Contestație act administrativ fiscal. Sentința 290/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 290/2008
Ședința publică din 5 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SERVICII SA în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C ȘI AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR ROMÂNIA, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 februarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 27.02.2008 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr-, reclamanta - Servicii SA în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Autoritatea Națională a Vămilor România a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal nr. 153/2007 emis de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, să se dispună exonerarea reclamantei de la plata sumelor imputate prin acest titlu de creanță, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii introductive de instanță a relevat că regimul vamal de import temporar a fost acordat în mod corect de către Biroul Vamal
S-a relevat că reclamanta a înregistrat la organul de control plângerea prealabilă sub nr. 9382/11.09.2007, contestația nefiind soluționată printr-o decizie.
Prin întâmpinarea formulată la 4 decembrie 2007, pârâtele au invocat excepția prematurității introducerii cererii. În susținerea poziției sale procesuale a relevat că, contestația înregistrată de reclamantă sub nr. 9382/11.09.2007 nu a fost soluționată de către organul competent, căruia i-a fost înaintată în conformitate cu prevederile art. 209 din Codul d e procedură fiscală.
Prin încheierea pronunțată la 7 decembrie 2007, Tribunalul Cluja dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că această din urmă instanță este competentă să soluționeze pricina, întemeiat pe incidența dispozițiilor art. 10, teza II din Legea nr. 554/2004, coroborat cu prevederile art. 159 și art. 158.pr.civ.
Cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel Cluj.
Asupra excepției prematurității Curtea sa pronunțat în ședința publică din 30 ianuarie 2008, în sensul respingerii excepției.
Soluția de respingere a excepției s-a întemeiat pe următoarele considerente:
Curtea a apreciat că excepția invocată de către pârâte nu poate fi încadrată în categoria mijloacelor legale de apărare, câtă vreme prin acest mijloc procesual s-a urmărit îndepărtarea cu rea-credință a reclamantei de la un drept constituțional privind accesul liber la o instanță independentă și imparțială, care să tranșeze raportul juridic litigios.
În susținerea excepției prematurității pârâtele s-au prevalat cu rea-credință de împrejurarea că nu s-a soluționat încă contestația înaintată de reclamantă împotriva titlului de creanță.
Culpa organului investit cu soluționarea contestației, de a nu emite decizia în termenul defipt de lege nu poate constitui un temei obiectiv ce să fundamenteze o atare excepție.
În acord cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale dreptul la un proces echitabil implică garanții de ordin esențialmente procedural.
La momentul soluționării excepției prematurității Curtea a avut în vedere și prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, apreciind că în concret reclamanta invocă și încălcarea dreptului său subiectiv de a i se răspunde la contestația formulată.
În aceste limite a recunoscut dreptul reclamantei de a sesiza instanța de contencios administrativ și pentru a se da efect prevederile art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea a rămas investită cu această pricină, urmând ca în temeiul rolului activ și cu respectarea principiului disponibilității părților să pună în discuție aceste aspecte pentru determinarea limitelor judecății și a cadrului procesual.
S-a considerat că reclamanta a dezvăluit un scop legitim, justificând un raport rezonabil între acest scop și mijloacele procesuale la care a apelat.
În soluționarea excepției a mai avut în vedere și următoarele aspecte:
În titlul IX al Codului d e procedură fiscală este reglementată procedura de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale. Această procedură corespunde procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile din Legea nr. 554/2004.
Procedura prealabilă din Codul d e procedură fiscală este o procedură specială obligatorie care trebuie îndeplinită în totalitate. Această procedură administrativă obligatorie nu se circumscrie dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 554/2004, nefiind o jurisdicție administrativă specială.
Fiind vorba de o procedură de recurs administrativ, problema care se ridica în speță era dacă reclamanta se putea adresa instanței de contencios înainte de emiterea deciziei.
Curtea a apreciat că prin premise nu poate nega dreptul reclamantei de a se adresa justiției, câtă vreme decizia nu a fost emisă din culpa organului competent să soluționeze contestația, culpă care poate fi extinsă și pe seama pârâtelor câtă vreme toate aceste instituții au fost create pentru a asigura circuitul corect al raporturilor derulate în materie fiscală.
La data de 6 februarie 2008, reclamanta a completat obiectul cererii solicitând anularea deciziei nr. 19/2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, decizie dată în soluționarea contestației înregistrată sub nr. 9382/2007.
Decizia a fost emisă în cursul procedurii judiciare.
Conform art. 205 din Codul d e procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Potrivit art. 207 din același act normativ, contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii. În cazul în care competența de soluționare nu aparține organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestația va fi înaintată de către acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluționare competent.
Conform art. 208 din Codul d e procedură fiscală, contestația poate fi retrasă de contestator până la soluționarea acesteia. Organul de soluționare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renunțarea la contestație. Prin retragerea contestației nu se pierde dreptul de a se înainta o nouă contestație în interiorul termenului general de depunere a acesteia.
Art. 210 din Codul d e procedură fiscală prevede că în soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz. Decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
Potrivit art. 218 din același act normativ, decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art. 44, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat. Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Dat fiind faptul că decizia a fost emisă și că ea este susceptibilă de a fi atacată după procedura reglementată de art. 218 Codul d e procedură fiscală, Curtea a apreciat că reclamanta nu mai este în măsură să justifice legitimitatea scopului procedurii inițiate la 5 noiembrie 2007.
Considerând că cererea sa privind anularea deciziei nr. 19/20087 excede cadrului procesual, constituind un proces distinct, Curtea a dispus disjungerea acestei cereri și înregistrarea ei separată, reținând că la data de 6 februarie 2008 interesul reclamantei de a se adresa instanței în acest cadru procesual nu mai îndeplinea condiția actualității.
Condiția actualității a fost prezentă cât timp din considerentele cauzei rezulta împrejurarea că organul competent să emită decizia nu a soluționat contestația formulată în termenul defipt de lege și ea putea fi prezentă dacă autoritatea ar fi refuzat explicit, cu exces de putere, să-și îndeplinească atribuțiile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - SERVICII SA cu sediul în C-N,-,. 1, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C cu sediul în O, Calea Armatei Române nr. 4, jud. B, și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR ROMÂNIA cu sediul în B,-, ca devenită fără interes.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.SS/dact.
5 ex.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș
