanța de recurs reține că în cauză în urma inspecției fiscale finalizate la data de 24 mai 2006, s-a modificat baza de impunere în ceea ce privește impozitul de clădiri, organul fiscal având obligația de a întocmi și a comunica decizia de impunere către contribuabil privind obligațiile bugetare restante constatate cu ocazia inspecției.
Potrivit art. 207 alin (1) din OG nr. 92/2003, termenul de formulare a contestației împotriva actului administrativ fiscal este de 30 de zile de la data comunicării acestui act.
Așa cum a reținut în mod legal și prima instanță obligația de comunicare a deciziei de impunere atacată nu a fost respectată de organul fiscal, prin urmare termenul de depunere a contestației a fost calculat de la luarea efectivă la cunoștință de existența actului administrativ fiscal respectiv data de 25 februarie 2008 întrucât doar decizia de impunere reprezintă titlul de creanță în timp ce raportul de inspecție fiscală nu are o astfel de valoare juridică fiind doar un act premergător actului administrativ-fiscal.
Acestea au fost considerentele pentru care termenul de 30 de zile stabilit de Codul d e procedură fiscală în vederea depunerii contestației administrative nu se poate raporta la data finalizării inspecției fiscale ci la data comunicării sau luării la cunoștință a titlului de creanță.
Obligațiile fiscale, stabilite în sarcina reclamantei intimate cu titlu de impozit pe clădiri suplimentar și cuprinse în decizia de impunere atacată nu sunt datorate așa după cum în mod întemeiat a reținut prima instanță.
Aceasta deoarece în baza autorizației de construire nr. 377 din 2 iulie 1998 reclamanta intimată a fost autorizată să execute lucrări de extindere la imobilul casă de locuit situat în B-M- județul Deoarece lucrările de construire nu au fost finalizate în termenul prevăzut în cuprinsul autorizației de construire, s-a solicitat eliberarea unei noi autorizații pentru aceleași lucrări obținându-se în acest sens autorizația nr. 605 din 29 august 2006 în care se prevede expres că aceasta vizează o reautorizare pentru aceeași categorie de lucrări de construcții. Lucrările de extindere au fost finalizate în cursul lunii octombrie 2007, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal de recepție nr. 1/5 noiembrie 2007.
Drept urmare, susținerile recurentului în sensul că lucrările specificate în autorizație de construire nr. 605/2006 ar viza alte lucrări nu pot fi reținute având în vedere însăși cuprinsul acestei ultime autorizații care menționează expres faptul că, ne aflăm în prezența unei reautorizări pentru lucrările demarate în baza primei autorizații de construire.
Totodată, lucrările de construire se consideră finalizate la data recepției acestora așa cum este stabilit în art. 37 alin (2) din Legea nr. 50/1991 modificată.
În situația extinderii, îmbunătățirii, distrugerii parțiale sau a altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se calculează începând cu data de 1 lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea, potrivit art. 254 alin (4) din Codul fiscal.
În speță, lucrările de extindere realizate la imobilul situat în B-M- județul M au demarat în cursul lunilor septembrie-octombrie 1998 și au fost finalizate în cursul lunii noiembrie 2007 când s-a încheiat procesul verbal de recepție.
La data încheierii raportului de inspecție fiscală nr. 4993/24 mai 2006, lucrările de extindere nu erau finalizate motiv pentru care stabilirea impozitului suplimentar pentru imobilul sus menționat s-a realizat în mod eronat și cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus amintite.
Față de toate considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că în speță prima instanță a făcut o temeinică analiză a dispozițiilor legale incidente, că în speță nu există nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă așa încât în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă urmează a se respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL B-M reprezentat prin PRIMAR.
Recurentul aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat să achite intimatei - SRL, 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorar avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale a recurentului Municipiul BMp rin Primar.
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de Municipiul BMp rin Primar împotriva sentinței civile nr. 262 din 04.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Baia Mare pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să achite intimatei - SRL, 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorar avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red./
2 ex./2.07.2009
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
