Contestație act administrativ fiscal. Decizia 209/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.209/CA/2008-
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursurilor în contencios administrativ declarate de reclamanta- " " SRL,cu sediul în, C, nr.11, jud.S M și de către pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud.S M - în nume propriu și în reprezentarea AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B, sector 5,- în contradictoriu cu intimata pârâtăACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - SERVICIUL CONTROL FISCAL 4,cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud.S M, împotriva sentinței nr.340/CA din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul declarat de pârâtă este scutit de plata taxelor de timbru, iar recursul declarat de reclamantă este legal timbrat cu suma de 2 lei, achitată prin chitanța nr.- din 7 decembrie 2007, emisă de Primăria Municipiului S M, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că recurenta reclamantă a depus la dosar o cerere pentru a i se comunica răspunsul la întâmpinarea formulată - răspuns care nu există la dosar -, că numitul în calitate de consilier juridic al recurentei reclamante a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei din motive medicale, anexând adeverința medicală nr-, că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în baza prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Instanța,în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei formulată în scris, pe considerentul că numitul nu a făcut dovada mandatului primit din partea recurentei reclamante - " " SRL și văzând că se solicită judecarea cauzei și în lipsă de către recurenta pârâtă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.340 din 17 octombrie 2007, Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta - " " SRL cu sediul în,-, județul S M, împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICED S M cu sediul în S M, Romană nr. 3-5, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în B- și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - SERVICIU CONTROL FISCAL IV cu sediul în S M, Romană nr. 3-5.
A anulat în parte Decizia nr. 40292/28.08.2006 emisă de S M, privind modul de soluționare a contestației nr. 40292/19.05.2006 și a admis în parte contestația reclamantei, în sensul că a anulat în parte Decizia de impunere nr. 185/25.04.2006 emisă de Administrația de Inspecție Fiscală și Raportul de inspecție fiscală din 25.04.2006 întocmit de AUTORITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - SERVICIUL CONTROL FISCAL IV cu privire la suma de 166.757 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și accesorii în sumă de 53.953 lei și la suma de 5300,75 lei TVA stabilit suplimentar și accesorii în sumă de 2768 lei, respingând restul capetelor de cerere.
Totodată a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 5004,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 40292/28.08.2006 emisă de SMs - respins contestația nr. 40292/19.05.2006 formulată de - " " SRL împotriva Raportului de inspecție fiscală și a Deciziei de impunere înregistrată la. S M, Activitatea de Control Fiscal sub nr. 31.158/25.04.2006, respectiv nr. 185/25.04.2006 prin care s-au stabilit obligații suplimentare de plată contestate în sumă de 232.052,75 lei, prin care s-a solicitat anularea acestor acte, emiterea deciziei de impunere astfel cum a fost solicitată de petentă prin cererea de rambursare nr. 19/19.09.2005 cu compensarea TVA-ului stabilit suplimentar în sumă de 21.589 lei, parte de despăgubiri reprezentând dobânda și majorări de întârziere cuvenite pentru nerespectarea termenului de rambursare a soldului negativ de TV (filele 28-74).
În esență, considerentele de fapt și de drept învederate de către SMp rin Decizia emisă în soluționarea contestației formulate de către reclamantă sunt identice cu cele expuse și în "Notele de ședință" anterior prezentate.
Având în vedere complexitatea ridicată a prezentei cauze, determinată de necesitatea verificării evidenței contabile a societății comerciale reclamante pe o perioadă îndelungată de timp, respectiv pentru 26.01.2004-30.09.2005 pentru impozitul pe profit și 26.01.2004-31.12.2005 pentru TVA, sub aspectul existenței sau nu a documentelor justificative prevăzute de lege pentru a se putea considera ca deductibile fiscal o serie de cheltuieli efectuate de către reclamantă, instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize judiciare de specialitate de către expert contabil, asistată de către expert contabil desemnat la solicitarea reclamantei.
Raportul de expertiză contabilă judiciară se află depus la dosarul cauzei la filele 265-276.
În concluziile acestui raport de expertiză judiciară s-au arătat următoarele:
Contractul de servicii încheiat între prestator A FRANȚA și beneficiarul serviciului SRL este depus în termen legal la. S M, fiind înregistrat sub nr. 99/19.07.2004 cu valabilitate din 01.04-31.12.2004 iar actul adițional la contractul sus menționat a fost depus la. SMs ub nr. 32/25.02.2005.
Cheltuielile facturate de FRANȚA și de către - CO SRL B sunt cheltuieli generate de plăți pentru servicii prestate în baza unor contracte economice potrivit art. 21 alin. 4 lit. e, nu se încadrează în categoria cheltuielilor făcute n favoarea asociatului sau a acționarilor, rezultând că suma de 780.379 lei facturat de FRANȚA sunt cheltuieli deductibile fiscal. Suma de 28.390,46 lei facturată de - CO SRL B sunt cheltuieli deductibile fiscal.
Conform constatărilor de la punctual 2.2 din expertiza contabilă suma de 808.769,46 lei reprezintă c/v prestări servicii și sunt cheltuieli deductibile fiscal având la bază un contract economic semnat de părți, rezultând astfel că societatea nu datorează impozit pe profit suplimentar în suma de 166.757 lei și accesorii (dobânzi + penalități) în suma de 53.953 lei și totodată nu datorează TVA suplimentar în sumă de 5.300, 75 lei și accesorii ( dobânzi + penalități) în suma de 2.768 lei.
Referitor la obiective stabilite de instanță:
a) Între SRL în calitate de beneficiar și prestatorii de servicii.Franța și CO B au fost încheiate contracte economice, iar contractul de servicii cu Franța a fost depus în termen legal la. S
b).. Franța în calitate de prestator de servicii a emis facturi externe în suma de 823.867 lei având anexate lucrările efectiv prestate și a încasat c/v acestor facturi externe în suma de 726.133,50 lei
c) Societatea a înregistrat corect în contabilitate c/v facturilor externe care sunt emise legal în baza contractului de servicii încheiat ntre cele două părți, înregistrându-le în contul 628-cheltuieli prestări servicii, care potrivit art. 21 alin. 4 lit. e nu se încadrează n categoria heltuieli făcute în favoarea asociaților sau acționarilor fiind cheltuieli deductibile fiscal.
d) Documentele solicitate de a fi traduse de organul de control nu reprezintă documente justificative din punct de vedere contabil cum eronat încadrează organul de control la art. 21 alin. 4 lit. f din Legea 571/2003. Astfel consideră cheltuielile încadrate de organul de control în suma de 460.478 lei ca fiind deductibile fiscal.
Obiectivele 2 și 3 din cele stabilite de instanța conțin diferențe stabilite de organele de control fiscal și necontestate de reclamantă.
Cheltuielile facturate de -CO.SRL B în sumă de 28.390,46 lei reprezintă cheltuieli generate de plăți, servicii prestate în baza unui contract economic care potrivit art. 21 alin. 4 lit. e nu se încadrează în categoria cheltuieli făcute în favoarea asociatului sau acționarilor fiind cheltuieli deductibile fiscal.
Față de încadrarea societății de 2 și față de ncadrarea organului fiscal de 1,5, se opinează că încadrarea corectă este la coeficientul de 1,5, suma de 34.006,08 lei fiind cheltuială nedeductibilă fiscal.
Aceste cheltuieli facturate de Franța printr-o factură externă au fost înregistrate corect în contabilitate la contul 628-cheltuieli prestări servicii, acestea au fost generate de plăți pentru servicii prestate, neîncadrându-se potrivit prevederilor legale în categoria cheltuieli nedeductibile fiscal.
Față de acest raport, pârâta SMa formulat "obiecțiuni" prin care și-a expus argumentele juridice și de fapt pentru care a apreciat că concluziile formulate de către expert sunt eronate, "obiecțiuni" la care expertul a răspuns în sensul că își menține punctul de vedere exprimat prin expertiză (filele 290-291, respectiv 303-305).
Coroborând probele administrate în cauză, apărările de fapt și de drept invocate de părți, instanța a constatat că în speță principala problemă de drept în discuție este stabilirea caracterului deductibil sau nu a unor cheltuieli efectuate de către unitatea comercială reclamantă cu influențe directe asupra impozitului pe profit datorat de aceasta în perioada supusă inspecției fiscale, respectiv dacă reclamanta are dreptul la deducere a TVA cu privire la facturile emise de către o societate comercială cu care reclamanta se afla în raporturi comerciale, respectiv dacă reclamanta deține documente justificative care să ateste prestarea efectivă a serviciului.
Instanța a constatat că, prin contestația formulată împotriva deciziei de impunere emisă de organele fiscale și prin prezenta acțiune, reclamanta contestă doar parțial taxa pe valoare adăugată respinsă la rambursare în cuantum de 26.890 lei, respectiv doar cu privire la suma de 5300,75 lei aferentă facturii primite de la - "" SRL De asemenea, s-a constatat că, deși prin cererea introductivă și prin contestația formulată, reclamanta a criticat și punctele 4 și 8 din Raportul de inspecție fiscală privind amortizarea degresivă și serviciile de informatică refacturate de Franța, aceasta nu mai înțelege să contrazică susținerile organului de control, iar cu ocazia efectuării expertizei judiciare nu a mai insistat ca expertul să se pronunțe asupra acestor constatări ale organului de control, în legătură cu aceste aspecte neexistând nici o probă administrată în cauză.
Pe fondul cauzei, în baza constatărilor expertului contabil judiciar privind înscrisurile aflate în posesia reclamantei și înregistrate în evidența contabilă a societății, constatări de fapt care nu sunt accesibile instanței de judecată decât prin intermediul expertului judiciar specialist în contabilitate, instanța a reținut că, organele fiscale cu ocazia controlului efectuat la societatea comercială reclamantă au făcut în mod eronat în unele cazuri aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv ale art. 145 alin. 3 lit. a din același act normativ în forma în vigoare la data întocmirii raportului de inspecție fiscală.
Astfel, s-a constatat că, în mod eronat organele fiscale au apreciat că suma de 808.769 lei este o cheltuială nedeductibilă fiscal, deoarece aceasta ar fi:
1. "cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru acele bunuri sau servicii" (art. 21 alin. 4 lit. c din Legea 571/2003), pentru suma de 191.331 lei reprezentând cheltuieli de cazare, transport, închirieri mașină, restaurant;
2. cheltuieli înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ potrivit legii prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor - art. 21 alin. 4 lit. f din Legea nr. 571/2003 pentru suma de 128.570 lei, suma de 460.478 lei cheltuieli cu prestări servicii și 28.390,46 lei reprezentând cheltuieli de comision.
În ce privește suma de 191.331 lei expertul contabil a constatat că aceasta cheltuială s-a înregistrat în contabilitate în baza unui contract de prestări servicii având nr. 99/19.07.2004 care a avut ca obiect asistență și consultanță în domeniile: vânzări, marketing, comunicații, cercetare și dezvoltare, tehnologia informației, financiar și juridic și în baza unor facturi externe emise de către cocontractant. Cheltuielile privind cazare, transport, masă, etc. nu au fost efectuate de către reclamantă, nu au fost făcute în favoarea unui acționar sau asociat, ci au fost efectuate de către prestator, costul acestora fiind inclus în prețul facturilor reclamantei.
Suma de 128.570 lei reprezintă prestările de servicii efectuate de Franța prin specialiștii său cu scopul de a introduce pe europeană mai multe mărci, branduri, iar contravaloarea acestor prestări au fost facturate de partenerul extern în baza contractului nr. 99/19.07.2004, fiind înregistrate în contabilitatea reclamantei în contul 628-"cheltuieli prestări servicii".
Pentru suma de 460.478 lei apreciată de organul fiscal ca nedeductibilă întrucât nu s-au prezentat documente justificative, expertul a constatat că pentru întreaga sumă există documente justificative, facturi externe legal întocmite și înregistrate în contabilitate neprezentând importanță limba în care acestea au fost întocmite.
Cheltuielile facturate de - " CO" SRL B în sumă de 28.390,46 lei reprezintă cheltuieli generate de plăți, servicii prestate în baza unui contract economic prin care s-au urmărit vânzările efectuate de reclamantă, urmărirea operativă a situației financiare la clienți, urmărirea încasărilor și analitic pe termene, precum și sesizarea periodică pentru dimensionarea optimă a comenzilor de livrări de mărfuri. Reclamanta a beneficiat de serviciile prestate de prestator, a înregistrat în contabilitate comisioanele datorate și a achitat contravaloarea acestora. Expertul a constatat că această cheltuială este deductibilă fiscală, neîncadrându-se în dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. c din Legea 571/2003. S-a apreciat că această cheltuială a fost justificată de către reclamantă prin utilitatea încheierii contractului economic și prin prezentarea unor documente justificative, care conform susținerilor expertului contabil opinate în cuprinsul raportului de expertiză nu e necesar a fi traduse în limba română și autentificate de traducători autorizați.
În urma constatării caracterului deductibil al cheltuielilor de mai sus, expertul contabil a procedat la recalcularea impozitului pe profit datorat de către reclamantă și a constatat că, din totalul sumei de 177.074 lei impozit pe profit stabilit în mod suplimentar prin Decizia de impunere nr. 185/25.04.2006, reclamanta nu datorează impozit pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 166.757 lei și accesorii corespunzătoare acestui impozit pe profit nedatorat (dobânzi + penalități) în cuantum total de 53.953 lei.
Prin prisma rațiunilor formulate de expertul contabil în legătură cu contractul de asociere în participațiune încheiat cu - CO SRL în sensul că reclamanta a beneficiat de serviciile prestate de prestator, a înregistrat în contabilitate comisioanele datorate la contul cheltuieli de comisioane, a achitat contravaloarea facturilor fiscale emise în sarcina acesteia, instanța a constatat că pentru reclamantă contractul de asociere în participațiune reprezintă o operațiune comercială reală legată de activitatea economică a reclamantei și pentru aceasta a prezentat documente justificative privind prestarea efectivă a serviciului. Prin urmare în mod eronat organul de control fiscal a reținut că suma de 5300,75 lei aferentă facturilor primite de la - CO SRL nu poate fi admisă la deducerea în virtutea prevederilor art. 145 alin. 3 lit. a din Legea 571/2003 cu motivarea că reclamanta trebuia să prezinte documente justificate privind prestarea efectivă a serviciului.
Față de considerentele de mai sus, instanța a constatat că actele administrativ fiscale contestate prin prezenta acțiune în contencios administrativ sunt parțial nelegale. Astfel s-a constatat nelegalitatea Deciziei de impunere nr. 185/29.04.2006 emisă de Autoritatea de Inspecție Fiscală S M în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 31158/25.04.2006 întocmit la 25.04.2006 cu privire la sumele de 166.757 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și accesorii în sumă de 53.953 lei și cu privire la suma de 5300,75 lei TVA stabilit suplimentar și accesorii aferente acesteia în sumă de 2768 lei.
Reținând faptul că actele administrativ fiscale contestate sunt nelegale doar parțial, atât cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar, cât și cu privire la TVA stabilit suplimentar, respectiv neacceptat la deducere în conformitate cu cererea de rambursare formulată de reclamantă, că cererea de rambursare a TVA înregistrată de reclamantă sub nr. 19/19.09.2005 în mod corect a fost admisă doar parțial de către organele fiscale, că în măsura în care obligațiile fiscale sunt contestate în fața instanțelor judecătorești, organele fiscale sunt obligate să respecte hotărârile judecătorești și să solicite la plată doar obligațiile fiscale stabilite și confirmate ca legale de către instanțele judecătorești, că rambursarea TVA în cuantum de 64.998 lei s-a realizat prin compensare, că pentru eventualele dobânzi și majorări curente pentru nerambursare la termen a soldului negativ de TVA în sumă de 91.888 lei RON, în cauză nu s-au administrat probe (nu s-a pus în vedere expertului efectuarea unui eventual calcul al cuantumului acestora) și că o parte din acest TVA a fost rambursat prin compensare, instanța a apreciat că, cererile reclamantei în sensul obligării pârâtei să emită o nouă decizie de impunere în sensul solicitat de reclamantă și la plata unor despăgubiri reprezentând dobânzi și majorări de întârziere sunt nefondate, astfel că acestea au fost respinse.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs în termen, atât reclamanta -" "SRL, cât și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Reclamanta -" "SRL a formulat recurs, însă nu l-a motivat.
