Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2347/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2347/2008
Ședința publică din 27 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea, pentru pronunțare, recursul formulat de pârâții INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S, împotriva sentinței civile nr. 1298 din 13.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații, -, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
În data de 21.10.2008, s-a înregistrat la dosarul cauzei din partea recurentului Institutul Național de Statistică, dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate, pentru recursul promovat în cauză, iar în data de 24.10.2008 s-au înregistrat la dosarul cauzei, concluzii scrise din partea intimaților reclamanții.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.10.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1298 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj,
s-a admis în parte acțiunea reclamanților, -, și cererile de intervenție în interes propriu formulate de către intervenienții și, împotriva pârâților INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ B și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S -
Pârâții au fost obligați să achite în solidar reclamanților și intervenienților sumele de bani reprezentând sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariul lunar de bază începând cu 1 noiembrie 2004 și pentru viitor și spor de stabilitate pentru perioada 2005 - 2006, în raport cu salariul de bază și tranșa de vechime în instituție a fiecăruia, conform calculelor consemnate la fila 68 din dosar, întocmite de către Direcția Județeană de Statistică S, care fac parte integrantă din prezenta.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata contravalorii tichetelor de masă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții sunt salariați ai Direcției Județene de Statistică S, având calitatea de funcționari publici.
Caracterul confidențial al datelor statistice cu care aceștia operează în cadrul activității pe care o desfășoară, respectiv obligația păstrării confidențialității acestor date sunt consacrate prin art.1 din nr.OG 9/1992 și art.!, pct.12 din nr.OG 71/2004.
Acestei obligații impuse salariaților îi corespunde o obligație corelativă a angajatorului de a achita reclamanților un drept salarial decurgând din impunerea acestei obligații legale, care, în tăcerea legii, trebuie apreciat ca fiind în cuantum de 15%, ca în cazul altor categorii de funcționari publici și statuând în echitate.
În privința sporului de stabilitate, instanța a reținut că potrivit art.41 din nr.
OG9/1992 ( introdus prin Legea 433/2004) reclamanții beneficiază de un spor de stabilitate de până la 20%, calculat la salariul de bază, raportat la tranșa de vechime a fiecăruia.
Aplicarea acestor prevederi a fost ulterior suspendată ( pentru anul 2005 prin nr.OG 9/2005 și pentru anul 2006 prin nr.OG 3/2006).
Suspendarea unui drept nu echivalează însă cu anularea sau desființarea a însuși dreptului.
În cauză, dreptul reclamanților la plata sporului de stabilitate este un drept născut în baza legii, un drept câștigat derivând dintr-un raport de muncă. Potrivit Constituției (art.53) restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesar, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și să nu aducă atingere dreptului.
Cum actele normative prin care s-a dispus suspendarea și-a încetat aplicabilitatea, dispozițiile art.41 din nr.OG 9/1992 au redevenit incidente.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata contravalorii tichetelor de masă.
Acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat, dat fiind faptul că prin Legea nr.142/1998 s-a instituit doar posibilitatea ca reclamanții să primească o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă și suportată integral de angajator.
Rezultă așadar că pentru ca această posibilitate să devină o obligație efectivă a angajatorului este necesară consacrarea acesteia, a obligației, printr-o clauză cuprinsă în contractul colectiv de muncă, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
În privința excepțiilor s-a reținut că Institutul Național de Statistică este organ al administrației de stat aflat în subordinea Guvernului, având calitatea de ordonator secundar de credite, față de care ordonatorul terțiar, direcția județeană, se află în relații de subordonare, încât susținerea că nu ar avea calitate procesuală pasivă nu are suport.
In privința excepției inadmisibilității, s-a arătat că prin instituirea unei proceduri prealabile, reglementată prin art. 7 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a urmărit să ofere părților posibilitatea rezolvării amiabile a conflictului lor, nicidecum să paralizeze dreptul persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său să se adreseze instanței de judecată; în egală măsură, această excepție nu poate fi susținută cu bună credință de către pârâte, care în cadrul unui litigiu derivând din raporturi de muncă solicită respingerea acțiunii, atitudine procesuală care conduce la concluzia că ar fi avut aceiași poziție și la cererea prealabilă a reclamanților.
În lipsa cuprinderii în contractul colectiv de muncă a clauzei privind dreptul la tichete de masă, tribunalul nu a mai luat în analiză excepția invocată în legătură cu acest drept.
Pentru cele ce preced, constatând că acțiunea de față este legal timbrată, în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis acțiunea în parte, precum și cererile intervenienților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ
Pârâta Direcția Județeană de Statistică S, prin recursul său solicită admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, obligarea pârâților și S să plătească reclamanților și intervenienților drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariul lunar de bază începând cu 1 nov.2004 și pentru viitor, precum și sporul de stabilitate pentru perioada 2005-2006 în raport cu salariul de bată și tranșa de vechime în instituție a fiecăruia, respingerea excepțiilor invocate de pârâți. Respingerea capătului de cerere al reclamanților privind acordarea contravalorii tichetelor de masă, ca nefondat.
