Contestație act administrativ fiscal. Decizia 257/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act control -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.257
Ședința publică din14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat dereclamantul, cu domiciliul ales la avocat,-, bloc 3, scara B,.2, județul S,împotriva sentinței nr.3106 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul-recurent asistat de avocat și consilier juridic pentru pârâta-intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătoarea recurentului a depus la dosar chitanța nr.- din 14.02.2008, cu care face dovada plății taxei judiciare de timbru în sumă de 10,00 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, recursul fiind astfel legal timbrat; a depus, de asemenea, la dosar un set de înscrisuri, din care un exemplar a fost înmânat reprezentantului intimatei, primind, la rândul ei, duplicatul întâmpinării formulate în cauză de pârâta-intimată.
Instanța, constatând că recursul este în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul-recurent, a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii, pentru motivele dezvoltate în declarația de recurs, susținute și cu înscrisurile depuse astăzi (copia certificatului de înmatriculare al autoturismului marca Mercedes cu numărul de înmatriculare SV - 71 -, a contractului de vânzare-cumpărare al acestuia, a certificatului de radiere și declarațiile martorului ). A insistat asupra caracterului convingător al rezoluției parchetului care conchide că fapta reținută în sarcina reclamantului nu există.
Consilierul juridic al pârâtei-intimate a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond, susținând că din întregul probatoriu administrat rezultă că reclamantul-recurent și-a însușit veniturile obținute din transportul persoanelor încă din anul 2000. În final, cu referire la rezoluția parchetului, apreciază că procurorul a reținut că nu există fapta penală a reclamantului, dar că acestuia îi revine răspunderea, ca persoană juridică, pentru încălcarea legislației fiscale.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat anularea procesului verbal nr.12443/15.03.2005 întocmit de pârâtă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în sarcina sa s-au stabilit obligații de plată față de bugetul de stat pentru perioada 07.01.2000 - 07.10.2004, organul de control reținând că a desfășurat activitate de transport neautorizată în acest interval, realizând venituri dar fără a vira impozitul aferent.
A mai arătat că a formulat contestație împotriva acestui proces-verbal, nesoluționată încă, motiv pentru care s-a adresat instanței. De asemenea, reclamantul învederează că autovehiculul marca Mecedes, mini - lens, cu care a desfășurat activități de transport, a fost achiziționat la data de 24.02.2003, neavând astfel cum să obțină venituri pentru perioada anterioară, iar după data achiziționării acesta a fost împrumutat numitului, care l-a folosit în interesul său propriu.
În dovedire acțiunii, a depus la dosar înscrisuri (filele 5 - 8 dosar fond), iar în drept a invocat dispozițiile art.43 al.2 lit.c) din nr.OG92/2003 și art.430 al.2 lit.c) din Codul fiscal.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, arătând că obligațiile datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin decizie emisă de organul fiscal, iar reclamantul nu contestă deciziile -/15.03.2005, nr.-/15.03.2005, nr.-/15.03.2005 și nr.-/15.03.2005 emise de S, ci un act administrativ (procesul-verbal nr.12443/15.03.2005), care nu este generator de obligații de plată; de asemenea, nu este contestată nici decizia nr.85/10.07.2007 emisă în soluționarea contestației formulate de contestator în cadrul procedurii administrative prealabile.
Pe fond arată că, urmare a unui control efectuat de S, a fost depistat numitul la data de 07.10.2004 cu autovehiculul nr.-, proprietatea numitului, pentru care cel dintâi efectua transport de aproximativ 4 ani, 75% din costuri predându-i-se acestuia, 25% reprezentând remunerația șoferului.
Referitor la rezoluția nr.3900/P/2004 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, de neîncepere a urmăririi penale împotriva făptuitorilor și, precizează că nu are relevanță, penalul ținând în loc civilul numai cu privire la faptă, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia, neavând influență asupra prejudiciului creat bugetului de stat prin nerespectarea dispozițiilor financiar-contabile, iar faptul că s-a stabilit că faptele celor doi nu reprezintă infracțiuni, nu înseamnă că nu s-a produs un prejudiciu contra bugetului consolidat al statului.
Prin completarea la acțiune, reclamantul a solicitat și anularea deciziei nr.85/10.07.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin sentința nr.3106 din 9 noiembrie 2007 Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a desfășurat activități de transport persoane în mod neautorizat și fără a ține contabilitatea în conformitate cu legea, prejudiciind bugetul de stat prin neplata impozitului pe profit, astfel că procesul-verbal nr.12443/15.03.2005 a fost legal încheiat de către pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat în esență că, soluția pronunțată de instanța de fond este interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză, din care rezultă fără dubiu faptul că autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare - a devenit proprietatea sa abia la data de 24 februarie 2003, cu trei ani mai târziu decât anul 2000, an de plecare pentru calculul fiscal.
