Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 486/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.486
Ședinta publica din data de 22 februarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI C, AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI C, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI împotriva sentinței civile nr.1979 pronunțată în data de 05 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, A REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, A REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN C,.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C,.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, G REPREZ.PRIN SINDICATUL A REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, intimat - REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL C, REPREZ.PRIN SINDICATUL
MINISTERUL MEDIULUI SI DEZVOLTARII DURABILE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, Agenția Regională pentru Protecția Mediului C, consilier juridic, în reprezentarea intereselor Agenției pentru protecția Mediului C și intimata, în calitate de Președinte al Sindicatului Salariaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează de asemenea, că la data de 31.01.2008 Sindicatul Salariaților Caî nregistrat întâmpinare.
Un exemplar se comunică cu reprezentanții recurentelor.
L a solicitarea instanței de a preciza dacă toți intimații sunt membrii de sindicat și dacă au muncit în același loc de muncă, intimata arată că toți intimații au calitatea de funcționari publici, o parte nu au muncit de la început la Agenția pentru Protecția Mediului, care s-a desprins din Agenția Regională pentru Protecția Mediului
De asemenea, și reprezentanții recurentelor prezenți la dezbateri arată că cu excepția celor 11 persoane care au calitatea de funcționari publici și a căror raporturi de serviciu s-au născut după reorganizare, toți intimații au calitatea de funcționari publici.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursurilor.
Reprezentantul recurentei Agenția pentru Protecția Mediului C solicită admiterea recursului formulat, respingerea acțiunii formulate ca fiind prescrisă și neîntemeiată relevând în susținere că recurenta nu poate fi obligată la plata acestor drepturi, doar până la data la care intimații au avut raporturi de serviciu cu agenția.
Față de recursurile promovate de Agenția Regională pentru Protecția Mediului C și Agenția Națională pentru Protecția Mediului solicită admiterea acestora.
Reprezentanta Agenția Regională pentru Protecția Mediului C, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanți, relevând în susținere că agenția nu poate plăti drepturile bănești solicitate de către intimați numai de la data înființării acesteia, când de fapt s-au născut și raporturile de muncă dintre aceștia și agenție.
Față de recursurile promovate de către Agenția pentru Protecția Mediului C și Agenția Națională pentru Protecția Mediului solicită admiterea acestora.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursurilor promovate ca nefondate și pe cale de consecință ca fiind fără obiect deoarece la data de 20.12.2007 a fost publicată în Monitorul Oficial OUG nr.146/2007 privind aprobarea plății primelor de concediu suspendate pe perioada 2001-2006.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților litigante rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1979 din 5 octombrie 2007 pronunțată în dosarulș nr-, Tribunalul Cluja respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Agenția Națională pentru Protecția Mediului și a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile. S-a respins excepția prescipției dreptului la acțiune pentru perioada 2001- 2003. S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, A, A, G, A, -, toți reprezentat prin SINDICATUL împotriva pârâților AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI C, AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI C, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și MINISTERUL MEDIULUI SI DEZVOLTARII DURABILE. Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prima de concediu pentru anii 2001-2006 actualizate cu dobânda legală la data efectuării plății.
În motivarea sentinței s-a reținut că obiectul acțiunii formulate de reclamanți îl constituie drepturile bănești rezultând din raporturile juridice de muncă astfel că potrivit art.54 din Legea nr.54/2003, coroborat cu art.117 din Legea nr.188/1999, cu completările și modificările ulterioare, acțiunea nu se timbrează, astfel că a fost respinsă excepția netimbrării acțiunii.
A fost respinsă și excepția privind prescrierea dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2003 întrucât dreptul privind prima de vacanță a fost suspendat, iar termenul de prescripție a început să curgă, de fiecare dată, de la data încetării efectelor suspendării.
A fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile cu motivarea că agenția este o structură în subordinea Ministerului, că în baza art.21 din nr.459/2005 Ministerul, în calitate de autoritate publică centrală, asigură sumele necesare prin alocațiile de la bugetul de stat, că potrivit art.1 și 2 din OG nr.22/2002, obligația asigurării sumelor cuprinse în titlurile executorii revine ordonatorilor principali de credite iar agențiile regionale sunt finanțate de la bugetul de stat. În justificarea soluției menționate au fost reținute și dispozițiile art.3 din OG nr.6/2007.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, tribunalul a reținut că nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile deoarece obiectul cauzei nu privește contestarea unui act administrativ.