Invocă excepția prescripției dreptului la acțiune privind sporul de confidențialitate pentru perioada 01.11.2004 - 12.02.2005 și pentru sporul de stabilitate pentru perioada 01.01.2005-12.02.2005. conform prevederilor art.283 alin.1 lit.c din muncii conform căreia cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cu privire la respingerea excepției privind lipsa procedurii prealabile, consideră că instanța de fond a respins această excepție încălcând dispozițiile imperative ale art.7 alin.1 din legea contenciosului administrativ care instituie obligativitatea procedurii plângerii prealabile, o modalitate simplă, scutită de taxă de timbru pe care reclamanții nu au parcurs-
În ceea ce privește admiterea capătului de cerere prin care reclamanții au solicitat acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază invederează instanței faptul că confidențialitatea datelor statistice nu se încadrează în categoria datelor și informațiilor secrete de serviciu reglementate de Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
În ce privește acordarea sporului de confidențialitate în viitor, consideră că instanța a admis în mod netemeinic acest capăt de cerere, întrucât actele normative sunt supuse modificării, completării sau abrogării, în acest caz instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, fiind imposibilă cunoașterea în acest moment a aplicabilității în viitor a legilor.
Pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, în motivele de recurs invocând aceleași considerente, solicită admiterea recursului.
Analizând recursurile promovate prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamanții prin acțiunea introductivă de instanță au solicitat obligarea pârâților DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ ȘI MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la plata sumelor reprezentând spor de stabilitate începând cu 1 ianuarie 2006 până la zi, pentru perioada noiembrie 2004-decembrie 2007 și în continuare sporul de confidențialitate în cuantum de 15 % din salariul lunar de bază, pentru perioada anilor 2001-2006 contravaloarea alocației individuale de hrană acordată sub forma tichetelor de masă și în continuare acordarea tichetelor de masă.
Reclamanții au învederat că sunt funcționari publici având raporturi de serviciu cu Institutul Județean de Statistică S, ordonator terțiar de credite în subordinea Institutului Național de Statistică ordonator secundar de credite.
Potrivit prevederilor OG nr. 9/1992 organizarea statisticii oficiale are la bază principiile autonomiei, confidențialității, transparenței iar potrivit principiului confidențialității personalul statistic are obligația să adopte și să asigure pe întreg parcursul perioadei cercetării statistice măsuri de protecție a datelor care se referă la subiecții statistici individuali ori din moment ce legiuitorul a instituit această obligație îi incumba obligația sinalagmatică de a stabili plata unor drepturi salariale corelative, solicitând ca instanța să statueze în echitate și să stabilească acordarea sporului de confidențialitate într-un cuantum de 15 % aplicat la salariul de bază pentru fiecare dintre reclamanți.
Referitor la petitul privind tichetele de masă s-a invocat împrejurarea că în raport de dispozițiile Legii nr. 142/1998 și a Ordinului nr. 25/2000 salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori însă în mod surprinzător și inechitabil s-a ocolit acordarea lor motivat prin faptul că, sumele necesare nu au fost prevăzute în legea bugetului de stat.
Susținerile reclamanților vizând împrejurarea că aplicarea legii a devenit discriminatorie fiind încălcat un drept fundamental respectiv cel al egalității tuturor cetățenilor în fața legii garantat atât de Constituția României cât și de prevederile art. 14 din Cartea Europeană a drepturilor Omului nu pot fi primite.
Dispozițiile art. 1 statuează că (1) Salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca, denumite in continuare angajator, pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar, si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Textul legal indicat anterior creează doar premisa acordării drepturilor și cadrul legal necesar, subsecvent acestui moment fiind necesară existența unor acte normative distincte care să dispună asupra drepturilor funcționarilor publici în discuție în mod expres.
Trebuie reținut în mod corect caracterul dispozitiv al normelor legale invocate de reclamanți în favoarea acestora iar interpretarea dată dispozițiilor Legii nr. 142/1998 și a art. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 aprobate prin HG nr. 5/1999 s-a realizat în mod corect, condițiile de acordare a tichetelor de masă fiind astfel determinate în conformitate cu scopul pentru care au fost edictate textele invocate.
Curtea Europeană relevă că pe baza articolului 14 din Convenție o distincție este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (a se vedea în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, pag. 16, paragraful 33).
Existența inegalității de tratament este evident o condiție a discriminării dat fiind că este imposibil să se discute despre discriminare atunci când o persoană nu este pusă într-o situație dezavantajoasă față de altul.
Diferența de tratament constituie discriminare doar dacă este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă care vizează un scop legitim și este proporțională cu scopul vizat.
caracterului proporțional este importantă și în contextul în care intervine măsura în discuție, iar aplicarea unui tratament diferențiat în materia analizată poate fi realizată doar în raport de dispozițiile legale speciale.
În cadrul relațiilor de munca funcționează principiul egalității de tratament fata de toți salariați și angajatori și orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasa, culoare, etnie, religie, opțiune politica, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenența ori activitate sindicala, este interzisă.