Mai mult, conform rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, după data dobândirii autoturismului acesta a fost împrumutat unei alte persoane, care a arătat că l-a folosit pe ruta S-, iar uneori transporta persoane.
Deosebit de aceasta, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală nu a fost contestată niciodată de către pârâtă.
Prin întâmpinare, pârâta-intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate ce vizează dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, curtea constată întemeiat recursul reclamantului.
În fapt, la data de 7.10.2004 inspectorii din cadrul Administrației Finanțelor Publice a municipiului S, împreună cu organele de poliție au efectuat un control asupra autoturismului marca Mercedes 207 cu numărul de înmatriculare - condus de având ca obiectiv verificarea legalității desfășurării activității de transport de persoane.
Urmare a acestei constatări s-a întocmit procesul-verbal nr.44173 din 18.10.2004 înregistrat sub acest număr la Administrația Finanțelor Publice
Din cuprinsul procesului-verbal rezultă că numitul practica activitatea de transport persoane fără a poseda licența de transport sau autorizație, de 4 ani. De asemenea, în vehiculul verificat se aflau un număr de 8 persoane care au declarat că plătesc suma de 2 lei fiecare, și că circulau în mod frecvent cu acest autovehicul.
Conducătorul auto a mai declarat că autovehiculul cu care face transport de persoane este proprietatea reclamantului, căruia îi predă banii încasați de la călători zilnic iar din suma încasată proprietarul îi plătește 25%. Mai arată și că de regulă efectuează două curse pe zi, în sumă de 40 lei (filele 63-64 dosar fond).
Pe baza constatărilor procesului verbal mai sus arătat, la data de 15.03.2005 Administrația Finanțelor Publice Saî ntocmit procesul-verbal nr.12443 din 15.03.2005, contestat în prezenta cauză și care a stat la baza deciziei de impunere.
Ulterior controlului dar anterior întocmirii procesului verbal contestat, împotriva reclamantului cât și a numitului, Direcția Generală a Finanțelor Publice Saf ormulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.11 lit.a, c din Legea nr.87/1994, constând în aceea că s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale prin prestarea de activități de transport neautorizate.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava dată în dosarul nr.3900/P/2004 din 24 mai 2005, s-a confirmat propunerea organului de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de și pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art.11 lit.a, c din Legea nr.87/1994 pentru că faptele nu există.
Din motivarea rezoluției Parchetului rezultă că martorii audiați au dat declarații contrare celor date în fața organului fiscal.
Deosebit de aceasta, autovehiculul cu nr.- cu care se reține în procesul verbal contestat că s-au prestat activitățile de transport persoane, a devenit proprietatea reclamantului abia în anul 2003, or perioada avută în vedere pentru calculul fiscal are ca punct de plecare anul 2000.
Deși rezoluția Parchetului de confirmare a neînceperii urmăririi penale față de reclamant nu atrage autoritate de lucru judecat cât privește răspunderea pentru prejudiciul produs prin încălcarea legislației fiscale, totuși faptul că este diametral opusă consemnărilor din procesul verbal contestat, formează convingerea curții în sensul necercetării suficiente a fondului cauzei.
În situația dată, având în vedere și declarațiile contradictorii ale martorilor precum și faptul că autoturismul cu care se presupune că s-a efectuat transportul neautorizat a devenit proprietatea reclamantului abia în anul 2003, iar perioada avută în vedere la calculul fiscal a avut ca punct de plecare anul 2000, se impunea atașarea dosarului de urmărire penală și eventual suplimentarea probatoriului în scopul stabilirii cu exactitate a situației de fapt.
Față de toate aceste aspecte, curtea, în temeiul art.312 al.5 din Codul d e procedură civilă va admite recursul reclamantului și va casa sentința recurată, urmând a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care cu ocazia rejudecării va avea în vedere aspectele mai sus reținute.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat dereclamantul, cu domiciliul ales la avocat,-, bloc 3, scara B,.2, județul S,împotriva sentinței nr.3106 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Casează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./5.03.2008
jud.fond
Președinte:Mitrea Muntean DanaJudecători:Mitrea Muntean Dana, Artene Doina, Galan Marius