Referitor la fondul cauzei instanța a reținut că dreptul la prima de concediu a fost reglementat prin dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 iar ulterior a fost suspendat prin mai multe acte normative. În opinia tribunalului dreptul la prima de vacanță nu poate fi restrâns sau înlăturat întrucât aceasta este interzisă de dispozițiile art.49 alin.2 din Constituția României, drepturile acordate neputând fi suspendate decât printr-un act normativ cu aceeași valoare ca și actul prin care aceste drepturi au fost stabilite inițial. În susținerea soluției sunt reținute și dispozițiile art.18 din Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Agenția Națională Pentru Protecția Mediului, Agenția Pentru Protecția Mediului C și Agenția Regională Pentru Protecția Mediului
Agenția națională pentru Protecția Mediului a solicitat instanței admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
Se susține că hotărârea este nelegală întrucât atâta timp cât o dispoziție legală a fost suspendată, aceasta nu mai face parte din ordinea de drept astfel că nu poate fi acordat un drept în temeiul unei dispoziții a cărei aplicare este suspendată. În argumentarea acestei opinii recurenta invocă concluziile deciziei nr.XXIII din 12.12.2005 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casației și Justiție precum și decizii ale Curții Constituționale.
Se mai susține că este greșită soluția cu privire la prescripția dreptului la acțiune, în considerarea dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003 completată cu Legea nr.188/1999 și cu dispozițiile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958. Nu se poate reține, arată recurenta că suspendarea acordării primelor de vacanță are efect de întrerupere a prescripției deoarece efectul suspensiv este limitat în timp iar pe de altă parte cazurile de suspendare a cursului prescripției sunt limitativ prevăzute de art.13 din Decretul nr.167/1958. Întrucât acțiunea a fost înregistrată în anul 2007, după expirarea termenului de prescripție de 3 ani, recurenta susține că a intervenit prescripția, reclamanții aflându-se în stare de pasivitate deoarece nu au înregistrat acțiunea după încetarea cauzelor de suspendare.
Agenția pentru Protecția Mediului Cas olicitat instanței admiterea recursului cu consecința casării hotărârii și rejudecarea cauzei.
În motivarea recursului se arată că dreptul material la acțiune privind primele de concediu este de 3 ani în conformitate cu Decretul nr.167/1958 și Legea nr.53/2003 astfel că pentru perioada 2001-2003 nu puteau fi acordate aceste prime. Se mai arată că Agenția Națională pentru Protecția Mediului Car ămas în ființă, o parte din atribuțiile și personalul acesteia fiind preluate de Agenția pentru Protecția Mediului C, astfel că această recurentă poate fi obligată la plata indemnizațiilor de concediu doar pentru perioada 01.07.2005 - 31.12.2007.
Se mai susține că drepturile privind prima de concediu nu pot fi acordate retroactiv pentru anii 2001 - 2006 întrucât aceste drepturi au fost suspendate în mod expres și succesiv prin legi care reglementau bugetul de stat pentru anii respectivi. Întrucât o dispoziție legaă suspenddată nu face parte din ordinea de drept și reținând că Agenția pentru Protecția Mediului Cal uat ființă numai la 01.07.2005 aceasta nu poate sta în mod solidar alături de celelalte pârâte pentru plata drepturilor reprezentând prima de vacanță pentru perioada 2001-30.06.2005.
Obligarea pârâtelor la plata primelor de concediu actualizate cu rata dobânzii legale la data plății efective este o dispoziție nelegală întrucât recurenta nu are nici o culpă cu privire la prejudiciul suferit de reclamanți. În plus aceștia nu au probat existența elementelor obligatorii, respectiv prejudiciul și culpa angajatorului pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Agenția Regională pentru Protecția Mediului C prin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia și rejudecând cauza să se dispună respingerea acțiunii.
În opinia recurentei este prescris dreptul la acțiune pentru perioada 2001 - 2003 invocând dispozițiile legale indicate și de celelalte recurente. Se mai susține că nu poate fi obligată la plata primelor de concediu pentru funcționarii publici care nu au avut raporturi de serviciu cu Agenția Regională pentru Protecția Mediului C, enumerând funcționarii publici și data la care aceștia au fost numiți în funcție, respectiv:, și.
Invocând calitatea de ordonator principal, secundar sau terțial a celor trei autorități chemate în judecată, recurenta arată că nu au fost cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli în perioada 2001- 2006 fonduri având ca destinație plata primelor de vacanță deoarece prin mai multe acte normative a fost suspendată plata acestor prime. Prin urmare, susține recurenta plata acestor drepturi nu s-a făcut pentru că nu au fost alocate surse în bugetul anual la acest articol bugetar.
Sindicatul salariaților C prin întâmpinare și oral prin reprezentant, în numele membrilor de sindicat - funcționari publici a pus concluzii de respingere a recursurilor formulate.
Curtea analizând recursul declarat de Agenția Națională pentru Protecția Mediului reține următoarele:
Dreptul material la acțiune al reclamanților pentru prima de vacanță nu este prescris nici în considerarea dispozițiilor Decretului nr.167/1958 și nici în considerarea Legii nr.53/2003 întrucât acest drept acordat prin Legea nr.188/1999 a fost suspendat succesiv prin legi bugetare anuale. Suspendarea exercitării dreptului este confirmată prin chiar promovarea și motivarea recursului. Faptul că suspendarea a operat anual, nu se poate reține că dreptul la acțiune s-a născut începând cu 1 ianuarie a anului următor.
