Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2423/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZI CIVILĂ NR. 2423/2009
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr. 706 din 24.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE S M, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 21 septembrie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă, trimisă prin poștă.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.706 din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea promovată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtele: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE - S
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 487/01.04.2008 pronunțată în Dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost admisă acțiunea reclamantului G, a fost anulată Decizia nr.56/29.10.2007 privind soluționarea contestației formulate de G, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului M, sub nr.29883/21.09.2007, s-a dispus soluționarea pe fond a contestației înregistrată sub nr.29883/21.09.2007, împotriva actului constatator nr.2040/01.10.2001 întocmit de Biroul Vamal și a Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S M în data de 20.08.2007.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin Decizia nr. 56/29.10.2007 a fost respinsă ca nedepusă în termen contestația formulată de G, împotriva actului constatator nr. 2040/01.10.2001, întocmit de Biroul vamal și a Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S
În cuprinsul deciziei sus menționate s-a reținut că datoria vamală în sumă de 3.363 lei a fost stabilită de către Biroul vamal prin actul constatator nr. 2040/01.10.2001, acesta fiind comunicat contestatorului în data de 03.10.2001, iar ulterior cuantumul majorărilor și penalităților de întârziere datorate i s-au comunicat reclamantului în data de 5.08.2002 când a primit somația nr.14908/17.07.2002.
S-a concluzionat că actele administrative primite de către debitor nu au fost atacate potrivit art.177 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, text de lege potrivit căruia contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
Actul constatator nr. 2040/01.10.2001 a fost comunicat la data de 3.10.2001, potrivit confirmării de primire în localitatea, fiind semnată de socru reclamantului iar somația nr. 14908/17.07.2002 a fost comunicată la aceeași adresă, confirmarea de primire fiind semnată de soacra reclamantului.
Din cuprinsul adresei nr. 358/19.03.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor reiese că în perioada 01.10.1967-18.09.2002 reclamantul a avut domiciliul în comuna, sat nr. 60 iar din data de 18.09.2002 figurează cu domiciliu în străinătate.
S-a concluzionat că, în situația de față comunicarea actului administrativ fiscal nu s-a realizat în mod corect, motiv pentru care raportat la dispozițiile art. 177 din OG92/2003 excepția tardivității contestației nu este întemeiată, impunându-se analizarea pe fond a contestației.
Prin Decizia civilă nr. 1956 din 26.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel a fost admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 487 din 01.04.2008, aceasta a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleași instanțe.
În considerentele deciziei sus menționate s-a reținut că, după pronunțare de către instanța de fond, Mae mis la 15.07.2008 decizia nr. 56 prin care a soluționat pe fond contestația formulată de reclamantul G.
Prin urmare, chiar dacă este vorba de un act nou, intervenit după pronunțarea hotărârii, Curtea constată că autoritatea fiscală și-a reconsiderat poziția și a acceptat că în raport de modalitatea în care s-a realizat comunicarea actului contestat cu reclamantul, acesta a depus în termen contestația la organul fiscal.
Prin aceeași Decizie nr. 56 din 15.07.2008, contestația reclamantului este analizată sub aspectului fondului probelor invocate de acesta.
Reținând că prin acțiunea formulată reclamantul a făcut critici și pe fondul obligațiilor stabilite în sarcina sa de organul vamal, Curtea a apreciat că se impune analiza acestora de către instanța de fond prin raportate la conținutul actului nou emis de și depus în recurs.
Ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, aceasta a fost înregistrată în prezentul dosar, situație în care instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 56 din 15.07.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Maf ost respinsă ca nemotivată contestația formulată de reclamantul G, cu domiciliul ales în B M,-/36, pentru suma de 3.363 lei, reprezentând datoria vamală, a fost admisă contestația formulată de reclamantul G, pentru suma de 16.706 lei, reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente datoriei vamale, s-a anulat Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S M în data de 20.08.2007.
În cuprinsul acestei decizii se reține că prin actul constatator nr. 2040 din 01.10.2001, organele fiscale din cadrul Biroului Vamal au stabilit faptul că, reclamantul în calitate de titular de operațiune a introdus în țară conform declarației vamale pentru călători nr. 1310 din 15.03.1998, pentru Fundația "" din loc., nr. 223 B, autoturismul marca Mercedes 240, serie șasiu - - -, capacitate cilindrică 2404 cm3, anul fabricației 1979.
