Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2960/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2960/2009
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Radu Rareș
GREFIER
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 704/2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe intimatul-reclamant ORAȘUL prin CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI - pentru SERVICIUL COMUNITAR DE UTILITĂȚI PUBLICE, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentul intimatului, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezentul recurs este scutit de laplata taxelor judiciare de timbru și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 704 din 24.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-a admis acțiunea promovată de PRIMĂRIA - Serviciul Comunitar de Utilități Publice în contradictoriu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și în consecință s-a anulat decizia nr. 57/05.08.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, precum și decizia de impunere nr. 881/23.04.2008.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin Decizia nr. 57/05.08.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M (filele 12 - 23) a fost respinsă contestația formulată de Primăria - Serviciului Comunitar de Utilități Publice, contestația prin care s-a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 881/23.04.2008 pentru suma totală de 201.833 lei, reprezentând taxa pe valoare adăugată de plata stabilită suplimentar cu majorările și penalitățile de întârziere aferente.
În considerentele deciziei nr. 57/05.08.2008 s-a reținut că obiectul inspecției fiscale l-a reprezentat verificarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată de 16.191 lei, solicitată la rambursare conform decontului de taxă pe valoarea adăugată pe luna octombrie 2007, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice sub nr. 3683/23.11.2007.
Organele de inspecție fiscală au constatat că Serviciul Public de Gospodărire Comunală este plătitor de taxa pe valoare adăugată începând cu data de 01.09.1991, având codul fiscal R -.
În perioada verificată Serviciul Public de Gospodărire Comunală a desfășurat activități economice, respectiv furnizarea de utilități (apă, canalizare, energie termică) pentru populație, instituții publice și agenți economici situație în care organele de inspecție fiscală au constatat că Serviciul Public de Gospodărire Comunală și Locativă nu a colectat taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor emise către Primăria, reprezentând furnizarea de utilități (apă, canalizare, energie termică) încălcând astfel prevederile art. 127 alin. 4, 5 și 6 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, republicată.
Prin decizia de impunere 881/23.04.2008, emisă în baza raportului de inspecție fiscală pentru rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, încheiat în data de 21.04.2008, organele de inspecție fiscală au stabilit în sarcina Serviciul Public de Gospodărire Comunală și Locativă obligații fiscale suplimentare reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 110.040 lei, precum și majorări și penalități de întârziere aferente în sumă de 75.602 lei.
S-a concluzionat că, cu toate că Serviciul Public de Gospodărire Comunală și Locativă se afla în subordinea primarului și a viceprimarului, așa cum a fost prevăzut de Regulamentul de organizare, funcționare și ordine interioară, desfășoară activități de utilitate publică, respectiv prestări servicii, operațiuni impozabile ce intră în sfera de aplicarea a taxei pe valoarea adăugată și nu activități de autoritate publică, întrucât autoritatea este organul puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu.
Întrucât Serviciul Public de Gospodărire Comunală și Locativă desfășoară activități de utilitate publică și nu activități de autoritate publică, prevederile legale invocate, respectiv art. 127 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată, precum și ale pct. 3.3 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 nu au putut fi reținute în soluționarea favorabilă a contestației.
În concluzie, s-a aratat că organele de inspecție fiscală au stabilit în mod corect taxa pe valoarea adăugată suplimentară în sumă de 126.231 lei, situație în care ca urmare a plății cu întârziere a obligațiilor fiscale se vor datora și majorări și penalități de întârziere.
La data de 20.01.2009 în condițiile în care concluziile părților au fost contradictorii, instanța a pus în vederea pârâtei să arate în concret care sunt facturile ce trebuiau emise cu TVA, respectiv facturile verificate de organul de control, sens în care se va arăta numărul acestora, data și ce reprezintă fiecare.
La data de 10.02.2009 pârâta a depus la dosarul cauzei (filele 97 - 111) situația facturilor emise de Serviciului Comunitar de Utilități Publice pentru care nu s-a colectat TVA și pentru care organele de inspecție fiscală au procedat la recalcularea taxei pe valoare adăugată, stabilind TVA de plată suplimentar în sumă de 126.231 lei.