În plus, prin OUG nr.146/2007 se reglementează acordarea retroactivă a primelor de vacanță restante pentru perioada 2001-2006, ceea ce face ca motivul de recurs referitor la prescripție să fie nefondat.
Întrucât prin OUG nr.146/2007 este reglementată și problema autorității publice care este obligată la plata primei de vacanță și la asigurarea fondurilor corespunzătoare în funcție de perioada în care un funcționar public a avut raport de serviciu cu aceasta, rezultă că problema perioadei pentru care poate fi ținută la plată recurenta Agenția pentru Protecția Mediului C este una de aplicare a legii, iar nu neapărat de executare a unei hotărâri judecătorești.
Prin urmare, de drept, situația fiecărui funcționar public poate fi stabilită în concret, în raport cu una din cele două autorități publice cu care a avut raportul de serviciu, astfel că nu se impune modificarea hotărârii instanței de fond în sensul solicitat de recurentă, respectiv stabilirea obligațiilor acesteia pentru perioada 1.07.2005 - 31.12.2006.
În ceea ce privește obligarea recurentei la plata sumei cu titlu primă de vacanță actualizată, Curtea apreciază că aceasta nu s-a realizat ca urmare a reținerii vreunei culpe în sarcina acestei autorități. Actualizarea sumei s-a acordat în virtutea faptului că raportul de serviciu al intimaților este încheiat cu această autoritate și că aceasta este în măsură să facă demersurile corespunzătoare pentru a obține alocațiile bugetare atât pentru sumele de bază cât și pentru accesorii, respectiv pentru prejudiciul cauzat funcționarilor publici prin neplata acestora.
De altfel nici nu este necesar a se face dovada existenței tuturor elementelor răspunderii civile delictuale, atât timp cât, așa cum s-a arătat anterior, prin OUG nr.146/2007 se recunoaște acordarea retroactivă a acestor drepturi.
Față de toate considerentele reținute anterior, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat de Agenția pentru Protecția Mediului
În ceea ce privește recursul declarat de Agenția Regională pentru Protecția Mediului C, Curtea reține că și acesta este nefondat pentru aceleași considerente reținute cu ocazia analizării recursului declarat de Agenția pentru Protecția Mediului C referitor la prescripția dreptului la acțiune și referitor la perioada de timp pentru care susține că poate fi obligată în raport cu perioada în care reclamanții -intimați au avut raporturi de serviciu cu această recurentă.
Calitatea recurentei de ordonator terțial de credite și lipsa fondurilor alocate prin buget nu înlătură însă responsabilitatea acesteia de a face demersurile necesare în vederea obținerii fondurilor necesare pentru plata drepturilor reprezentând primele de vacanță ce face obiectul prezentei cauze.
Obligarea recurentei la plata acestor sume se justifică pe calitatea de parte în raportul de serviciu, pe obligația cei revine în baza OUG nr.146/2007.
Prin urmare și criticile formulate de această recurentă sunt nefondate, iar în prezent rămase fără obiect.
Și în ceea ce privește recursul declarat de Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Curtea reține ca valabile considerentele prezentate cu ocazia analizării motivelor de recurs formulate de Agenția pentru Protecția Mediului C referitoare la prescripția dreptului la acțiune.
În plus, Curtea apreciază că prin suspendarea succesivă a dreptului la prima de vacanță, dreptul nu a fost anulat ci s-a amânat doar realizarea lui concretă și efectivă întrucât potrivit dispozițiilor art.53 din Constituția României, legiuitorul poate să restrângă prin lege exercițiul unor drepturi sau libertăți, dar aceasta este condiționată de existența situațiilor expres prevăzute în norma constituțională de justificare obiectivă a acestora, a necesității și proporționalității măsurii.
Chiar dacă statuările din Decizia nr.XXIII a Curții Constituționale fac distincția între drepturi și libertăți constituționale și drepturile salariale, aceasta nu înseamnă că acestea din urmă pot fi înlăturate, modificate, suspendate în mod arbitrar.
Faptul că drepturile salariale de natura primei de vacanță trebuie acordate retroactiv este confirmat de dispozițiile OUG nr.146/2007 care obligă ordonatorii de credite bugetare să le aloce.
Agenția Națională pentru Protecția Mediului având o astfel de calitate, a fost în mod întemeiat obligată alături de celelalte recurente la plată.
Prin urmare și recursul acestei autorități este apreciat ca nefondat urmând a fi respins în baza art.312 alin.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Agenția pentru Protecția Mediului C, Agenția Regională pentru Protecția Mediului C, Agenția Națională pentru Protecția Mediului B împotriva sentinței civile nr.1979 din data de 05.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.//26.03.2008
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