Deoarece reclamantul nu a respectat prevederile art. 97, 98 și 99 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, organele fiscale au stabilit în sarcina acestuia datoria vamală în sumă de 3.363 lei. Prin aceeași decizie se reține că reclamantul nu a invocat motivele de drept pe care se întemeiază contestația sa, fapt care atrage sancțiunea respingerii contestației ca nemotivată, iar dispozițiile art. 205 și 206 din OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală invocate de contestator, se referă la posibilitatea de contestare a titlurilor de creanță și la forma și conținutul contestației, printre care și motivele de fapt și de drept, acestea fiind chiar cerințele privind conținutul contestației pe care contestatorul nu le-a îndeplinit. Pe de altă parte se reține că, susținerea contestatorului că nu este titularul operațiunii de tranzit nu poate fi reținută deoarece, chiar dacă declarația vamală pentru călători nr. 1310 din 15.03.1998 nu conține și prenumele, acesta poate fi identificat după numărul documentului de trecere a frontierei trecut în declarație, domnul G fiind titularul pașaportului nr. - în acea perioadă.
În ceea ce privește majorările și penalitățile de întârziere calculate la suma datorată se reține că, acestea de datorează de la data comunicării actului constatator prin care a fost stabilită datoria vamală, respectiv se datorează începând cu data de 21.09.2007, situație în care s-a avut în vedere faptul că, așa cum se reține și prin Sentința nr. 487 din 01.04.2008, comunicarea anterioară nu s-a realizat în mod corect, situație în care până la data de 21.09.2007 neavând debite restante reprezentând datorie vamală, reclamantul nu datorează majorări și penalități de întârziere astfel că organele fiscale au calculat în mod greșit majorările și penalitățile de întârziere în sumă totală de 16.706 lei, de la data emiterii declarației vamale pentru călători nr. 1310 din 15.03.1998 și până la data emiterii Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din data de 20.08.2007, sub acest aspect contestația fiind admisă.
La data de 20.01.2009 reprezentanta reclamantului a învederat faptul că în Dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa promovat o contestație împotriva Deciziei nr. 56 din 15.07.2008, sens în care a solicitat anularea în parte a acesteia pentru suma de 3.363 lei, obiectul celor două dosare fiind identic, motiv pentru care a solicitat conexarea acestora.
În motivarea acțiunii înregistrate în Dosar nr- se arată că, nu există nici o dovadă că Gai ntrodus în țară mașina trecută în Declarația vamală nr. 1310 din 15.- care a stat la baza întocmirii actului constatator, această declarație nu este semnată de către contestator după cum nici domiciliul acestuia nu corespunde.
După cum rezultă din adresa nr. 358 din 19.- emisă de Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor, comunicată la Dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, dosar în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 487/2008 se confirmă faptul că în perioada 01.10.1967 - 18.09.2002 contestatorul a avut domiciliul în comuna, sat nr. 60, iar din data de 18.09.2002 figurează cu domiciliul în străinătate.
Declarația vamală nefiind semnată de contestator nu poate fi pusă în sarcina acestuia, neexistând dovada identității între aceasta și titularul operațiunii vamale. Se menționează că acest motiv a fost invocat și în procedura administrativă nefiind însă analizat.
S-a concluzionat că în condițiile în care contestatorul nu a semnat declarația vamală nu se poate susține că a introdus în țară un autoturism și astfel nu poate fi obligat la plata taxelor vamale.
Prin Încheierea nr. 365 din 17.02.2009 pronunțată în Dosarul nr. -/2008 al Tribunalului Maramureșs -a dispus conexarea acestui dosar la prezentului dosar (Dosar nr-), situație în care în baza probatoriului administrat, instanța reține următoarele:
Din cuprinsul adresei nr. 52157 din 09.07.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor Simple (fila 45) rezultă că la data de 15.03.1998 reclamantul G era titularul pașaportului nr. - eliberat de M la data de 12.07.1996.
Declarația vamală nr. 1310 din 15.03.1998 cuprinde numărul pașaportului (nr. -), acesta fiind un act personal, astfel încât singurul în măsură să declare datele din propriu act, a fost petentul.
În ceea ce privește domiciliul reclamantului s-a reținut că pe de o parte potrivit susținerilor consemnate în încheierea pronunțată la data de 05.02.2008 în Dosar nr- și în răspunsul la întâmpinarea din același dosar, acesta a declarat inițial că are domiciliul în Austria din 1991 iar pe de altă parte din cuprinsul adresei nr. 244 din 21.02.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor în evidențele acestui serviciu reclamantul figurează cu domiciliul în străinătate numai din data de 18.09.2002.
