Contestație act administrativ fiscal. Decizia 233/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 233/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac judecător
- - - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare promovată de contestatoarea O, împotriva deciziei civile nr. 643 din 2 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru contestatoarea O și consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, pentru intimatele B și Activitatea de Control Fiscal
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Părțile arată că nu au alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Dl. avocat, pentru contestatoarea, arată că și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, în sensul că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei grave greșeli materiale sub aspectul a două chestiuni: instanța de recurs s-a pronunțat în sensul casării sentinței instanței de fond fără a face referire la baza impozabilă, în opinia sa nefiind normal a se respinge acțiunea, iar cea de-a doua chestiune decurge din starea de fapt în sensul că o factură a fost anulată greșit, celălalt exemplar nefiind reținut. Arată că anularea unei operațiuni financiare în contabilitate - dacă s-a păstrat originalul - se face prin stornarea facturii, iar obligația contribuabilului s-a născut în temeiul unei operații greșit evidențiate. Susține că nu s-a recuperat originalul și nici lucrările nu au fost plătite. Totodată, reiese din procesul-verbal că, potrivit facturii emise, s-au livrat materiale de construcție fără adaos comercial, numai simpla anulare a acesteia nefiind făcută în conformitate cu legea nu înseamnă că s-au mai plătit încă o dată acești bani.
Precizează că atât instanța de recurs cât și instanța de fond au dispus asupra faptului că societatea trebuie sau nu să plătească sumele de bani, stabilite în sarcina contestatoarei, în temeiul actelor atacate, fără a se pronunța, însă, asupra motivelor contestației, în sensul dacă aceste sume au fost calculate într-un mod corect sau nu raportat la baza impozabilă aferentă colectării TVA.
că deși instanța de recurs modifică în tot sentința pronunțată la fondul cauzei, nu face referire la baza impozabilă aferentă colectării TVA, așa cum aceasta este analizată, în urma administrării singurei probe administrată în cauză, respectiv raportat la concluziile expertizei contabile. Sub acest aspect, stabilirea unor obligații de plată la sfârșitul anului 2003, numai pentru un segment de perioadă, fără a se verifica toate operațiunile economice realizate și efectele de natură fiscală asupra bilanțului anual, a declarațiilor fiscale, impozit pe profit și TVA apare ca inadmisibilă.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este rezultatul unei erori materiale referitoare la noțiunea de bază impozabilă aferentă colectării TVA, eroare care a condus și la soluția netemeinică și nelegală pronunțată de către instanța de recurs.
În concluzie, solicită admiterea contestației în anulare, casarea hotărârii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, admiterea contestației așa cum a fost formulată.
D-na consilier juridic, pentru intimatele B și Activitatea de Control Fiscal B, având în vedere temeiul de drept pe care s-a întemeiat contestația în anulare de față - art. 318 Cod procedură civilă, solicită respingerea acesteia ca nefondată întrucât, așa cum rezultă din motivele depuse în scris și relatate la termenul de azi de către apărătorul contestatoarei, nici unul dintre acestea nu se încadrează în dispozițiile acestui articol, iar soluția dată de către instanța de fond nu reprezintă o greșeală materială în sensul legii, fără cheltuieli de judecată.
Astfel, consideră că susținerile contestatoarei sunt apărări de fond, pe care această instanță nu le poate avea în vedere.
În concluzie, solicită respingerea contestației, cu menținerea deciziei contestate.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin decizia 643/02.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul - s-a respins excepția tardivității recursului, s-a admis recursul pârâtei și s-a modificat în tot sentința recurată în sensul că s-a respins acțiunea ca nefondată. A reținut instanța de recurs că chiar dacă lucrările pentru care a fost emisă factura seria - - nr. -/24 septembrie 2003 nu au fost executate, nu exonerează societatea reclamantă de respectarea obligațiilor stabilite de dispozițiile Legii 345/2002 în vigoare la data operațiunii. Astfel, potrivit prevederilor art. 31 al. l lit. a din lege dacă factura nu a fost transmisă beneficiarului, aceasta se anulează și se emite un nou document. Dacă a fost transmisă corectarea erorii se efectuează prin emiterea unui nou document cu valorile înscrise cu minus, document ce se va înregistra în jurnalul de vânzări și va fi preluat în decontul întocmit de furnizor pentru luna în care a avut loc corectarea (art. 31 al. l lit. b). Situația este identic reglementată în situația reducerii bazei de impozitare, prevăzute de art. 18 alin.4 din lege.
În prezenta cauză, având în vedere că au fost executate plăți în baza facturii arătate, potrivit chitanțelor de la -/12.09.2003 până la -/25.09.2003, se impunea stornarea facturii emise pentru serviciile neexecutate.
Irelevantă este, din punct de vedere al obligațiilor fiscale, și lipsa intenției frauduloase a administratorului societății, astfel cum a fost stabilită prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, consecințele pentru neexecutarea obligațiilor stabilite de către organele fiscale producându-se în baza legii, independent de ideea de culpă.
