Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 287/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 287/2008
Ședința publică din 5 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 21382/27.06.2007 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, pentru reclamant, avocat, în substituire avocat, care depune împuternicirea avocațială la dosarul cauzei și martorul, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la al treilea termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 25.02.2008 s-a depus procesul verbal cu primire la martorul, prin care se specifică că acesta a decedat, anexându-se și certificatul de deces în acest sens. La data de 04.03.2008 pârâta Casa Județeană de Pensii Cad epus declarațiile pe care martorii le-au dat cu privire la refugiul altor persoane iar la data de 05.03.2008 s-a depus proces verbal de executare a mandatului de aducere pentru martorul.
. În conformitate cu prevederile art.193 pct.1 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorului prezent, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului - verbal anexat la dosarul cauzei la fila 59.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra acțiunii.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost aceasta formulată și recunoașterea, pentru reclamant, a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Solicită, de asemenea, acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 05.10.2007, reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 21.382 din data de 27.06.2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia întrucât împreună cu mama și fratele său au fost nevoiți să se refugieze din motive etnice, ca urmare a cedării de Nord trupelor hortiste, din localitatea, jud. C în loc., în perioada octombrie 1940 - martie 1945, dovedind această situație prin acte de stare civilă și declarațiile de martorii autentificate de notarul public.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii, arătând în susținerea poziției sale procesuale că nu există dovezi certe care să susțină solicitarea reclamantului, iar la baza soluției de respingere adoptată de către pârâtă a stat convingerea comisiei asupra neveridicității declarațiilor celor doi martori, ale căror declarații au fost invocate de către reclamant, respectiv și.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.12.2006, sub nr. 66.986, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 21.382 din data de 27.06.2007, pârâta respinge cererea reclamantului apreciind că nu s-au dovedit susținerile acesteia pentru încadrarea în situațiile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor și ( 18, 19), ambii beneficiari ai unor hotărâri prin care li se atestă statutul de refugiat, atestă împrejurarea că reclamantul împreună cu familia s-a refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuțiilor etnice instituite, într-o altă localitate, în luna octombrie 1940, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945.
În vederea administrării nemijlocite a probei cu martori, instanța, făcând aplicarea prev. 129 alin. 5 teza finală pr.civ. a dispus, din oficiu, administrarea probei testimoniale, fiind solicitate reclamantului lămuriri suplimentare în ceea ce privește motivele și perioada refugiului.
Astfel, în temeiul prev. art. 193 alin. 1 și 6 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorului, care prin declarația dată în fața instanței, confirmă calitatea de refugiați a reclamantului și a familiei acestuia, refugiul fiind determinat de persecuțiile la care au fost supuse în perioada ocupației maghiare persoanele de naționalitate română.
Relevante în soluționarea dosarului a fost considerate susținerile martorului conform cărora acesta s-a întâlnit în refugiu cu reclamantul și mama acestuia, luând astfel cunoștință în mod direct de aspecte esențiale pentru pronunțarea unei soluții temeinice.
Conform mărturiei testimoniale, refugiul a fost determinat de presiunile instituite de autoritățile maghiare în sensul obligării populației de naționalitate română la cunoașterea și vorbirea limbii maghiare.
Văzând declarația acestui martor, Curtea apreciază că susținerile din întâmpinarea pârâtei nu pot fi reținute, fiind evident că s-a dovedit împrejurarea că reclamantul s-a aflat în situația prev. de art. 2 lit. c din Legea nr. 189/2000, așa zisele declarații contradictorii ale martorului, invocate prin întâmpinare fiind explicate de către martor prin împrejurarea că toate aceste persoane al căror refugiu a fost atestat, au fost întâlnite în localitatea de refugiu a martorului, Săcuieni.
Curtea apreciază că această explicație este pertinentă, putând fi reținută, cu atât mai mult cu cât este de notorietate faptul că populația română plecată în refugiu în perioada în discuție, era caracterizată de o mobilitate crescută, deplasându-se dintr-o localitate în alta, pentru a-și asigura subzistența.
Coroborând toate aceste aspecte cu declarația martorului, decedat, care este, la rândul său, beneficiar al prev. Legii nr. 189/2000, se va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind fondată.
De remarcat este și faptul că în jurisprudență s-a stabilit că efectele refugiului se produc direct și nemijlocit și asupra persoanelor care, la acea dată, erau minore, în considerarea prev. art. 93 Cod civil, conform cărora copilul minor are domiciliul la părinții săi, prevederi reluate în cuprinsul art. 100 alin. 1 din Codul familiei, vârsta fragedă a reclamantului fiind relevantă pentru a statua în sensul în care efectele strămutării l-au afectat pe acesta în mod negativ.
Drept urmare, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 se va dispune anularea hotărârii nr. 21.382 din data de 27.06.2007 emisă de pârâtă și va fi obligată aceasta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 15.10.1940 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată va fi respinsă, în considerarea prev. art. 1.169 Cod civil, ele nefiind dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, cu domiciliul ales în C-N, str. -, nr. 53, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 21.382/27.06.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15.10.1940 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 ianuarie 2007.
Respinge cererea reclamantului pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./07.04.2008.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Mirela Budiu
