Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2348/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 2348/2008

Ședința publică din 27 octombrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -

JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan

JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț

GREFIER: - -

S-a luat în examinarea, pentru pronunțare, recursul formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B M, împotriva sentinței civile nr. 730 din 27.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații - DUNĂREA SRL și DIRECȚIA DE VENITURI - SERVICIUL CONSTATARE, ȘI CONTROL DIN CADRUL PRIMĂRIEI B, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru termenul de azi.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.730 din 27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL - B M, împotriva pârâtelor Direcția de venituri - Serviciul Constatare, și Control din cadrul Primăriei B M si Primarul municipiului B M și în consecință s-a anulat Dispoziția 14.584/07.12.2007 a Primarului Municipiului B M și Raportul de inspecție fiscală din 05.10.2007 cu nr.9041 al Direcției de Venituri - Serviciul Constatare, și Control din cadrul Primăriei B

S-a respins capătul de cerere privind restituirea sumei de 3554,91 lei achitată de către reclamantă cu /25.03.2008.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus și precizată ulterior reclamanta - DUNĂREA SRL a chemat în judecată pe pârâtele Direcția de venituri - Serviciul constatare, impunere și control din cadrul Primăriei B M si Primarul municipiului B M, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Raportului de inspecție fiscală din 05.10.2007 înregistrat sub nr. 9041 precum si a Dispoziției nr.14584/07.12.2007 și de asemenea obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3627,9 lei achitată cu titlu de impozit suplimentar.

Tribunalul a constatat că reclamanta este proprietara spațiului comercial situat în BMs tr. - nr.14 pe care l-a închiriat Băncii Bank.

Odată cu închirierea spațiului s-au realizat lucrări de amenajare a acestuia pentru desfășurarea în condiții optime a activității bancare.

Lucrările sunt evidențiate ca fiind lucrări de amenajare și nu de investiții în devizul general final, procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, procesul verbal de recepție finală, fișa mijlocului fix, situația analitică, precum și în lista de lucrări.

S-a menționat faptul că aceste lucrări au fost realizate anterior intrării în vigoare la data de 01.07.2007 a noilor prevederi ale codului fiscal, astfel încât reclamanta nu poate fi acuzată de rea credință în întocmirea actelor contabile și financiare în sensul de a eluda obligația de plată a impozitului prin caracterizarea lucrărilor ca fiind de amenajare si nu de investiție.

Ori noul Cod fiscal a intrat în vigoare începând cu data de 01.07.2007 prevederile sale aplicându-se doar pentru viitor și nu și pentru trecut, respectiv lucrărilor care se vor executa după intrarea în vigoare a noilor norme si nu pentru lucrările deja executate.

Pe de altă parte în conformitate cu prevederile art. 253 alin 3, ind. 1 din codul fiscal " În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.

Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.

În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligația să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective."

Textul de lege nu stabilește că prin simpla efectuare a unor lucrări se datorează ab initio impozit pe clădiri, așa cum susține pârâta Direcția de venituri - Serviciul constatare, impunere si control din cadrul Primăriei B M, ci impune doar obligația locatarului de a înștiința proprietarul despre efectuarea lucrărilor pentru a fi depuse declarațiile fiscale.

S-a mai constatat că odată cu inspecția fiscală realizată și consemnată în raportul 9041/2007, inspectorii fiscali nu au solicitat efectuarea unei expertize de specialitate în construcții pentru a se stabili de către o persoana specializată si autorizată în domeniu dacă lucrările efectuate sunt sau nu de investiții si dacă pot fi circumscrise prevederilor legale amintite mai sus sau dacă aceste lucrări au modificat valoarea de inventar a construcției. Astfel, cele consemnate în raport rămân simple afirmații nesusținute de probe. Ori în lipsa unei expertize judiciare instanța nu poate aprecia nici natura lucrărilor și nici dacă valoarea de inventar a clădirii s-a modificat, dubiul profitând reclamantei.

