Anulare act administrativ . Decizia 211/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.211/CA/2008-
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O, cu sediul în O,-/B, jud.B în contradictoriu cu intimata reclamantă - "" SRL, cu sediul în O,-, jud.B, împotriva sentinței nr.96/CA din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimata reclamantă - "" SRL O - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.68 din 6 iunie 2008, emisă de Baroul Bihor - Societatea Civilă Profesională de Avocați " & " și avocat în a doamnei avocat, în baza delegației de nr.1 din 11 iunie 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul individual " ", lipsă fiind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, că intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinări prin cei doi avocați angajați în cauză, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante - avocat - depune la dosar copia adresei nr.76632 din 4 iunie 2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta intimatei reclamante - avocat arată de asemenea că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante - avocat - solicită respingerea recursului declarat în cauză și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Criticile aduse de recurentă soluției instanței de fond, arată că sunt complet nefondate, aceasta soluționând corect cauza atât cu privire la solicitarea de fond, cât și prin respingerea excepțiilor nefondate invocate de recurentă. Reinvocarea excepției de prematuritate în introducerea cererii lor, arată că nu este admisibilă, deoarece având în vedere că intimata reclamantă solicită anularea chitanței fiscale, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 prin care solicită anularea unui act administrativ unilateral, în sensul dispozițiilor art.2 lit.c din Legea nr.554/2004. Cu privire la fondul cauzei, învederează că nu contestă modalitatea de calcul și nici încasarea acesteia de către recurentă, ci solicită restituirea sumei pe care o consideră plătită în mod nelegal.
Reprezentanta intimatei reclamante - avocat - solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Arată că își însușește concluziile puse de domnul avocat.
CURTEA D E APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.96 din 5 martie 2008, Tribunalul Bihora respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O cu sediul în O, str. - nr. 2- 4 și pe cale de consecință:
A respins cererea de anulare act administrativ intitulat chitanța seria - nr. - din 12 noiembrie 2007 și a obligat pe pârâtă să restituie reclamantei taxa specială pentru autoturisme în cuantum de 6.287 lei, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății.
Totodată, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei 43,90 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat anularea actului administrativ chitanță pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. -.
În conformitate cu art. 7 din Legea nr.554/2004 republicată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, iar în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin.2 Cod procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii prealabile anexându-se la cererea de chemare în judecată.
Având în vedere că reclamanta solicită anularea chitanței fiscale, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.7 din Legea 554/2004 prin care reclamanta solicită anularea unui act administrativ unilateral în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c din Legea 554/2004 comunicat de pârâtă, situație față de care, instanța în baza art.109 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art.137 Cod procedură civilă a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii invocate de pârâtă.
De asemenea excepția inadmisibilității cererii cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumelor de bani achitată de reclamantă cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, instanța a respins-o ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta nu contestă modalitatea de calcul și nici încasarea acesteia de către pârâtă și solicită restituirea sumei pe care o consideră plătită în mod nelegal, iar potrivit art. 117 din Ordonanța nr. 92/24 decembrie 2003 republicată și actualizată se restituie la cerere în condițiile art. 1 lit. f din același act normativ, sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.
A considera că reclamanta nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea taxei speciale pentru autoturism ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea același liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin.1 din Constituția României, care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Cu privire la soluționarea pe fond a cauzei, instanța a reținut că reclamanta solicită anularea chitanței fiscale prin care a achitat taxa specială de primă înmatriculare a autoturismului.
În conformitate cu art.1 din Legea nr.82/1991 republicată, regiile autonome și societățile comerciale au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie în condițiile legii, iar conform art.6 alin.1 din același act administrativ înregistrările în contabilitate se fac cronologic și sistematic, potrivit planurilor de conturi și normelor emise în condițiile art. 4.
În acest sens, chitanța fiscală este un act fiscal contabil, un instrument justificativ de plată a unei sume de bani cu plata în numerar, având aceeași valoare ca și ordinul de plată pentru operațiunile bancare și prin urmare, nu este un act administrativ.
De altfel, art. 2 lit. c din Legea 554/ 2004 definește actul administrativ ca fiind un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii și care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, situație față de care instanța raportat la starea de fapt astfel cum a fost reținută, în baza art. 8 din Legea nr.554/2004 urmează a respinge capătul de cerere privind anularea chitanței fiscale ca neîntemeiat.
Cu privire la restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, instanța a reținut că prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. -, la data de 12 ianuarie 2007 reclamanta a achitat suma de 6.287,00 RON reprezentând cartea de identitate a autoturismului AUDI 4 înmatriculat în România.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit, cu aplicabilitate de la data de 1 ianuarie 2007, iar prin OUG110/2006 această taxă a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate, cât și situații de scutire de la plata taxei în condițiile enumerate la art. 214/1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Codul fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii, taxă care nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind doar percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează la aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța a constatat că acesta stipulează faptul că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană s-a prevăzut că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare, prin urmare, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dispozițiile art. 90 din Tratat face parte din ordinea de drept a României.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța a constatat că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului de către reclamantă, în cuantum, de 6.287,00 RON a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratat, considerente față de care a apreciat acest capăt de cerere ca fiind întemeiat și pe cale de consecință a obligat pe pârâtă să restituie taxa specială pentru autoturisme în cuantum, de 6.287 lei.
