Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2017/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2017/2009
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și de pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, împotriva sentinței civile nr. 607 din 11 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, cauza având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) despăgubiri morale și materiale.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recurenții sunt scutiți de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Curtea, după deliberare, apreciază că, la dosar sunt suficiente probe pentru o justă soluționare a cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 607 din 11 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 500 (cinci sute) lei despăgubiri pentru daune materiale. A fost respinsă cererea pentru daune morale.
În motivare se arată că, reclamantul a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice M pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la despăgubiri pentru prejudiciul moral și material cauzat prin aplicarea a două sancțiuni disciplinare, ambele anulate irevocabil de instanțele judecătorești.
Acțiunea a fost înregistrată inițial la 10.07.2008 sub nr- la completul de dreptul muncii.
Prin Încheierea nr. 1040/10.09.2008, cauza a fost transpusă la secția comercială, de contencios administrativ și fiscal cu motivarea că reclamantul este funcționar public, situație în care sunt aplicabile prevederile Legii 188/1999 modificată privind Statutul funcționarului public, litigiul fiind unul de contencios administrativ.
Reclamantul și-a precizat acțiunea la 04.03.2009, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la 20.000 lei daune morale, 10.500 lei daune materiale constând în stimulentele neacordate pe motiv de sancțiune disciplinară, cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei, total 32.000 lei.
În motivarea cererii de obligare la despăgubiri s-a susținut că hărțuirile la care a fost supus l-au îmbolnăvit, cauzându-i suferințe, pentru compensarea cărora cere dreptul la despăgubiri.
de 7 luni, în perioada septembrie 2006-aprilie 2007, susținut reclamantul, a fost privat de stimulente de 1.500 lei lunar, pe care alți funcționari publici, cu aceeași activitate le-au primit, el neprimind stimulentele pe motiv că a fost sancționat, sancțiuni care s-au dovedit a fi nelegal aplicate.
Reclamantul a îndeplinit funcția de consilier superior clasa 1 treapta 2 în cadrul Compartimentului control fiscal persoane fizice al Administrației Finanțelor Publice Tg. În prezent este pensionat din 20.02.2009 (decizia 932/2009).
În perioada din litigiu, septembrie 2006 - aprilie 2007, fost sancționat de două ori: - prin decizia 543/04.12.2006 cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pentru luna noiembrie 2006 și prin decizia 145/03.03.2007 cu 19% diminuare pentru luna martie 2007.
Ambele decizii au fost anulate irevocabil de instanțele judecătorești.
Prima decizie a fost anulată prin sentința civilă 366/14.02.2007 în dosar - confirmată prin decizia 910/27.04.2007, iar a doua decizie a fost anulată prin decizia civilă 1957/02.11.2007 a Curții de APEL CLUJ, în dosar -. Ambele dosare au fost atașate prezentei cauze.
O sancțiune disciplinară anulată nu produce nici un efect, ea se consideră că nici nu a fost dată. În această situație, dacă cel sancționat a suferit vreun prejudiciu ce trebuie acoperit în temeiul art. 998 Cod civil, de cel care a cauzat prejudiciul, respectiv instituția care a emis deciziile atacate - DGFP
Acordarea stimulentelor se face în temeiul Ordinului Ministrului Finanțelor Publice 42/2007 depus în copie la dosar de pârâtă. Criteriile de repartizare sunt enumerate în art. 65 din acest ordin și se referă în esență la realizarea sarcinilor de serviciu, competență profesională și disponibilitatea funcționarului public.
Din comunicarea 106/05.01.2009 rezultă ce stimulente a încasat reclamantul în perioada din litigiu: 170 lei în septembrie 2006, 230 lei în decembrie 2006, 500 lei în aprilie 2007. În celelalte luni nu i s-au acordat aceste stimulente pe motiv că reclamantul a fost în concediu medical: 22 de zile în octombrie, câte 10 zile în ianuarie și februarie.
Este de reținut că în perioada 01.12.2005 - 01.12.2006, la evaluarea performanțelor profesionale, reclamantul a obținut calificativul satisfăcător, potrivit deciziei 39/29.01.2007 (5). Această evaluare a constituit un criteriu de individualizare a stimulentelor acordate pentru anul 2006.
Decizia 534/04.12.2006 a fost anulată pe considerentul că nu descrie abaterile comise. Verificând dosarul 147/- s-a constatat că decizia de sancționare are la bază Referatul 28886/25.10.2006 a șefului Administrației Locale Tg. L, care a reclamat fapte comise de reclamant în iulie, deci anterior perioadei în litigiu, cuprinsă între septembrie 2006 - aprilie 2007.
Cu alte cuvinte abaterile sancționate printr-o decizie anulată, dar săvârșite anterior perioadei în litigiu nu pot avea relevanță pentru reconsiderarea criteriilor de atribuire a stimulentelor pentru o perioadă ulterioară comiterii lor.
Prin acordarea stimulentelor instituția competentă face o activitate de evaluare mai complexă, care nu se limitează la existența sancțiunii disciplinare. Tribunalul nu s-a putut substitui în această evaluare.
