Contestație act administrativ fiscal. Sentința 241/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.241
Ședința publică din data de 22 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă av. în reprezentarea intereselor reclamantei și consilier juridic R în reprezentarea intereselor pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea formulată este legal timbrată cu suma de 4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că, pricina se află la doilea termen de judecată. Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru iar părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, la data de 21.02.2008, pârâta a înregistrat note de ședință, prin fax, într-un singur exemplar.
Reprezentantul pârâtei depune la dosarul cauzei, originalul notelor de ședință înregistrate și comunică un exemplar din acestea cu apărătorul reclamantei.
Apărătorul reclamantei depune înscrisuri în susținerea cererii sale, comunicând și cu reprezentantul pârâtei.
Reprezentantul pârâtei invocă excepția nemotivării în fapt și în drept a acțiunii promovate de către reclamantă față de înscrisurile depuse la acest termen și față de decizia a cărei suspendare se solicită.
Față de excepția invocată, apărătorul reclamantei arată că într-adevăr la momentul în care s-a înregistrat acțiunea nu au fost indicate motivele de fapt și de drept referitoare la decizia contestată și solicită instanței respingerea excepției invocate.
Curtea în raport de dispozițiile art. 137 alin.2 pr. civilă unește excepția cu fondul și acordă cuvântul pentru susținerea acțiunii.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, relevând în susținere că măsura suspendării este neîntemeiată și abuzivă pentru următoarele motive: nu există obligații fiscale datorate de către societatea reclamantă care să atragă ca și consecință suspendarea soluționării contestației formulate împotriva actului fiscal.Al doilea motiv privește modul prin care organele fiscale au instituit măsura suspendării. Iar cel de al treilea motiv se referă la faptul că indiciile săvârșirii unei infracțiuni sunt simple indicii, ele neavând o argumentare în concret a acestora.Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtei solicită admiterea excepției nemotivării în fapt și în drept a acțiunii promovate cu consecința anulării acesteia și menținerea ca temeinică și legală a deciziei contestate.În susținere arată că, există indiciile săvârșiri unei infracțiuni, respectiv, furnizorii reclamantei nu funcționează la sediile declarate, nu au depus declarații la organele fiscale competente iar operațiunile economice desfășurate între societatea reclamantă și furnizori ridică probleme de natura verificării legalității acestor operațiuni.Mai arată că sesizarea organelor în drept, respectiv a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrițas -a făcut în baza constatărilor cuprinse în raportul de inspecție fiscală.Se mai menționează că, necesitatea suspendării soluționării contestației rezidă tocmai din interdependența dintre operațiunile desfășurate de către reclamantă și furnizorii acesteia care nu au raporturi la organele fiscale.Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la 22 ianuarie 2008, reclamanta SRL Bac hemat în judecată Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând instanței anularea deciziei nr.211/20.07.2007 ca fiind ilegală și rămasă fără obiect.
În motivarea cererii a arătat că în baza raportului de inspecție fiscală nr.82/27.04.2007, s-a emis decizia de impunere nr.24/18.06.2007 prin care s-au stabilit obligații fiscale în sumă de 625.038 lei TVA de plată neadmis la rambursare și în sumă de 405.439 majorări de întârziere.
Împotriva acestor acte fiscale a formulat contestația la autoritatea fiscală, aceasta fiind înregistrată la 4 iunie 2007.
Prin decizia nr.211 din 20.07.2007 Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a dispus suspendarea soluționării contestației, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii. S-a dispus transmiterea dosarului organului de inspecție fiscală urmând ca la încetarea motivului de suspendare acesta să fie înaintat organului competent pentru soluționare, în raport de soluția pronunțată asupra laturii penale.
Prin întâmpinare DGFP B în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală a solicitat respingerea cererii, iar oral în ședința publică din 22.02.2008 a solicitat anularea cererii ca fiind nemotivată în fapt și în drept.
Curtea analizând actele dosarului reține următoarele:
Referitor la excepția invocată de reprezentantul pârâtului privind nulitatea cererii de chemare în judecată pentru lipsa motivării în fapt și în drept, Curtea reține că exigențele unei cereri de chemare în judecată sunt cuprinse în art.112 pr.civ. dar sancțiunea nulității operează, potrivit art.133 pr.civ. numai pentru situația în care lipsește numele reclamantului sau pârâtului, obiectul ei sau semnătura. În cauză nu se constată ca fiind lipsă elementele menționate anterior, astfel că excepția invocată este nefondată.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că prin Decizia nr.211/20.07.2007, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a dispus suspendarea soluționării contestației formulată de SRL, "urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea în condițiile legii, conform celor reținute" în decizie.
Pentru aceasta s-a avut în vedere că societățile care au livrat marfa cuprinsă în facturile pentru care se cere deducerea TVA-ului nu desfășoară activitate la sediul declarat, astfel că prin adresa nr.272/25.06.2007 organele de inspecție fiscală din cadrul DGFP B-N au sesizat organele de urmărire penală pentru a se stabili dacă au săvârșit infracțiuni a căror constatare ar avea o înrăurire htărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în procedura administrativă.
Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii, dar în motivarea scrisă a acesteia înregistrată la instanța nu face nici referire la soluția de suspendare, toate criticile vizând fondul cauzei, respectiv obligațiile de plată stabilite în sarcina contestatoarei.
Numai oral, la termenul de 22.02.2008, reprezentantul reclamantei a susținut că nu există obligații fiscale, că s-a instituit abuziv măsura suspendării și că nu există indicii cu privire la săvârșirea vreunor infracțiuni.
Aceste susțineri însă nu au fost dovedite. Astfel, nu se poate reține că nu există obligație fiscală atâta timp cât actule contestate arată sumele datorate, iar instanțele nu s-au pronunțat încă asupra nelegalității și temeiniciei lor.
Apoi, așa cum rezultă din art.184 Cod pr. fiscală, organul de soluționare a contestației poate dispune, prin decizie motivată, suspendarea procedurii atunci când a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce s-ar pronunța în procedura administrativă. O astfel de sesizare s-a făcut cu actul nr. 272/25.06.2007.
Prin urmare, până la proba contrară, conținutul actului de inspecție fiscală și motivele justificative cuprinse în decizia nr.211/20.07.2007, atestă legalitatea măsurii de suspendare a procedurii administrative.
Drept consecință în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, Curtea va respinge contestația formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SRL B cu sediul în B,-, jud. B-N în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR cu sediul în B-, sector 5, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
Red./
4 ex./27.02.2008
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Rodica Filip