La solicitarea instanței în dosarul nr- Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni vamale C - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni vamale SMa comunicat declarația vamală de călători nr. 1310 din 15.03.1998 cu precizarea că, declarațiile vamale de călători aveau un singur exemplar original, care se preda titularului de tranzit, la cotorul registrului de evidență și eliberare a acestor declarații rămânând exemplarul doi, întocmit pe hârtie autocopiantă, care rămânea autorității vamale. În răspunsul comunicat instanței se precizează că, autoritatea vamală română nu se afla în posesia actelor care au stat la baza emiterii nr. 130 din 15.03.1998, deoarece aceste acte au fost înscrise în declarația vamală în discuție și nu au fost reținute de Biroul Vamal, astfel încât în conformitate cu dispozițiile art. 158 coroborate cu cele ale art. 164 alin. 2 din nr.HG 626/1997 pentru aprobarea Regulamentului Vamal, aplicabile la momentul acordării regimului vamal de tranzit contestatorul G, titularul de tranzit era obligat să prezinte bunul, împreună cu declarația vamală de tranzit și documentele însoțitoare la biroul vamal de destinație.
Examinând declarația vamală pentru călători nr. 1310 din 15.03.1998 s-a constatat că aceasta pe prima pagină la rubrica semnătura călătorului nu este semnată însă pe verso cuprinde o mențiune potrivit căreia i se aduce la cunoștința titularului de tranzit că în vedere vămuirii definitive are obligația prezentării documentelor autentificate de către un notar din țara de origine a bunului, traduse în limba română, obligație luată la cunoștință de reclamant sub semnătură.
Mai mult, reclamantul a introdus ulterior în țară prin Biroul Vamal și un alt autoturism, pentru care s-a întocmit Declarația vamală de tranzit nr. 7305 din 30.06.1998, semnată de acesta și în care figurează același număr de pașaport. Și în această situație s-a dispus încheierea operațiunii vamale din oficiu pe baza actului constatator nr. 138 din 21.11.2000.
Pentru considerentele sus menționate acțiunea a fost respinsă sens în care s-a apreciat că reclamantul în calitate de titular al operațiunii vamale nu și-a îndeplinit obligația legală, respectiv nu s-a prezentat în termenul stabilit prin declarația vamală de călători la Biroul Vamal de destinație, pentru a-și încheia operațiunea de import, situație în care s-a trecut la încheierea acesteia din oficiu, motiv pentru care în mod corect autoritatea vamală a stabilit în sarcina acestuia obligația privind plata sumei de 3.362 lei reprezentând drepturi vamale rezultate din operațiunea privind impozitul autoturismului marca Mercedes.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G prin care a solicitat admiterea recursului, anularea parțială a deciziei nr.56 din 15.07.2008, admiterea contestației fiscale în sensul anulării actului constatator nr.2040 din 1.10.2001 întocmit de Biroul vamal și exonerarea de la plata obligațiilor stabilite în sarcina reclamantului cu privire la datoria vamală în sumă de 3.363 lei.
În motivare se arată că prin actul constatator nr.2040 din 1.10.2001 întocmit de Biroul Vamal, organele vamale au reținut că recurentul în calitate de titular de operațiune vamală a introdus în țară, conform declarației vamale de tranzit nr. 1310 din 15.03.1998 pentru fundația un autoturism marca Mercedes 240 în valoare de 49.369.600 lei Rol, autoturism primit donație de către această fundație după cum rezultă din declarația vamală atașată actului constatator.
Acest act a fost contestat pe cale administrativă, contestația fiind admisă parțial prin DecizIa nr. 56/15.07.2008 prin care s-au anulat majorările de întârziere penalitățile însă a fost menținută obligația de plată pentru suma de 3.363 lei reprezentând datorie vamală.
Prin acțiunea în contencios administrativ a înteles să conteste această sumă, apreciind că în mod nelegal a fost pusă în seama recurentului reclamant. Nu există nici o dovadă că recurentul este cel care a introdus în țară mașina în discuție, această declarație vamală nu este semnată de către reclamant, adresa acestuia nu este consemnată, mașina nu apare ca fiind înmatriculată în țară, condiții în care apreciează că nu s-a dovedit în nici un fel motivul pentru care se pune în sarcina recurentului o astfel de datorie.
Un imprimat cum este Declarația vamală nr. 1310 din 15.03.1998 care
Nu este însușită de recurent prin semnătură nu poate sta la baza stabilirii unei datorii vamale în sarcina acestuia, câtă vreme nu au fost depuse și alte probe prin care intimații să dovedească faptul că recurentul a introdus mașina respectivă în țară, că această mașină a fost înmatriculată în România dacă există sau nu aceasta mașina.
Motivarea dată de către instanța de fond că recurentul a mai semnat o declarație vamală pentru care s-a încheiat Actul constatator nr.138/2000 arătă că și cu acest act administrativ sunt în litigiu, Dosar nr- Tribunalul M), apreciează ca fiind nelegală, instanța trebuie să se raporteze la înscrisul contestat în acest dosar care este lipsit de un element esențial pentru a produce consecințe juridice, respectiv semnătura declarantului "Declarația vamală semnată de un importator sau de reprezentanții săi legali are valoarea unei declarații pe propria răspundere acestuia în ce privește exactitatea datelor înscrise în declarație art.40 din HG nr.626/1997".
Susțin că nu există o dovadă a identității dintre reclamant și titularul operațiunii vamale astfel că această datorie nu poate fi pusă în sarcina recurentului.
Prin întâmpinarea formulată Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
În motivare se arată că prin recursul formulat recurentul înțelege să conteste sumele stabilite în sarcina sa de către organele vamale, arătând că nu există dovada că recurentul este cel care introdus în țară mașina în discuție și că declarația vamală nr.1310/15.03.1998, care nu este însușită prin semnătură, nu poate sta la baza stabilirii unei obligații vamale în sarcina recurentului. De asemenea arată că domiciliul recurentului indicat în actele vamale nu corespunde cu domiciliul real al reclamantului, care este in Austria din anul 1991..
In cuprinsul motivării sentintei atacate, instanta a aratat in mod corect si detaliat care au fost elementele care au determinat respingerea actiunii, raspunzand fiecarui argument din actiune. Recurentul-reclamant reitereaza aceleasi argumente si in prezentul recurs.
Cu privire la domiciliul reclamantului, acesta a sustinut initial ca locuieste si are domiciliul in Austria din anul 1991, fapt infirmat de Serviciul Public Judetean Comunitar de Evidenta a Persoanelor, care prin adresa nr. 244/21.02.2008 comunica faptul ca d-nul G are domiciliul in strainatate din data de 18.09.2002.
De asemenea, din cuprinsul adresei nr. 52157/09.07.2008 emisa de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pasapoartelor Simple rezulta ca la data de 15.03.1998- data la care a fost introdus in tara autoturismul marca Mercedes, serie sasiu ---, întocmindu-se declaratia vamala pentru calatori nr. 1310 din data 15.03.1998- d-nul G era titularul pasaportului nr. - eliberat de SEIP M la data de 12.03.1996. Este evident ca o autoritate din România nu ar fi putut elibera acte, respectiv pasaport unui cetatean cu domiciliul in Austria.
Mai mult, din adresa nr. 358/19.03.2008 emisa de Serviciul Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor, rezulta ca in perioada 01.10.1967- 18.09.2002 recurentul reclamant a avut domiciliul in comuna, sat, nr. 60, jud.
Susținerea recurentului-reclamant privind faptul ca nu a semnat declarația vamala de calatori nr. 1310/15.03.1998 este combatuta de faptul ca aceasta declaratie poarta pe verso semnătura titularului de tranzit vamal- intrucat exista o mențiune prin care i se aduce la cunoștință faptul ca are obligatța prezentării unor documente traduse si autentificate notarial, obligație luata la cunoștința de d-nul G sub semnătura.
Așa cum in mod corect a reținut si instanța, recurentul reclamant a mai introdus in tara prin Biroul Vamal si un alt autoturism, pentru care s-a întocmit Declarația vamala de tranzit nr. 7305/30.06.1998, semnata de d-nul G si in care figurează cu același număr de pașaport. Aceasta declarație vamala si Actul constatator întocmit in baza acesteia au fost contestate si au făcut obiectul dosarului nr-. In fata instanței, d-nul Gar ecunoscut ca a introdus in tara autoturismul respectiv si ca a semnat declaratia vamala de calatori nr. 7305/30.06.1998.
Prin întâmpinarea formulată de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în tot a hotărârii.
În motivare se arată că așa cum a aratat si in fata instantei fondului, relativ la alegația recurentului-reclamant ca declarația vamala nu ar fi semnata de acesta, învederează ca declarațiile vamale de calatori trebuie a fi semnate, sub condiția "ad validitatem", doar de agentul vamal care o întocmește, deoarece prin acest tip de declarație nu se acorda bunului introdus in tara un regim vamal sau o destinație vamala definitiva, ci unul suspensiv de la plata drepturilor vamale, urmând ca la biroul vamal de destinație sa se efectueze formalitățile vamale definitive.
