Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2.180/2008
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI împotriva sentinței civile nr. 1492/10.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect refuz acordare drepturi protecția socială - persoane cu handicap, protecția copilului.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă reclamanta personal, în reprezentarea fiicei sale minore Irma, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 24.09.2008 reclamanta a depus întâmpinare, în 2 exemplare și înscrisuri, filele 6 - 18 din dosar, respectiv: scrisorile medicale din data de 28.09.2007, 08.06.2007, 24.03.2006 și 28.01.2005, fișă privind traseul educațional din data de 27.09.2007, fișă de evaluare trimisă de Școala Specială pentru Deficienți de nr. 2 din C N, evaluare logopedică, evaluare psihologică din 02.12.1994, scrisori medicale din 02.05.2007, 19.07.2007 și 05.03.2008 și certificat de naștere emis pe numele fiicei reclamantei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta solicită respingerea recursului ca nefondat și menținea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1.492 din data de 10 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaja fost admisă acțiunea reclamantei și, pe cale de consecință, a fost dispusă anularea hotărârii nr. 1.161/2007 emisă de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S - COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI S și încadrarea copilului în gradul I de handicap.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că din actele medicale depuse și expertiza efectuată rezultă că minora prezintă tulburări de comportament, de relaționare și respectiv o tulburare a achiziției a limbajului expresiv, afecțiune ce o face dependentă de îngrijire permanentă din partea altei persoane.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate.
În motivare se susține că hotărârea este nelegală întrucât nu s-a ținut seama de prev. Ordinului nr. 725/2002; supravegherea invocată nu constituie argument de încadrare în gradul I de handicap. Astfel, în dezvoltarea argumentelor aduse se arată că potrivit dispozițiilor ordinului evocat, pentru ca un copil cu intelect limitat să poată fi încadrat în gradul I de handicap trebuie să aibă coeficientul de inteligență QI sub 35 și aceste valori să fie asociate cu alte deficiențe senzoriale, somatice și psihice, iar în cauză evaluarea și actele medicale relevă un coeficient QI 48 și din acte motive comisia a încadrat copilul în gradul II conform criteriului arătat.
Referitor la supraveghere se arată de recurentă că acest lucru est normal pentru cei ce se ocupă de creșterea și educarea copiilor cu asemenea deficiențe.
Totodată, se arată că a fost stabilit un plan de recuperare a copilului, are posibilitatea să urmeze un program de terapii specifice în cadrul Centrului de Recuperare "Acasă"
Răspunzând celor invocate, intimata a solicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că minora are nevoi de îngrijire permanentă deoarece vorbește prost, nu suportă schimbări, nu se spală, nu se îmbracă, nu mănâncă, nu se îngrijește.
Examinând recursul declarat din perspectiva motivelor invocate, a probelor existente, a art. 304.pr.civ. și respectiv a normelor juridice incidente, Curtea reține că acesta nu este întemeiat.
În acest sens se reține că într-adevăr prin Ordinul nr. 725/2002 se stabilesc categorii de afecțiuni ce pot duce la încadrarea într-un grad de handicap, categorii raportate la clasificația internațională însă, identificarea și aplicarea în vederea încadrării într-o categorie de persoane cu dizabilități (handicap) se face nu doar ținând seama de afecțiunea diagnosticată, respectiv boala luată izolat, aceasta nefiind suficientă, ci impune luarea în considerare inclusiv a limitelor activității și restricțiilor de participare socială a persoanei respective. Și este așa deoarece ordinul invocat prevede că la stabilirea categoriilor de afecțiuni se au în vedere gradul tulburării funcționale determinate, evoluție, complicații în activitatea și participarea socială.
Tot astfel, prin același act se prevede că, gradul se acordă copiilor în raport cu capacitatea de autoservire încă neperformantă sau pierdută, respectiv în raport cu dependența fizică și psihică.
Cu alte cuvinte, la stabilirea gradului de handicap trebuie avut în vedere atât starea, respectiv boala diagnosticată, limitarea la care duce și starea ce o creează, aceea de dependență fizică sau psihică.
Din actele dosarului, așa cum corect a reținut și instanța de fond în ceea ce o privește pe minora Irma a fost diagnosticată încă din anul 2005 cu deficiențe ce intră în categoria celor clasificate potrivit ordinului evocat, cu tulburări de comportament severe, retard al limbajului, respectiv tulburări de achiziție a limbajului expresiv., așa cum rezultă din actele medicale, cele de evaluare psihologică, fișa privind traseul educațional, raport de expertiză, starea de sănătate nu s-a îmbunătățit, necesitând îngrijire permanentă - dependența de mamă. Astfel, prin acte se relevă: crize; capacitate limitată - nu-și dă seama de pericolele la care se expune -; prezintă tulburări de relaționare ce o fac dependentă de mamă; retard al limbajului expresiv; psihomatic sub nivel; eșuare în școlarizare, incapacitate de menținere a atenției, metode și strategii fără rezultat.
Se poate așadar constata că situația minorei nu s-a îmbunătățit, determinând în continuare dependență, aspecte avute în vedere prin criteriile statuate de ordinul mai sus menționat. Or, în aceste circumstanțe, față de cele rezultate din acte, nu se poate susține că în speță nu s-a ținut seama de criteriile statuate, că soluția de reîncadrare în gradul de dizabilitate I nu se justifică, iar din această perspectivă hotărârea dispusă de instanță nu poate fi considerată netemeinică și nelegală.
Prin urmare, constatând că nu sunt motive întemeiate, că hotărârea este temeinică și legală, în baza art. 312.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI împotriva sentinței civile nr. 1.492 din 10 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./10.11.2008.
Jud.fond:
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