Din examinarea comparativă a acestei situații depuse de pârâtă și a copiilor facturilor depuse de reclamantă s-a constatat că facturile avute în vedere de organele de inspecție fiscală au fost emise pentru colectare deșeu, coșerit, măturat, întreținut spații publice, spații verzi, nefiind astfel examinate facturile referitoare la furnizarea de utilități (apă, canalizare, energie termică) așa cum s-a reținut în decizia contestată și în întâmpinarea depusă de pârâtă.
De altfel și în raportul de inspecție fiscală s-a reținut că din verificarea efectuată s-a constatat că Serviciului Comunitar de Utilități Publice nu a colectat TVA aferentă facturilor emise către Primăria reprezentând furnizarea de utilități (apă, canalizare, energie termică) or din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar reiese că facturile analizate au vizat alte servicii, respectiv măturat și întreținut spații publice, întreținut WC public, întreținere și măturat străzi, salubrizare, întreținere și reparații iluminat public în regie proprie, coșerit, întreținere și salubrizare piață agroalimentară, piața de cereale, de animale, salubrizarea cursurilor văilor de pe raza orașului, pentru aceste facturi reclamanta recunoscând că nu a calculat TVA.
Având în vedere facturile examinate și argumentele reclamantei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 273/2006 privind administrația publică locală "Consiliile locale pot înființa și organiza instituții și servicii publice de interes local în principalele domenii de activitate, potrivit specificului și nevoilor locale.".
Serviciul Public de Gospodărire Comunală și Locativă a fost înființat prin "desființarea" Regiei Autonome "", în baza Hotărârii Consiliului Local nr. 5 din 07.03.1995.
La art. 3 din Hotărârea 5/1995 a Consiliului Local, se stipulează că "patrimoniul RA, se transmite pe bază de protocol, la Consiliul Local oraș " iar la art. 4 apare mențiunea potrivit căreia, acest serviciu (din cadrul Primăriei) "va funcționa pe baza principiului autogestiunii economico-financiare", ceea ce înseamnă că, sursele de finanțare sunt combinate: atât de la buget cât și din veniturile proprii.
Pentru toate lucrările executate de Serviciului Comunitar de Utilități Publice au fost angajate resurse bugetare, contul bancar al acestui serviciu fiind identic cu cel al Primăriei.
Serviciul Public de Gospodărire Comunală și Locativă (SPGCL) a prestat, în contul Primăriei, servicii de natura: întreținerii spațiilor publice, a spațiilor verzi, colectarea de deșeuri, coșerit, măturatul străzilor și a pieței, servicii pentru care, Primăria a încasat de la populație taxe, instituite prin Hotărâri ale Consiliul Local, care au fost facturate fără aplicare TVA.
Pe raza teritorială a localității, nu își desfășoară activitatea alți operatori economici având ca obiect de activitate executarea de lucrări sau prestarea de servicii de natura acelora care fac obiectul prezentei contestații, prin urmare, Serviciul Comunitar de Utilități Publice din cadrul Primăriei ". nu creează distorsiuni concurențiale.".
Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. 4 din Legea 571/2003 instituțiile publice, nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți, cu excepția acelor activități care ar produce distorsiuni concurențiale dacă instituțiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum și a celor prevăzute la alin. 5 și 6.
Astfel, calitatea de instituție publică conduce la exonerarea Serviciului Comunitar de Utilități Publice ca persoană impozabilă pentru activitățile desfășurate în condițiile în care acest serviciu este parte componentă a instituției publice Primăria (Hot. 5/1995); nu are personalitate juridică deplină, prin lipsa patrimoniului și contului bancar independent; serviciile prestate către Primăria de Serviciul Public de Gospodărire Comunală și Locativă sunt conforme și cu cerințele impuse de Codul fiscal, art. 127 alin. 6, ultimul alineat "activitățile. nu creează distorsiuni concurențiale, nefiind desfășurate și de alte persoane impozabile"; plata serviciilor prestate de serviciul specializat a fost suportată din resursele bugetare ale primăriei (ca instituție tutelară, care a încasat taxele aferente de la populație, conform conturilor de execuție bugetară).
