Obligația de a face. Decizia 2427/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZI CIVILĂ NR. 2427/2009
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D, împotriva sentinței civile nr. 1448 din 22.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect obligația de a face restituire taxă specială de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 12.10.2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului prin care s-a solicitat respingerea recursului.
De asemenea, se reține că, recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1448 din data de 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D și, în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 3995 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda prev. de dispozițiile art. 124.pr.fiscală.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, autoturism care era înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului i s-a întocmit fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat echivalentul în lei a sumei de 5441 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitare de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost onorată doar parțial, prin restituirea sumei de 1.446 lei.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. D de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamantei privind obligarea acestei pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare.
Nu au fost reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008, pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ întră în vigoare la data de 01 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiilor art. 2141. fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât în situațiile născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
În ceea ce privește cererea reclamantului de acordare a dobânzilor legale, tribunalul admis-o, în conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală.
În final, în temeiul art. 274.pr.civ. pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta-recurenta ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Se nvederează instanței faptul că reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care nu contravin prevederilor comunitare, fiind de aplicabilitate generală.
În aceste condiții, se apreciază că organul fiscal nu putea restitui reclamantului, la cererea acesteia, o taxă achitată în baza unui temei legal, respectiv art. 2141-3din Codul fiscal, întrucât rolul acestuia este să pună în executare legea, neputându-se substitui legiuitorului. În consecință, acțiunea reclamantului este lipsită de temei legal, cu atât mai mult cu cât în cauză sunt incidente dispozițiile cuprinse în OUG nr. 50/2008.
Examinând recursul, Curtea reține următoarele:
Obiect al prezentului litigiu l-a constituit restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare achitată pentru un autoturism de proveniență comunitară, respectiv a diferenței nerestituite în baza prev. art. 11 din OUG nr. 50/2008.
În acest context, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și, unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România, ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră, instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Analizând însă hotărârea recurată din perspectiva prev. art. 304 indice 1.pr.civ. Curtea constată că prima instanță a procedat în mod nelegal la soluționarea petitului având ca obiect acordarea dobânzilor legale, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat în mod expres să fie aplicate prev. art. 124.pr.fisc, ci a cerut acordarea dobânzii legale, în baza prev. art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000.
Actualizarea sumei achitate de către reclamant se impune, întrucât este singura modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu.
În privința cuantumului acestor dobânzi, instanța apreciază însă că tribunalul a aplicat în mod nelegal prev. art. 124.pr.fisc. încălcând astfel și principiul disponibilității, în condițiile în care obligația de restituire a taxei se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, pe temeiul prev. art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000.
Pe cale de consecință, Curtea va admite recursul declarat de pârâta Administrației Finanțelor Publice a Municipiului D, împotriva sentinței civile nr. 1448/22.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, care va fi modificată în parte, în sensul că dobânda care se achită reclamantului este cea prevăzută de art. 3 OG nr. 9/2000, începând cu data achitării sumei și până la restituirea integrală a ei.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta D împotriva sentinței civile nr. 1448/22.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte în sensul că dobânda care se achită reclamantului este cea prevăzută de art. 3 OG nr. 9/2000, începând cu data achitării sumei și până la restituirea integrală a sumei.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
27.10.09/5 ex.
jud.fond:
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