Constituie discriminare directa actele și faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile enunțate anterior, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrangerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.
Constituie discriminare indirecta actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute, dar care produc efectele unei discriminări directe.
Orice salariat care prestează o munca beneficiază de condiții de munca adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în munca, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nici o discriminare.
Nu se poate susține cu temei că nu există nici o justificare în baza căreia prin dispozițiile legale enunțate s-au stabilit criterii distincte pentru funcționarii publici angajați în diferitele autorități publice.
Curtea Constituțională a decis în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor OG nr. 137/2000 că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Așadar, instanța investită cu soluționarea cererii în ceea ce privește acordarea unui spor de confidențialitate pentru asigurarea unei plăți corelative existenței unei obligații generale, statuând în echitate așa cum au solicitat reclamanții nu poate realiza acest demers în modalitatea solicitată având în vedere principiile fundamentale constituționale primul fiind cel al separației puterilor în stat.
Potrivit art. 4.1 din Legea nr. 433/2004 privind organizarea statisticii oficiale:
"(1)Pentru asigurarea stabilității, salariații din Institutul Național de Statistică, precum și ai direcțiilor regionale și județene de statistică beneficiază de un spor de stabilitate de până la 20 %, calculat la salariul de bază, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat".
După cum în mod corect a reținut instanța de fond, la soluționarea acestui petit anterior pronunțării casării parțiale,suspendarea exercițiului dreptuluinu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Prin urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative amintite anterior.
Prevederile art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii iar dreptul la concediul de odihnă plătit face parte din această categorie; conform art. 53 din același act normativ, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Alegațiile pârâților referitoare la greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor speciale din Legea nr. 433/2004 nu poate fi primită astfel dispozițiile art. 4 pct 1 alin 1 din OG nr. 71/2004 aprobată prin Legea nr. 433/2004 statuează că pentru asigurarea stabilității salariații beneficiază de un spor de stabilitate de până la 20 % calculat la salariul de bază de încadrare.
Suspendarea ulterioară a actului administrativ a subzistat doar până la momentul încetării suspendării iar în momentul repunerii în vigoare a dreptului suspendat reclamanții au vocația de a solicita recunoașterea dreptului și pentru perioada indicată pentru aceleași considerente care au fost enunțate anterior.
Susținerile recurentei DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S privind prescripția dreptului la acțiune având în vedere dispozițiile art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958 nu pot fi primite în raport de succesiunea dispozițiilor legale care reglementează acordarea sporului de stabilitate reținând că dreptul reclamanților de a-și exercita opțiunea în vederea recunoașterii și acordării drepturilor stabilite prin Legea nr. 433/2004 privind aprobarea OG nr. 71/2004 pentru modificarea și completarea OG nr. 9/1992, respectiv a împrejurării că s-a dispus suspendarea aplicării acestora în raport de prevederile Legii nr. 24/2000 relevă că dreptul reclamanților de a promova acțiunea s-a născut doar la momentul încetării suspendării iar în raport de acest moment urmează a fi aplicate dispozițiile art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, care relevă că promovarea acțiunii s-a realizat înăuntrul termenului de prescripție.
Respingerea excepției privind lipsa procedurii prealabile de către prima instanță s-a realizat ca urmare a aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente parcurgerea procedurii prealabile respectiv recursul grațios constituind un mijloc de apărare a drepturilor persoanei care se consideră vătămată încărcarea acesteia cu obligația de a îndeplini un astfel de demers în ipoteza refuzului manifest al autorității nefiind în spiritul dispozițiilor legii contenciosului administrativ.
Considerentele relevate anterior demonstrează că recursul declarat de pârâții DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ este întemeiat în ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 304 pct 9 Cod procedură civilă în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale referitoare la petitele privind acordarea sporului de confidențialitate și a tichetelor de masă și în consecință în temeiul dispozițiilor art.312 alin (1) și (3) Cod procedură civilă urmează a fi admis, iar sentința primei instanțe modificată iar în rejudecare se va admite în parte acțiunea formulată de reclamanți fiind obligați pârâții să achite reclamanților pentru perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2006 sporul de stabilitate în raport cu salarul de bază și tranșa de vechime actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
Celelalte petite ale cererii urmează a fi respinse reținându-se că acțiunea nu este întemeiată în ceea ce privește pretențiile formulate întrucât așa cum s-a reținut anterior nu s-a reținut existența încălcării drepturilor reclamanților.
Excepțiile invocate de pârâte vor fi respinse reținându-se că acțiunea a fost formulată cu respectarea termenului de prescripție și în conformitate cu normele speciale ale procedurii administrative de contencios.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Admite recursul declarat de DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ împotriva sentinței civile nr. 1298/13.06.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în sensul că admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, -, și obligă pârâții să achite reclamanților pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2006 sporul de stabilitate în raport cu salariul de bază și tranșa de vechime, actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
Respinge celelalte petite ale cererii.
Respinge ca nefondate excepțiile invocate de pârâte.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
3ex./12.11.2008
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