Pentru lipsirea reclamantei în mod nelegal de suma de 6.287 lei, de la data plății - 12 noiembrie 2007, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat reclamantei, în condițiile art. 1082 - 1084 Cod civil, instanța a obligat pârâta la plata sumei actualizată cu rata dobânzii legale, până la data plății.
Față de opunerea pârâtei la cererea reclamantei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 43,90 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru justificată cu chitanțele de la dosar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs Administrația Financiară a Municipiului O, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și rejudecând cauza să fie respinsă acțiunea ca urmare a admiterii excepțiilor invocate de către pârâtă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe prevederile art.304 Cod procedură civilă, recurenta critică sentința pentru greșita soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii și respectiv a încălcării prevederilor art.7 din Legea nr.554/2004, potrivit căreia înainte de ase adresa instanței de contencios administrativ competente, reclamantul trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului administrativ individual.
Pe de altă parte instanța de fond, reține că, potrivit art.117 din Codul d e procedură fiscală, restituirea sumelor se face la cererea contribuabilului, cerere care se depune la organul fiscal competent și cu toate acestea, respinge excepția inadmisibilității cererii formulată de reclamantă.
Restituirea și rambursarea sumelor de la buget, precum și acordarea dobânzilor cuvenite, se face în conformitate cu Ordinul nr.1899/2004.
Legal, înainte de ase adresa instanței de contencios administrativ, contribuabilul trebuia să depună o cerere de restituire a taxei speciale pentru autoturisme. În cazul în care era nemulțumit de răspunsul primit la cererea formulată, reclamantul putea să conteste acest răspuns, iar contestația trebuia soluționată de organul fiscal, în conformitate cu prevederilor art.205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.
În ce privește taxa specială pentru autoturisme, aceasta a fost calculată în conformitate cu dispozițiile art.214/1 și următoarele din Codul fiscal, articol care prevede în mod clar, atât modul de calcul al taxei, cât și scutirile de la plata acestei taxe.
Văzând că cererea de restituire a fost făcută pentru prima dată în fața instanței de fond și nu așa cum cere legislația fiscală, în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a recursului, întrucât sentința recurată este legală atât în ceea ce privește modul de soluționare al excepției de prematuritate, cât și asupra modului în care s-a soluționat fondul cauzei.
Chiar recurenta se îndoiește de temeinicia excepției sale câtă vreme învederează că în prealabil, indiferent de natura juridică a chitanței, tot trebuia în prealabil formulată plângere la reclamantă pentru restituirea banilor respectivi și eventualul refuz să fie supus cenzurii instanței.
Pentru a demonstra inutilitatea unui astfel de demers, reclamanta a formulat o cerere conform adresei nr.76632/4.06.2008, iar răspunsul la aceasta era cel previzibil: refuzul categoric de restituire a sumei.
Cu privire la fondul cauzei, arată intimata că nu contestă modalitatea de calcul și nici încasarea acesteia de către pârâtă, ci solicită restituirea unei sume plătită în mod nelegal.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate și ținând seama de prevederile art.137 Cod procedură civilă, a fost apreciat ca nefondat, astfel că a fost respins.
Criticile recurentei, referitoare la nelegalitatea sentinței, ca urmare a greșitei soluționări a excepției prematurității acțiunii, raportat la prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, sunt nefondate.
Instanța de fond a reținut, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, că reclamanta solicită anularea chitanței fiscale, ceea ce înseamnă că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, în conformitate cu care "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia".
În consecință, nefiind vorba de un act administrativ unilateral, în înțelesul dispozițiilor art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, nu se justifică nici aplicarea prevederilor art.109 alin.2 Cod procedură civilă, potrivit cărora în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduro prealabile.
Excepția inadmisibilității cererii a fost de asemenea corect soluționată prin respingerea ei de către instanța de fond, întrucât dispozițiile art.117 din Ordonanța nr.92/24 decembrie 2003 republicată, prevede la art.1 lit.f condițiile în care se restituie la cerere sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente, potrivit legii.
Motivul de recurs potrivit căruia în mod eronat s-a dispus restituirea taxei speciale pentru autoturisme către reclamant, deși cererea de restituire a fost făcută pentru prima dată în fața instanței de fond, fapt ce ar încălca dispozițiile legislației fiscale în materie, este de asemenea nefondat câtă vreme reclamanta a făcut dovada demersului său cu adresa nr.76632/4.06.2008.
În ce privește fondul cauzei, este evident că nu a format obiectul cauzei modul de calcul al sumei și respectiv cuantumul taxei speciale datorată bugetului statului, ci aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Reținând efectul direct al art.90 din Tratatul Comunității Europene, instanța a statuat că, art.214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare dispozițiilor din Tratatul Comunității Europene invocate de reclamantă în acțiunea introductivă, astfel că în mod legal a obligat pârâta la restituirea taxei speciale pentru autoturisme, încasate în contul bugetului statului cu încălcarea dispozițiilor art.90 alin.1 din tratat.
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ A MUNICIPIULUI O, împotriva sentinței nr.96 din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond. - -
- dact. - 2 ex.
- 02.07.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana, Boța Marilena
