Contestație act administrativ fiscal. Decizia 204/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 204
Ședința Publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Dascălu Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 580 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Comuna prin Primar, Consiliul Local și primarul Comunei, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere din partea reclamanților recurenți de judecare a cauzei și în lipsă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.580/29.09.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Comuna, Consiliul Local și Primarul comunei, pentru obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv lunară în procent de 25 % din salariul de bază pentru perioada 1.01.2004 - 31.01.2008, actualizată cu rata inflației și obligarea la notarea în carnetele de muncă a indemnizației de dispozitiv începând cu 1.01.2004 și în continuare; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitate de funcționari publici în cadrul Primăriei comunei și se consideră îndreptățiți la plata acestui spor de dispozitiv prevăzut inclusiv în actul adițional la contractul colectiv de muncă art.16 pct.16.
Instanța de fond a reținut că prin Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 496/ 28 07 2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr.1 a Ordinul Ministerul Administrației și Internelor cu modificările și completările prin care au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Indemnizația de dispozitiv prevăzută la pct.9.2 din Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr.275/2002 cu modificările și completările ulterioare introduse prin Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 496/28 07 2003 este întemeiată pe dispozițiile art.13 din Legea nr. 138/1999, precum și pe dispozițiile art.17 alin.3 din nr.OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor aprobată și completată prin Legea nr. 604/2003 cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului.
Personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizația de dispozitiv potrivit pct.9.2 din nr. 275/2002 cu modificările și completările ulterioare și personalul oricăror alte structuri ale administrației publice centrale și locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative sunt două categorii de personal distincte, nefiind relevant faptul că ambele își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În urma reorganizării Ministerului d e Interne și a celui al Administrației Publice în Ministerul Administrației și Internelor, o astfel de precizare ca cea cuprinsă în Ordinul nr. 496/2003 era necesar a fi prevăzută având în vedere că ministerul nou creat are atribuții și în domeniul administrației publice, nu doar în cel al ordinii și siguranței publice. Prin urmare, era necesar a se dispune și cu privire la personalul salarizat în baza Legii nr. 138 /1999, dar care în baza unor acte normative ulterioare legii respectiv, își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice ( ex. serviciul de eliberare și evidență a pașapoartelor, permiselor și certificatelor de înmatriculare, cel de evidență informatizată a persoanei).
Aceasta nu înseamnă că tot personalul bugetar, funcționari publici sau personal contractual care își desfășoară activitatea în cadrul administrației publice și care sunt salarizați după norme specifice funcției lor, vor beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Reclamanții nu au fost și nu sunt salarizați conform Legii nr.138/1999 de către Ministerul Administrației și Internelor și drept urmare, nu sunt vizați de Ordinul nr. 496/2003.
Aprecierea aplicării respectivului ordin la toate categoriile de personal care funcționează în administrația publică, este greșită și din altă perspectivă.
În interpretarea dată de reclamanți Ordinului nr. 496/2003, acesta ar aduce completări la Legea nr. 138/1999 și la actele normative prin care sunt salarizați funcționarii publici, ceea ce este inadmisibil pentru un act destinat creării cadrului legal și procedurii de aplicare a legii, pentru un act dat în executarea legii.
De asemenea, în cazul funcționarilor contractuali, ordinul nr. 496/2003, ar contraveni dispozițiilor art.157 din Codul muncii, ministrul Administrației și Internelor nefiind angajatorul reclamanților, iar ordinul nefiind lege stricto senso.
În acest mod nu se poate elimina o eventuală discriminare salarială între categorii similare de salariați iar discriminarea de care vorbesc reclamanții nu este reală întrucât aceștia nu au același statut cu cei salarizați în baza Legii nr. 138/1999, nu ocupă aceleași funcții și nu îndeplinesc aceleași atribuții de serviciu
În concluzie, personalului din aparatul propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale nu îi sunt aplicabile dispozițiile nr.496/2003 cu modificările și completările ulterioare aceste dispoziții fiind aplicabile exclusiv angajaților
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, și solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ, și anume: obligarea pârâților la alocarea, și plata, către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând "indemnizație de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv, pentru perioada 01.01.2004-31.01.2008, actualizate cu coeficienții ratei inflației conform tabelului de calcul; obligarea pârâtului - Primarul comunei - să dispună serviciilor competente din subordine, consemnarea în carnetele de muncă ale funcționarilor publici și ale personalului contractual a "indemnizației de dispozitiv", retroactiv începând cu data de 01.01.2004 și în continuare pentru toți beneficiarii acestui drept salarial.
În motivarea recursului reclamanți recurenți arată următoarele:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, la baza căreia stau interpretări greșite ale prevederilor legale și jurisprudenței conturate până la momentul pronunțării.
Urmare a reorganizării structurii Guvernului României, inclusiv la nivelul administrației publice, la data de 28 iunie 2003 fost reglementată funcționarea Ministerului Administrației și Internelor. La termen de o lună de la această reorganizare, Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496/28.07.2003 (în modificarea și completarea 275/2002) introducând pct. 9.2.