Din aceste motive soluția de admitere a acțiunii sub aspectul anulării actelor administrative s-a dat în baza probelor administrate în cauză, respectiv a actelor care au fost întocmite cu ocazia efectuării lucrărilor, din care rezultă că acestea au fost amenajări și nu investiții.

In ceea ce privește cererea de restituire a impozitului achitat deja de către reclamantă instanța a constatat că aceasta nu poate fi interpretat ca o recunoaștere implicită a datoriei ci că plata a fost făcută pentru a împiedica curgerea penalităților de întârziere aferente acestei datorii.

S-a reținut că cererea este neîntemeiată și a fost respinsă având în vedere prevederile art.117 alin.9 din pr.fiscală care arată că procedura de restituire a sumelor de la buget se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.

In aceste condiții s-a emis Ordinul MFP 1899/2004 care reglementează această procedură si care în capitolul I prevede că:

"Sumele care se restituie contribuabililor sunt cele prevăzute la art. 112 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată.

Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent."

Prin urmare restituirea sumelor achitate se realizează după obținerea hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de anulare a titlului de creanță, cererea urmând a fi adresată organului fiscal competent.

Având în vedere toate aspectele arătate mai sus instanța a constatat că actele administrative emise de pârâte sunt lipsite de temei legal și fără suport probator și în consecință au fost anulate conform dispozitivului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B M, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii.

În motivele de recurs arată că societatea contestatoare deține în proprietate un imobil situat în BMs tr. - nr.14, aceasta închiriind o parte din acest imobil către Bank SA, conform contractului de închiriere nr.351/20.04.2006. a efectuat lucrări de amenajare și modernizare în valoare de 187.791,59 lei, ceea ce a dus la modificarea valorii clădirii și implicit la modificarea impozitului pe clădiri datorat.

Aceste lucrări au fost efectuate cu acordul contestatoarei, aceasta obligându-se să plătească toate datoriile ce îi revin în calitate de proprietar al imobilului, impozite și alte sarcini de natură fiscală.

Având în vedere că societatea contestatoare nu și-a îndeplinit obligația de achitare a impozitului, organul fiscal conform art.7 din nr.OG92/2003, a procedat la impunerea din oficiu a valorii Investițiilor efectuate de locatarul Bank SA la clădirea proprietatea - SRL.

Consideră că instanța a interpretat în mod greșit dispozițiile art.253 alin.31, anulând Dispoziția nr.14584/2007, emisă de către Primarul municipiului B M, potrivit art.94 și art.98 proc.fiscală instituția procedând corect la calcularea impozitului pe clădiri la valoarea lucrărilor de modernizare efectuate de către locatar.

Analizând recursul promovat, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:

Reclamanta - DUNĂREA SRL prin acțiunea în contencios administrativ formulată a solicitat anularea raportului de inspecție fiscală din 5 octombrie 2007 înregistrat sub nr. 9041 la Direcția de venituri-Serviciul constatare, impunere și control din cadrul Primăriei B-M și a dispoziției 14584/07.12.2007 emisă de Primarul municipiului B-

Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că prin actul contestat s-a reținut că reclamanta deține în proprietate un spațiu comercial iar chiriașul a efectuat lucrări de investiții în valoare de 187.791,59 lei astfel că, începând cu data de 1 iulie 2007 se datorează impozitul pe clădiri pentru investiții fiind determinată suma datorată.

Reclamanta susține că apreciază că nu datorează această sumă întrucât investițiile realizate de chiriași nu se încadrează în categoria investițiilor pentru a aduce un plus de valoare imobilului și ca atare nu se datorează impozitul suplimentar.

Raportul de inspecție fiscală întocmit la 5 octombrie 2007 reține că în cursul anului 2006 fost închiriat spațiul proprietatea reclamantei către BANK SA fiind emisă în favoarea acesteia din urmă autorizația de construire nr. 695/21 septembrie 2006 valoarea lucrărilor efectuate și înregistrate în contabilitate fiind de 187.791,59 lei.