Reclamantul invoca dispozițiile art. 40 din nr.HG 626/1997 pentru aprobarea Regulamentului vamal, spunând ca declaratia vamala este semnata de importator, omițând să precizeze că este vorba de declarația vamala în detaliu, mai exact de declarația vamala de punere sub un redm vamal definitiv ( import sau reexport ).
Mai arată că declarația vamala de calatori, ca document de tranzit, era considerata ca declarație sumară, conform art. 37, alin. 3 din nr.HG 626/1997 pentru aprobarea Regulamentului vamal.
Art. 39 din Regulamentul vamal arata fara echivoc ca declaratia vamala in detaliu trebuie depusa in 30 de zile de la data depunerii declaratiei sumare.
Ori, prin raportare la cele de mai sus, singura cauza exoneratoare de raspundere a recurentului pentru datoria vamala stabilita de Biroul vamal, ar fi fost ca sa prezinte o declaratțe vamala de import definitiv sau de re export al auto turismului introdus in tara, ca dovada a incheierii regimului suspensiv.
Totodată, Declarația vamala de calatori nr. 1310/15.03.1998, emisa de Biroul vamal, cuprinde seria pașaportului recurentului-reclamant, asa cum corect a reținut si instanța fondului. Nu s-a probat contrariul.
Daca nu s-a dovedit existenta unui fals in nr. 1310/1998, privind identitatea titularului de tranzit, se pune logica întrebare dmițând ca reclamantul nu a fost prezent in data de 15. 03.1998 la Biroul Vamal, de unde putea sa cunoască agentul vamal, care a întocmit declarația vamala de calatori, numele recurentului-reclamant ca este rezident in Austria, seria pașaportului, datele de identificare ale autoturismului si documentele însoțitoare. n absenta persoanei care a solicitat acordarea regimului vamal de tranzit, autoritatea vamala nu putea admite acest regim, cu atat mai mult cu cat specificul acestei declarații impune prezenta titularului operațiunii.
Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pașapoartelor Simple din cadrul Instituției Prefectului M, prin Adresa nr. 52.157/09.07.2008, a confirmat ca reclamantul a fost titularul pașaportului cu numărul înscris in declarația vamala de calatori anteprecizată.
Instanța fondului, atunci când a evocat faptul ca recurentul-reclamant a introdus in tara prin Biroul vamal si un alt autoturism, pentru care s-a întocmit Declarația vamala de tranzit nr. 7.305 din 30.06.1998, in care figurează același număr de pașaport, nu a făcut altceva decât sa întărească concluzia la care ajunsese deja, in urma administrării probatoriului in cauza, in sensul ca re curentul este titularul operațiunii vamale de tranzit in discuție.
Ca atare, întemeiat consideră ca instanța fondului nu a reținut motive sau argumente străine de pricina dedusa judecății si nici nu a dat o interpretare denaturata ori viciata a probelor depuse.
Analiza recursului promovat prin raportare la motivele de recurs invocate și la prev. art.304 și art.3041pr.civ. relevă următoarele:
Reclamantul G prin acțiunea în contencios administrativ promovată în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice M - Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C -O și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale SMa solicitat anularea deciziei nr.56 din 29.10.2007 emisă de pârât admiterea contestației fiscale în sensul anulării actului constatator nr.2040 din 1.10.2001 întocmit de Biroul Vamal și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S M la data de 20 august 2007 și pe cale de consecință exonerarea de la plata obligațiilor stabilite în sarcina reclamantului.
Tribunalul Maramureș prin sentința civilă nr.487 din 1.04.2008 a admis acțiunea promovată de reclamant, a dispus anularea deciziei nr.56/29.10.2007 și în consecință soluționarea pe fond a contestației nr.29883/21.09.2007 împotriva actului constatator nr.2040/1.10.2001 iar prin decizia civilă nr.1956/26.09.2008 a fost admis recursul declarat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe reținându-se că subsecvent pronunțării hotărârii DGFP Mae mis decizia nr.56 din 15 iulie 2008 prin care a soluționat pe fond contestația formulată de reclamant.
Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin Decizia nr. 56 din 15.07.2008 a respins ca nemotivată contestația formulată de reclamantul G, cu domiciliul ales în B M,-/36, pentru suma de 3.363 lei, reprezentând datoria vamală, a fost admisă contestația formulată de reclamantul G, pentru suma de 16.706 lei, reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente datoriei vamale, s-a anulat Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S M în data de 20.08.2007.
Pârâta a reținut că prin actul constatator nr. 2040 din 01.10.2001, organele fiscale din cadrul Biroului Vamal au stabilit faptul că, reclamantul în calitate de titular de operațiune a introdus în țară conform declarației vamale pentru călători nr. 1310 din 15.03.1998, pentru Fundația "" din loc., nr. 223 B, autoturismul marca Mercedes 240, serie șasiu - - -, capacitate cilindrică 2404 cm3, anul fabricației 1979.
Deoarece reclamantul nu a respectat prevederile art. 97, 98 și 99 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, organele fiscale au stabilit în sarcina acestuia datoria vamală în sumă de 3.363 lei. Prin aceeași decizie se reține că reclamantul nu a invocat motivele de drept pe care se întemeiază contestația sa, fapt care atrage sancțiunea respingerii contestației ca nemotivată, iar dispozițiile art. 205 și 206 din OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală invocate de contestator, se referă la posibilitatea de contestare a titlurilor de creanță și la forma și conținutul contestației, printre care și motivele de fapt și de drept, acestea fiind chiar cerințele privind conținutul contestației pe care contestatorul nu le-a îndeplinit. Pe de altă parte se reține că, susținerea contestatorului că nu este titularul operațiunii de tranzit nu poate fi reținută deoarece, chiar dacă declarația vamală pentru călători nr. 1310 din 15.03.1998 nu conține și prenumele, acesta poate fi identificat după numărul documentului de trecere a frontierei trecut în declarație, domnul G fiind titularul pașaportului nr. - în acea perioadă.
În ceea ce privește majorările și penalitățile de întârziere calculate la suma datorată se reține că, acestea de datorează de la data comunicării actului constatator prin care a fost stabilită datoria vamală, respectiv se datorează începând cu data de 21.09.2007, situație în care s-a avut în vedere faptul că, așa cum se reține și prin Sentința nr. 487 din 01.04.2008, comunicarea anterioară nu s-a realizat în mod corect, situație în care până la data de 21.09.2007 neavând debite restante reprezentând datorie vamală, reclamantul nu datorează majorări și penalități de întârziere astfel că organele fiscale au calculat în mod greșit majorările și penalitățile de întârziere în sumă totală de 16.706 lei, de la data emiterii declarației vamale pentru călători nr. 1310 din 15.03.1998 și până la data emiterii Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din data de 20.08.2007, sub acest aspect contestația fiind admisă.
Alegațiile recurentului referitoare la lipsa dovezilor privind împrejurarea că nu a introdus în țară autoturismul pentru care a fost întocmită declarația vamală deoarece acesta nu apare ulterior înmatriculat în România nu pot fi primite întrucât probatoriul administrat în cauză relevă o altă stare de fapt respectiv existența declarației vamale pentru călători nr.1310 din 15.03.1998 întocmită pe numele reclamantului cu consemnarea documentului de trecere a frontierei, document care corespunde ca serie cu pașaportul emis în favoarea reclamatului de către autoritățile române iar împrejurarea modalității în care s-a procedat la valorificarea bunului după scoaterea acestuia de sub regimul vamal ales nu poate constitui o cauză exoneratoare de plată a taxelor datorate.
Identitatea dintre reclamant și titularul operațiunii vamale se verifică în prezenta cauză prin raportare la datele de identificare ale persoanei care a întocmit declarația vamală, și cele evidențiate de autoritățile emitente care confirmă că titularul pașaportului este tocmai reclamantul care a înscris seria acestui act de identitate în cuprinsul declarației neputând fi susținut contrariul iar consemnarea unei adrese aparținând unei fundații în cuprinsul acestei declarații nu este de natură a schimba celelalte elemente de identificare a căror realitate a fost confirmată de autoritățile emitente.
Considerentele evidențiate au relevat că susținerile recurentului reclamant apar ca nefondate astfel că recursul urmează a fi respins ca atare reținând că prima instanță a realizat o corectă realizare a stării de fapt aplicând în mod judicios dispozițiile legale incidente nefiind prezent motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 pr.civ. invocat de recurent astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamantulGîmpotriva sentinței civile nr. 706/24.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș care va fi menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantulGîmpotriva sentinței civile nr. 706/24.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
7 ex./14.10.2009
Jud.fond.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
