Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2191/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2191/2008
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 1221/27.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice C prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, care depune delegația de reprezentare, la filele 10 și 11 din dosar, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 10.10.2008 pârâtul a depus întâmpinare, într-un exemplar, prin care se solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat.
Curtea solicită reprezentantei pârâtei să precizeze care este temeiul juridic și înscrisul prin care pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului CNî mputernicește pe Direcția Generală a Finanțelor Publice C să o reprezinte, prin consilierii juridici ai săi, raportat la faptul că nu din organigrama Administrației Finanțelor Publice a Municipiului CNd in cea a Direcției Generale a Finanțelor Publice C fac parte consilierii juridici care o reprezintă pe pârâtă.
Reprezentanta pârâtei arată că Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C N nu are personalitate juridică, fiind în subordinea Direcției Generale a Finanțelor Publice C, astfel încât mandatul de reprezentare aflat la fila 12 din dosarul de fond este legal. Faptul că mandatul este legal îl dovedesc și cele două acte depuse la acest termen de judecată.
Reprezentanta pârâtei prezintă spre vedere originalul delegației de reprezentare aflat la dosarul de fond la fila 12, Curtea procedând la vizarea exemplarului aflat la dosarul de fond pentru conformitate cu originalul și restituind originalul delegației.
Reprezentanta pârâtei arată că pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului CNa împuternicit pe Direcția Generală a Finanțelor Publice C, aceasta din urmă delegând pe consilierul juridic să o reprezinte pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C N în fața instanței. Prin înscrisurile depuse, pârâta înțelege să suplinească lipsurile în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului C
Curtea constată că cererea de recurs formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice C, este semnată de reprezentanții legali ai Direcției Generală a Finanțelor Publice C, fiind formulată în termen. Apreciind că alegațiile reprezentantei pârâtei sunt pertinente și având în vedere înscrisurile depuse la acest termen de judecată, constată că mandatul de reprezentare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 69 alin. 2. proc. civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei solicită admiterea recursului așa cum a fost acesta formulat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1221/27.06.2008 a Tribunalului Cluj, s- admis excepția lipsei calității procesuale pasive Direcției Generale a Finanțelor Publice C și excepția lipsei calității de act administrativ a adreselor nr. 3602/03.03.2008 și nr. 9488/16.04.2008, respingându-se acțiunea în această privință.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C- și, în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 5.728 lei actualizată cu dobânda legală la data restituirii
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia, și nu C, raportul juridic s-a creat între reclamant și pârâtul de rd. 1, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive invocate este fondată
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamant a achitat conform, chitanței de la fila 11 suma de 5.728 lei, taxă de primă înmatriculare și ulterior considerând că este nelegală s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă cu adresa nr. 9488/16.04.2008.
Reținându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, art. 18 din Legea nr. 554/2004, a admis în parte acțiunea.
S-a mai relevat că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar că în speță nu se pune problema unei atare interpretări, dispozițiile art. 90 din Tratat fiind foarte clare, fapt ce justifică aplicarea directă în dreptul intern a acestor dispoziții. În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice C solicitând reformarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive.
În motivarea cererii de recurs recurenta a relevat că prima instanță a constatat în mod greșit discriminarea, raportat la dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Instanța trebuia să observe că actul care a produs efecte juridice și a fost folosit de către reclamant în fața autorității competente să efectueze înmatricularea, a fost plata voluntară efectuată de către reclamant, acesta răspunzând pentru calcularea corectă a sumei reprezentând taxa specială.
S-a relevat că în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, textul citat făcând referire la impozit și nu la taxe.
S-a susținut că taxa de primă înmatriculare urmează să fie plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări.
Organul fiscal era obligat la aplicarea legii fiscale în vigoare, așa încât nu exista temei legal pentru obligarea sa la plata daunelor interese solicitate.
Totodată s-a susținut că restituirea taxei încasate nu era posibilă datorită incidenței prevederilor nr.OUG 50/2008.
Intimatul prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii acțiunii.
Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Cu referire la incidența la speță a prevederilor nr.OUG 50/2008 antamate de recurentă prin concluziile scrise Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativtaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-arvalidaprin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Pornind de la teoria actului clar, Curtea împărtășește teza conform căreia taxa internă impusă autoturismelor second-hand, prin dispozițiile legale anterior enunțate, era discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful I din tratat.
Curtea și-a îndeplinit astfel misiunea trasată de Tratat, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal 2 din anul 1978).
Dobânzile acordare de prima instanță reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu.
Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale nu era admisibilă, nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare.
Așa cum am mai arătat, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale.
A argumenta pe ideea că reclamantul trebuia să utilizeze calea unei alte acțiuni în contencios administrativ preventive în vederea înlăturării refuzului de înmatriculare dat prin ipoteză de autoritatea care ar fi trebuit să facă operațiunea de înmatriculare fără plata taxei înseamnă a expune pe reclamant, pe o durată de timp, riscului lipsei folosinței bunului său, de vreme ce fără înmatriculare un autovehicul nu poate fi folosit legal conform destinației sale.
Or, în cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).
De altfel, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în contul entității ce aparține de pârâtă (trezorerie) este o condiție prealabilă și obligatorie pentru înmatricularea autoturismului și pentru utilizarea acestuia în mod legal în România.
Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.
Curtea observă că adresa nr. 9488/2008, materializează în corpul ei manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge cererea de restituire a taxei plătită de reclamant, invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Acest refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept conferă legitimitate demersului judiciar înaintat de reclamant și recunoașterea dreptului pretins prin cererea introductivă de instanță.
Pentru aceste considerente, întemeiat pe dispozițiile art. 312.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice C, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice C și va menține ca legală și temeinică sentința nr. 1221/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, împotriva sentinței civile nr. 1221 din 27 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SS/dact.
2 ex./22.10.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