Acest text normativ este fără echivoc introducând ca beneficiari ai "indemnizației de dispozitiv" și personalul civil, alături de cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract care beneficiau, anterior, de respectiva indemnizație.
Mai mult, textul normativ precizează și cărui personal civil se acordă "indemnizația de dispozitiv", anume celui care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. fără a distinge între administrația publica centrala si administrația publica locala si fara a aduce vreo alta limitare ori restrângere. Este evident că acest Ordin nr. 496/2003 al a urmărit două scopuri principale: primul că în rândul personalului care beneficia de indemnizația de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit, anterior prin L 138/1999) să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice; al doilea, ca prin această măsură să se înlăture discrepanțele în ce privește drepturile de natură salarială dintre personalul aflat în subordinea și/sau coordonarea ori îndrumarea Ministerului Administrației și Internelor, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Pentru a exclude orice alte interpretări sau îndoieli asupra textului art. 9.2 arată că, prin același Ordin 496/2003 s-a modificat și punctul 31 din Ordinul anterior nr. 275/2002, care interpretează art.47 din Legea nr. 138/1999 astfel:pct. 31.1. "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din ministerul administrației și internelor;
Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege ( L 138/1999), cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar."
Și acest text normativ, pct. 31.1 are două paragrafe distincte. Primul definește noțiunea de personal civil incluzând aici cele două categorii anume funcționarii publici și personalul contractual.
Recurenții solicită instanței să constate că noțiunea de personal civil corespunde întocmai textului normativ, în sensul că reclamanții sunt funcționari publici.
Al doilea paragraf explicitează că personalul civil din domeniul administrației publice beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din l 138/1999 adică doar de sporul de dispozitiv (pe care art.13 îl definește stabilindu-i cuantumul).
Această precizare era utilă și necesară, deoarece cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract beneficiază în plus și de alte drepturi salariale (alte indemnizații și sporuri) indicate în Legea 138/1999.
În cadrul paragrafului 2 al punctului 31.1 nu se face distincție între administrația publică centrală si administrația publică locală.
În ceea ce privește cuantumul "indemnizației de dispozitiv" el este stabilit prin dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999.
Cât privește petitul nr.2 referitor la consemnarea în carnetele de muncă recurenții consideră că acesta este întemeiat. El are legătură directă cu petitul nr.1 iar indemnizația de dispozitiv este un spor cu caracter permanent a cărui consemnare în carnetele de muncă are o reală importanță întrucât va fi luat în calculul pensiilor beneficiarilor acestui drept salarial.
Dacă legea a conferit aceste prerogative Ministerului Administrației și Internelor în raport cu autoritățile administrației publice locale (adică cu consiliile locale, consiliile județene și prefecturi) consideră evident că și acestor autorități care compun administrația publică trebuie să beneficieze de dreptul la indemnizația de dispozitiv, stabilit prin ordinul conducătorului respectivului minister.
De altfel, Constituția României tratează la capitolul V, intitulat Administrația Publică, atât administrația publică locală cât și instituția prefectului, ceea ce a creat premisa unui regim unitar de reglementare.
Legea nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin art.1 alin.2 a consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, inclusiv în exercitarea drepturilor economice.
Recursul formulat este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Prima instanță a avut în vedere la soluționarea cauzei dispozițiile legale aplicabile în speță, conform cărora, pentru a beneficia de sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, se impune ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Astfel, potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare și salariați civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din soldă sau din salariul de bază. Aceste dispoziții se aplică însă, așa cum însăși denumirea Legii nr. 138/1999 o exprimă, personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Nu pot fi reținute susținerile recurenților cu privire la dispozițiile Ordinului nr. 496/28.07.2003 întrucât, pe de o parte acesta nici nu a fost publicat în Monitorul Oficial, fiind astfel lipit de efecte juridice, și întrucât, pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că și-ar produce efecte și în lipsa publicării în Monitorul Oficial, ar trebui interpretat în spiritul dispozițiilor de ansamblu ale Legii nr. 138/1999, fiind necesar ca personalul beneficiar să își desfășoare activitatea într-un dispozitiv militar, ori într-una din instituțiile prevăzute la art. 1 din actul normativ menționat.
Nu pot fi reținut de asemenea nici susținerile potrivit cărora se creează o discriminare prin raportare la persoanele care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, întrucât acestea din urmă desfășoară o activitate specifică, ce implică o anumită strictețe și un anumit regim, specific unităților militare sau celor care asigură ordinea și siguranța națională, specific ce nu se regăsește în cadrul primărilor și consiliilor locale.
Rezultă din cele expuse mai sus, că motivele de recurs invocate de reclamanți sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul prevăzut de art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 580 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Red. /10.03.2009
Tehnored. /12.03.2009/2 ex.
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Claudia, Dascălu Maria