Apărările susținute de către reclamantă în fața organelor de control cu privire la sustragerea facturierului și a chitanțierului cuprinzând și documentele în litigiu, nu sunt confirmate de probatoriul cauzei. Astfel, din procesul - verbal întocmit la 21 decembrie 2003 de Poliția municipiului O, referatul de terminare a urmăririi penale din 05 martie 2004, declarația administratorului societății reclamante din data de 21 decembrie 2003, sentința penală 800/23 august 2004 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul 2015/2004 nu rezultă seria și plaja de n umere a facturierului și chitanțierului sustrase, pentru a stabili că printre acestea se aflau și documentele în litigiu.
Chiar și în această situație, societatea avea obligația declarării documentelor sustrase ca nule în Monitorul Oficial al României, partea a III-a, după sesizarea organelor în drept, potrivit procedurii prevăzută de art. 12 din anexa 1B a HG831/1997.
Constatând că societatea reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile de înregistrare a facturilor și chitanțelor în evidența contabilă, de stornare sau, după caz, anulare a acestora, instanța apreciază că organele fiscale au stabilit în mod legal obligațiile de plată a taxei pe valoarea adăugată, impozitului pe profit și accesoriile acestora, conform dispozițiilor art. 20 al. 1, art. 29 pct. D lit. a din Legea 345/2002, respectiv art. 206 al. l din Legea 414/2002, coroborat cu dispozițiile art. 12, 13, 14 din G nr. 61/2002 republicată, în vigoare până la data de 1 ianuarie 2004, respectiv ale art. 114, 115, 120 Cod procedură fiscală, în forma în vigoare la data controlului.
Împotriva acestei decizii contestatoarea CLa promovat contestație în anulare, calea extraordinară de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL BACĂU la data de 09.12.2008 sub nr-.
În motivarea contestației în anulare contestatoarea arată că decizia contestată este eronată deoarece prin admiterea recursului a fost obligată la plata de două ori a sumei de 140.149 lei.
În drept contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.317-321 Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
La termenul din 13.02.2009 contestatoarea și-a precizat motivele în sensul că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, susținând că instanța de recurs, deși a modificat hotărârea primei instanțe, nu face referire la baza de impozitare aferentă colectării TVA așa cum a fost analizată prin expertiză, că a stabilit obligațiile de plată doar prin analizarea doar a unui segment de perioadă, fără a verifica toate operațiunile economice realizate în cursul anului și nici dispozițiile referitoare la baza de impozitare în cazul livrărilor de bunuri și prestările de servicii. Susține de asemenea contestatoarea că prestația contractată și care a stat la baza emiterii facturii nici nu a mai fost executată, concluzionând că eroarea materială se referă la noțiunea de bază impozabilă aferentă colectării de TVA.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului constată nefondată contestația în anulare pentru următoarele motive:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac stabilită de lege pentru retractarea hotărârilor irevocabile și poate fi exercitată numai pentru motivele expres prevăzute de lege. Fiind o reglementare specială, dispozițiile care consacră această instituție juridică sunt de strictă interpretare, extinderea, prin interpretare, a motivelor de admisibilitatea a acesteia nefiind permisă.
Potrivit art. 318 alin. 1 teza a I-a din Codul d e procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Prin greșeală materială, în sensul dispozițiilor art. 318 alin. 1 teza a I-a din Codul d e procedură civilă, se înțelege acea greșeală de ordin formal, procedural care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri nelegale. În rândul greșelilor materiale nu se regăsește modul în care instanța a interpretat probele sau dispozițiile legii, acestea, chiar dacă există, sunt greșeli de judecată care nu pot fi îndreptate pe calea contestației în anulare. O interpretare contrară ar avea drept consecință încălcarea principiului unicității căii de atac, deschizându-se astfel cale recursului la recurs ceea ce nu este permis de lege.
Așa fiind, modul în care instanța de recurs a interpretat dispozițiile legale privitoare la stabilirea bazei impozabile aferentă colectării TVA, cel de stabilire a obligațiilor de plată pentru o anumită perioadă de timp sau consecințele fiscale ale executării sau nu a prestațiilor la care părțile sau obligat și reflectarea în contabilitate a acesteia - motivele invocate de contestatoare, nu constituie greșeli materiale în sensul prevăzut de art. 318 alin. 1 teza a I-a din Codul d e procedură civilă ci constituie aprecierea instanței de recurs asupra probelor și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
În consecință contestația în anulare formulată este nefondată și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare promovată de contestatoarea. Lîmpotriva deciziei civile nr. 643 din 02 octombrie 2008, pronunțată de curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE șiACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,13 martie 2009.
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea | JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara |
Grefier, |
Red.
2 ex. 30 martie 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Vasilică Pintea, Lăcrămioara
