Obligația de a face. Decizia 483/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.483
Ședinta publica din data de 22 februarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2042 pronunțată în data de 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul BAROUL D E AVOCAȚI având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă recurentul personal și av. în reprezentarea intereselor intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că la data de 12.02.2008, recurentul a înregistrat răspuns la întâmpinarea formulată de către intimat, însoțită de înscrisuri.
Un exemplar se comunică cu apărătorul intimatului care depune și comunică cu recurentul copia deciziei nr.76 din data de 17 iunie 2005 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România privind taxele pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.
De asemenea, recurentul depune dovada cheltuielilor de judecată, prin copia Ordinelor de deplasare nr.8 și nr.5 precum și chitanța nr.- din data de 28.01.2008 privind dovada achitării contribuțiilor la sistemul Asigurărilor Sociale de către recurent, în calitate de consilier juridic.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive pentru motivele expuse în scris prin concluzii scrise, precizări și răspunsul la întâmpinare. În susținere arată că taxa solicitată și achitată este nelegală, deoarece nu există taxă percepută pentru examinarea dosarului. Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului promovat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate pentru motivele expuse în scris prin întâmpinare. Reținând atenția instanței asupra aspectului care privește condamnarea penală a recurentului care-l face nedemn de profesia de avocat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică față de susținerile reprezentantului intimatului, recurentul arată că în speță nu se aplică dispozițiile art. 13 din Legea nr. 51/1995, privind cazurile de nedemnitate, iar hotărârea de condamnare nu este una definitivă iar pedeapsa a fost redusă la
Curtea, față de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2042 din 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- s-a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Baroul d e Avocați S privind obligarea pârâtului să îl primească pe reclamant în profesia de avocat cu scutire de examen, să îi restituie suma de 20.435.000 lei vechi plus dobânzile încasate nelegal, să îi plătească daune morale în cuantum de 15.000 lei cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul a formulat două cereri prin care a solicitat pârâtului primirea în profesia de avocat cu scutire de examen depuse la data de 5 februarie 2004, respectiv 16 februarie 2006.
Analizând cererea reclamantului potrivit prevederilor art.53 alin.2 lit.e și art.63 lit.o și p din Legea nr.51/1995 cererile reclamantului au fost respinse apreciind că reclamantul nu a îndeplinit cerințele art.16 alin.2 lit. în sensul că poate fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen cel care a îndeplinit funcția de consilier juridic sau jurisconsult timp de 10 ani.
Instanța a reținut că la data depunerii primei cereri, reclamantul nu îndeplinea această condiție, deoarece funcțiile pe care acesta le-a îndeplinit în cadrul nu constituie vechime juridică, câtă vreme legiuitorul nu a prevăzut în mod expres aceasta.
Pe de altă parte instanța a reținut că reclamantul a fost condamnat prin sentința penală nr.48/2007 a tribunalului Sălaj în baza art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.68/2000 la 3 ani închisoare, cu aplicarea art.81 și 82.penal, astfel încât nu poate fi primit în profesia de avocat și pentru acest considerent raportat la soluția pronunțată instanța respingând și capătul de acțiune privind obligarea pârâtului la restituirea sumei de 20.35.000 lei și la plata daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sau casarea hotărârii atacate, apreciind ca fiind îndeplinite în cauză motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7,8,9 și 10.pr.civ.
Un prim motiv de recurs vizează faptul că instanța ar fi omis să se pronunțe asupra cererii sale de primire în avocatură din data de 16.02.2006, întreaga motivare privind cererea formulată la data de 05.02.2004, ori la data depunerii celei de-a doua cereri reclamantul arată că avea o vechime judiciară de 31 de ani, din care exclusiv vechime ca și consilier juridic de 10 ani și 9 luni, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l tocmai refuzul pârâtului intimat de a refuza favorabil această din urmă cerere.
Apoi instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a ignorat o serie de probe depuse la dosar, cum ar fi adresa nr.-/10.12.2004, întemeiată pe prevederile nr.779/1961 și din care rezultă că în perioada 01.08.1973 - 31.10.1991 a îndeplinit funcții juridice de nivel superior "această perioadă constituindu-se ca vechime în specialitate juridică".
Totodată recurentul arată că a îndeplinit și activitatea de lichidator care este compatibilă cu cea de consilier juridic, ca atare teza lipsei vechimii juridice care a constituit motivul major al respingerii acțiunii sale este lipsită de fundament legal.
Soluția este greșită și privitoare la refuzul restituirii sumei de 20.435.000 lei și a dobânzilor legale, deoarece această "taxă de examinare a dosarului" este contrară dispozițiilor art.315 ddin Statutul profesiei de avocat.
Analizând recursul prin prisma motivelor formulate, Curtea apreciază că acesta este nefundat pentru următoarele motive:
Din considerentele sentinței civile recurate rezultă că instanța a reținut ca obiect al acțiunii introductive refuzul pârâtului de a da curs cererilor reclamantului din data de 5 februarie 2004 și respectiv 16 februarie 2006 privind primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, ca atare motivul de recurs invocat în sensul că instanța ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății nu subzistă.
Recurentul a formulat două cereri de primire în profesia de avocat cu scutire de examen și nu a urmat procedura specială reglementată de art.38 alin.1 din Statutul profesiei de avocat în sensul că toate cazurile de primire în profesia de avocat cu scutire de examen sunt soluționate individual de către Consiliul Baroului iar "decizia Consiliului Baroului se atacă de către solicitant sau Președintele în termen de 15 zile de la comunicare, la consiliul ", care la rândul lui emite decizie ce poate fi atacată în justiție.
În ceea ce privește fondul cauzei în mod corect a reținut prima instanță că recurentul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.16 alin.2 din Legea nr.51/1995 republicată. Potrivit prevederilor art.16 așlin.2 lit.h poate fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen cel care a îndeplinit funcția de consilier juridic sau jurisconsult timp de 10 ani, ori de xerocopia Cărții de muncă aflată la dosar rezultă că a îndeplinit funcția de consilier juridic o perioadă de 9 ani și 3 luni, contrar celor susținute de recurent, nici activitatea din cadrul și nici cea de lichidator nu este asimilată ce cea de consilier juridic, în lipsa vreunor dispoziții legale în acest sens.
Oricum potrivit dispozițiilor art.11 lit.c din Legea nr.51/1995 recurentul nu putea fi membru al unui Baroul din România, întrucât se găsește într-unul din cazurile de nedemnitate fiind condamnat prin sentința penală nr.48/2007 în baza art.254 alin.1 penal raportat la art.6 din Legea nr.68/2000 la 3 ani închisoare, cu aplicarea art.81,82 Cod penal, iar apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins.
În fine faptul că cererile sale au fost respinse nu îl îndreptățesc la restituirea taxei stabilite de baroul Sălaj pentru soluționarea cererii de primire în profesia de avocat, ca atare soluția pronunțată de prima instanță este temeinică și legală și sub acest aspect.
Pentru toate aceste considerente raportat la prevederile art.312 (1), Curtea urmează a respinge recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2042 din 11.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./26.02.2008
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