Situația este diferită în ceea ce prevede sancțiunea aplicată prin decizia 145/20.03.2007. Aici neîndeplinirea sarcinilor de serviciu pentru care s-a aplicat sancțiunea a fost anulată pe motiv că reclamantul nu a primit fișa postului cu noile atribuții. În această situație, tribunalul a conchis că neacordarea suplimentului pe luna martie nu a fost legală. Prin apreciere a obligat pârâta la despăgubiri aferentei aceste luni, în sumă de 500 lei. Suma a fost stabilită prin apreciere, luând în calcul stimulentele acordate în luna următoare, aprilie 2007, care au fost în aceeași valoare.
În ceea ce privește daunele morale s-a apreciat că anularea deciziilor de sancționare de către instanțele judecătorești este în sine o compensație pentru reclamant. Nu s-a dovedit o legătură de cauzalitate dintre afecțiunile pentru care reclamantul a fost în concediul medical și sancțiunile aplicate, motiv pentru care capătul de cerere privind despăgubirile pentru daune morale a fost respins.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului cu consecința modificării sentinței și acordării drepturilor pe care le- solicitat, respectiv daune morale în sumă de 20.000 lei, stimulente neacordate în sumă de 10.500 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei.
În motivarea recursului se arată că deși la dosarul cauzei se găsesc documente justificative ce reprezintă aceste despăgubiri, instanța nu le acordă.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs și Direcția Generală a Finanțelor Publice solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în întregime acțiunii formulată de .
În motivarea recursului se arată că instanța de fond apreciază că prin acordarea stimulentelor instituția competentă face o evaluare a activității funcționarului public, care nu se limitează la existența sancțiunii disciplinare, precizând că tribunalul nu se poate substitui în această evaluare, concluzionând că neacordarea stimulentelor pe luna martie 2007 nu a fost legală, obligând recurenta la plata către reclamant a sumei de 500 lei despăgubiri pentru daune morale.
Este o apreciere greșită instanței de fond, ținând cont că prin adresa 106/5.01.2009 s-au arătat sumele acordate funcționarului public sub forma stimulentelor, deși activitatea acestuia a fost apreciată de șeful ierarhic superior și de directorul executiv ca fiind neperformantă, fără rezultate care să poată fi luate în considerare ca criterii de acordare a stimulentelor, chiar dacă deciziile de sancționare comisiei de disciplină au fost anulate.
Conform evidenței șefului Administrației Finanțelor Publice Tg. L și a raportărilor intimatului-reclamant, acesta a realizat în anul 2006 surse atrase suplimentar în cuantum de 361 lei, calificativul obținut la evaluarea anuală fiind de 2,10 - satisfăcător.
În atare condiții nu se pot acorda stimulente, sume care reprezintă venituri suplimentare acordate de recurentă gradului de realizare ale veniturilor și contribuțiilor stabilite conform art. 5 indicat mai sus, acordarea acestora nefiind obligatorie.
Acordarea de stimulente financiare în condițiile în care nu se contribuie la încasarea sumelor la bugetul de stat conform atribuțiilor din fișa postului angajatului, ar însemna stimularea unei activități neperformante, astfel că instanța nu poate aprecia/evalua munca desfășurată de către funcționarul public. Examinând recursurile, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată precizată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune materiale, daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.
Art. 5 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 42/2007 prevede principalele criterii de repartizare a fondurilor cu titlu de stimulente, acestea fiind în principal contribuția personalului adusă în domeniul finanțelor, competența profesională în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, etc.
Raportat la prevederile sus arătate, și starea de fapt reținută și de instanța de fond, rezultă că perioada pentru care se pot acorda stimulente reclamantului în prezenta cauză este luna martie 2007, întrucât decizia de sancționare nr. 145/30.03.2007 emisă de intimată a fost anulată pe motive neimputabile reclamantului, respectiv pe motiv că refuzul reclamantului de îndeplini atribuțiile suplimentare care nu intrau în fișa postului nu întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare instanța de fond.
Raportat la aceste aspecte și la stimulentele acordate reclamantului în luna aprilie 2007, legal dispus ca, cuantumul stimulentelor aferente lunii martie este de 500 RON, cuantum acordat și în luna aprilie.
Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale, reclamantul nu face dovada existenței unui raport de cauzalitate între afecțiunile medicale pe care le invocă și sancțiunile aplicate, astfel nu face dovada faptului că suferințele au fost determinate de acțiunile întreprinse de pârâtă împotriva lui.
Mai mult, recurentul în motivele de recurs nu invocă nici un motiv de nelegalitate hotărârii recurate care să se circumscrie prevederilor art. 304 Cod proc.civ.
Recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice este nefondat, deoarece nu se poate reține că reclamantul nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu care ar justifica acordarea stimulentelor de vreme ce i s-a pretins îndeplinirea unor atribuții care nu erau prevăzute în fișa postului.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1).civ, va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 607 din 11.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red. dact. GC
3 ex/15.07.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