Autorizația de construire nr. 695/21 septembrie 2006 confirmă că aceasta a fost emisă pentru amenajarea agenției bancare la imobilul situat în județul M, municipiul B-M-.

Procesele-verbale de recepție întocmite între beneficiarul lucrării și executant confirmă executarea acestora potrivit contractului.

Devizul general privind cheltuielile de amenajare a spațiului relevă că, au fost executate lucrări de construcții și instalații, racorduri de alimentare cu utilități.

Persoanele juridice datorează impozit pe clădiri iar acesta se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.

Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii conform prevederilor legale în vigoare.

Pentru ipoteza în care la clădiri sunt executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere de către locatar din punct de vedere fiscal acesta are obligația să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale în termen de 30 de zile de la data terminărilor lucrărilor respective.

Corespondența purtată între reclamantă în calitate de locator și chiriașul acesteia relevă că a fost comunicată valoarea amenajării sediului Agenția - - din str. - nr. 14 B-M județul M menționându-se valoarea de inventar la 187.791,59 RON, aspect care a fost comunicat subsecvent întocmirii procesului-verbal de recepție finală.

Susținerile reclamantei vizând împrejurarea că aceste investiții nu intră în categoria investițiilor care aduc un plus de valoare imobilului nu pot fi primite în raport cu dispozițiile legale incidente respectiv prevederile art. 253 alin 31din Codul fiscal care enumeră atât lucrările de reconstruire cât și cele de consolidare, modernizare sau extindere.

Alegațiile intimatei referitoare la împrejurarea efectuării lucrărilor anterior modificării Codului fiscal sunt contrazise de probatoriul administrat și procesele-verbale de recepție a lucrărilor precum și de corespondența existentă între reclamantă și chiriașul acesteia care relevă că aceste lucrări cad sub incidența dispozițiilor legale a căror incidență este tăgăduită.

Reclamantei îi revenea obligația declarării îmbunătățirilor efectuate având în vedere că acesta cunoștea valoarea de inventar a clădirii și obligația de a depune o nouă declarație fiscală.

Autoritatea fiscală a procedat în mod corect constatând că societatea reclamantă nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea, întrucât nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate.

Prima instanță a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 253 alin 31din Codul fiscal excluzând din sfera de incidență a acestora construcția în litigiu.

Având în vedere enumerarea cuprinsă în cuprinsul prevederilor art. 253 alin 31Cod fiscal și înscrisurile prezentate în probațiune nu era necesară efectuarea unei expertize care să stabilească dacă lucrările efectuate pot fi incluse în sfera prevăzută de textul legal indicat.

Anularea actului administrativ reținându-se că instanța nu poate aprecia nici natura lucrărilor și nici dacă valoarea de inventar a clădirii s-a modificat aspect care este un dubiu ce profită reclamantei relevă o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale.

Inspectorii fiscali au determinat în mod corect impozitul datorat pentru clădirea în litigiu cu luarea în considerare a sporului de valoare adus de lucrarea despre existența căreia a fost încunoștiiințată.

Recursul promovat de Primarul Municipiului B-M apare în concluzie ca fiind unul fondat reținându-se prezența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă prima instanță realizând o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) și (3) Cod procedură civilă va admite recursul promovat, iar în rejudecarea pe fond a cauzei pentru considerentele relevate anterior reținând acțiunea introductivă de instanță ca fiind neîntemeiată, o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B M, împotriva sentinței civile nr. 730/27.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică și rejudecând cauza respinge acțiunea formulată de reclamanta - DUNĂREA SRL în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI B M,

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

G - - - - - - -

Red./

3 ex./12.11.2008

Jud.fond.--ta

Președinte:Gheorghe Cotuțiu
Judecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2348/2008. Curtea de Apel Cluj