Prin recursul formulat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, atât în nume propriu cât și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a solicitat admiterea acestuia și modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ.
Recurenta prin motivele formulate combate susținerile reclamantei arătând că, pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii așa cum susține cea din urmă, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de pct.48 din HG nr.44/2004 și că nu s-au prezentat documente justificative privind cheltuielile de deplasare, bilete de avion, factură de cazare, nota de plată la restaurant sau orice alt document din care să reiasă realitatea în ce privește valoarea acestora și persoanele care au efectuat deplasarea.
De asemenea, recurenta a precizat că reclamanta este în confuzie totală în ceea ce privește natura impozitului pe veniturile realizate de persoanele nerezidente, subliniind că prin reținerea și achitarea impozitului pe veniturile realizate de persoanele nerezidente, s-a impozitat Franța pentru veniturile realizate în România și nu, beneficiară a prestației externe, a achitat impozitul pe nerezidenți din banii prestatorului, virându-i mai puțin în străinătate cu acea sumă.
Recurenta a învederat instanței că susținerile reclamantei referitoare la faptul că impozitul pe profit în sumă de 28.390,16 lei stabilit suplimentar este o consecință a desconsiderării tranzacției cu -" CO"SRL și a excluderii de pe cheltuieli a facturilor fiscale emise de aceasta, nu sunt întemeiate, deoarece nu s-a prezentat documente care să ateste prestarea efectivă a serviciului, ci doar o pagină de corespondență prin internet în engleză.
În ceea ce privește afirmația reprezentantului societății, referitoare la recalcularea impozitului pe profit la -" "SRL, după excluderea de pe cheltuieli a facturilor fiscale emise de către -" CO"SRL, fără a ține seamă de faptul că, această societate, la rândul ei, a achitat bugetului, impozit pe profit, după profitul rezultat în urma activității, prin neaplicarea art.95 alin.1 lit."c", cu privire la verificarea încrucișată a operațiilor, recurenta a menționat că organele fiscale nu au considerat necesară o asemenea verificare pentru a se convinge dacă facturile emise de -" CO"SRL, sunt evidențiate în contabilitate și dacă s-au achitat datoriile la buget, deoarece controlul s-a efectuat la.
Recurenta, în final, a criticat hotărârea primei instanței doar în privința aspectului că, cea din urmă acceptând ca, cheltuielile efectuate de reclamantă pentru sumele înscrise în facturile emise de către societățile cu care aceasta se afla în raporturi comerciale, în baza constatărilor expertului contabil judiciar, a procedat nelegal, întrucât prin expertiza efectuată pentru stabilirea caracterului deductibil al acestor categorii de cheltuieli nu face dovada respectării condițiilor cumulative prevăzute de pct.48 din HG 44/2004, motiv pentru care aceste cheltuieli sunt nedeductibile fiscal.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Prin întâmpinarea formulată intimata -" "SRL a solicitat respingerea recursului precizând în esență că nelegalitatea și netemeinicia actului fiscal rezultă din: reținerea unei situații de fapt eronate cu privire la contractul de servicii al încasărilor, recalcularea impozitului pe profit la - " " SRL după excluderea de pe cheltuieli a facturilor fiscale emise în favoarea - " CO" SRL, fără a ține seama de faptul că această societate la rândul ei a achitat bugetului, impozit pe profit după profitul rezultat în urma activității, neutilizarea, în locul neluării în considerare a tranzacțiilor, a posibilității de a stabili prețul de piață a serviciilor asigurate prin tranzacție între persoanele juridice afiliate în cazul în care s-ar fi apreciat că, costurile serviciului ar fi fost supraevaluate, omisiunea analizării situației sub raportul cost/rezultat, în urma căruia ar fi rezultat clar că suma cheltuită pentru ținerea sub control a încasărilor, prin această metodă, ca cost, se situează mult sub nivelul unor cedări de discounturi posibil de practicat legal, spre a impulsiona încasările.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod procedură civilă instanța a reținut următoarele:
Având în vedere că prin cererea înregistrată la Curtea de APEL ORADEA la data de 14 aprilie 2008, recurenta reclamantă - " " SRL, a renunțat la recursul formulat, instanța în baza art.246 Cod procedură civilă urmează a lua act de renunțarea acesteia la judecarea recursului.
Referitor la recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, acesta va fi respins ca nefondat potrivit prevederilor art.312 Cod procedură civilă, întrucât în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de recurs care pot atrage casarea sau modificarea sentinței.
Astfel, în raport cu probele de la dosar, corect a reținut instanța de fond nelegalitatea parțială a deciziei de impunere nr.185/29 aprilie 2006, emisă de Autoritatea de Inspecție Fiscală S M, în baza Raportului de inspecție fiscală nr.31158/25.04, întocmit la 25 aprilie 2006 cu privire la sumele de 166.757 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și accesorii, în sumă de 53.953 lei, precum și cu privire la suma de 5.300,75 lei TVA stabilită suplimentar și accesorii aferente acesteia în sumă de 2.768 lei.
Pentru a ajunge la această concluzie tribunalul a avut în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat.
Din concluziile acestuia rezultă că, cheltuiala tarifară/oră în sumă de 503.966 lei din totalul de 823.867 lei reprezentând contravaloarea contractului de prestări servicii încheiat cu Franța, este deductibilă fiscal, deoarece a fost efectuată și înregistrată legal în contabilități de către - " " SRL.
Și suma de 191.331 lei efectuată de specialiștii Franța sub formă de cheltuieli de cazare, transport, închiriere mașină și restaurant, s-a apreciat de către expert că ar fi deductibilă fiscal, întrucât s-a înregistrat în contabilitate în baza unui contract de prestări servicii care s-a încheiat cu respectarea dispozițiilor art.197 din Legea nr.31/1990, respectiv recurenta în cauză să nu fie concurentă, să nu aibă același obiect principal de activitate și să nu facă același fel de comerț.
De asemenea, expertul contabil a considerat ca deductibile fiscal cheltuielile cu marketingul în sumă de 128.570 lei ținând cont că au fost facturate de partenerul extern în baza contractului nr.99 din 19 iulie 2004, art.1 lit."a" și au fost înregistrate în contabilitate, precum și cheltuieli în sumă de 28.390 lei, cheltuieli cu comisioane prestate de -" CO"SRL B în baza unui contract.
Având în vedere aceste aspecte, s-a stabilit prin lucrarea de expertiză că reclamanta nu datorează impozitul pe profit suplimentar în sumă de 166.757 lei și accesorii în sumă de 53.953 lei și nici TVA suplimentar în sumă de 5.300,75 lei și 2.768 lei accesorii, iar în privința acestor sume, pe bună dreptate s-a apreciat de către instanță că actele administrative sunt nelegale.
Așadar, observațiile recurentei legate de faptul că prin lucrarea de expertiză, expertul nu a dovedit că a respectat condițiile cumulative stipulate la pct.48 din HG 44/2004 necesare pentru a putea fi considerate deductibile cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări servicii, nu vor putea fi primite.
Recurenta s-a limitat doar la a afirma aceste aspecte, deși în concret avea posibilitatea ca prin administrarea probei prin contraexpertiză să facă dovada susținerilor sale.
Cum în speță, nu s-a administrat o astfel de probă, nu i se poate reproșa primei instanțe că a acceptat ca și legală lucrarea de expertiză efectuată în cauză, mijloc de probă absolut necesar dezlegării litigiului dintre părți.
Celelalte critici ale recurentei nu vizează sentința pronunțată, ci combat argumentele reclamantei, or este știut că recursul trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate ( art.302/1 lit."c" Cod procedură civilă).
Pentru considerentele ce preced, recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice S M, în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu este întemeiat.
Instanța va lua act de faptul că nu sau solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecarea recursului formulat de - " " SRL.
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M - în nume propriu și în reprezentarea AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ B, împotriva sentinței nr.340 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 18.06.2008
- jud. fond. -
- dact. - 2 ex.
- 19.06.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana, Boța Marilena