Pentru considerentele sus menționate și având în vedere că facturile fiscale examinate de organele de inspecție fiscală și în privința cărora s-a procedat la recalcularea taxei pe valoare adăugată în sumă de 126.231 lei vizează alte servicii decât furnizare de utilități (apă, canalizare, energie termică), acțiunea a fost admisă potrivit dispozitivului, cu consecința anulării Deciziei nr. 57/05.08.2008 și a deciziei de impunere nr. 881/23.04.2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, solicitând ca în temeiul art.3041 și art.312 alin.1 și 4.pr.civ. admiterea acestuia, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei în fond și pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate și menținerea Deciziei nr.57/05.08.2008 emisă de Biroul Soluționarea Contestațiilor din cadrul M, a Deciziei de impunere nr.881/2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plata în cuantum de 201.833 lei și a actelor care au stat la baza emiterii acestora.
În motivarea recursului pârâta a arătat că, motivarea instanței de fond se sprijină pe următoarele argumente:
1. Serviciul Comunitar de utilități Publice a prestat către Primăria servicii de natura întreținerii spatiilor publice, a spatiilor verzi, colectare de deșeuri, coșerit, maturatul străzilor, servicii care au fost facturate fără aplicare TV
2. Pe raza teritoriala a localității nu își desfășoară activitatea alți operatori economici având ca obiect de activitate prestarea de servicii de natura celor descrise mai sus, ca urmare, " nu creează distorsiuni concurențiale." Potrivit dispozițiilor art. 127 alin 4 în Legea nr. 571/2003, instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate in calitate de autoritatea publice cu excepția acelor activități care ar produce distorsiuni concurențiale daca instituțiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum si a celor prevăzute la alin. 5 si 6.
3 "Astfel, calitatea de instituție conduce la exonerarea Serviciului comunitar de Utilități Publice ca persoana impozabila pentru activitățile desfășurate in condițiile in care acest serviciu este parte componenta a instituției publice Primăria ".."serviciile prestate de către Primăria sunt conforme si cu cerințele impuse de art. 127 Cod fiscal " activitățile. nu creează distorsiuni concurențiale, nefiind desfășurate si de alte persoane impozabile".
Cu privire la felul in care instanța de fond a motivat hotărârea, fără a relua argumentele si motivele pe care le-am prezentat in scris prin întâmpinare in fata acestei instanțe, vom prezenta punctual criticile pe care le aducem hotărârii recurate:
1). Referitor la natura serviciilor prestate de către Serviciul Public de Gospodărire Comunala - actualul - instanța de fond retine doar in parte felul activităților prestate către Primăria, pe lângă cele reținute in hotărâre, de fapt, este in realitate si furnizor de utilități ( apa, canalizare, energie termica), inclusiv pentru Primăria. De asemenea, precizam ca facturile pentru care s-a calculat TV A de plata si care au fost analizate de inspectorii de control sunt si facturi pentru utilități, toate fiind emise de către Serviciul Public de Gospodărire Comunala către Primăria. Facturile emise de același serviciu către alte persoane, reprezentând același tip de servicii, au fost facturate cu TV Distincția pe care am făcut-o insistent, dar care a fost ignorata de
instanța de fond este ca textele lega le in vigoare - nu deosebesc regimul fiscal si aplicabilitatea TVA in funcție de cumpărători beneficiar.
2). Referitor definirea noțiunii de " distorsiune concurențiala"
Faptul ca pe raza teritoriala a localității nu își desfășoară activitatea alți operatori economici cu același profil de activitate nu este relevant si nici esențial in aprecierea existentei sau inexistentei " distorsiunilor concurențiale", de vreme ce, in interpretarea textelor legale incidente, respectiv art. 127 din Legea nr. 5711 2003 rezulta ca este suficienta ipoteza sau prezumția ca ar produce distorsiuni concurențiale, formularea actului normativ este:"ar produce distorsiuni concurențiale".
"(1)Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, deomanieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin.(2),oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
(2)In sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii. inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimila te acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
(4)Instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate În calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți, cu excepția acelor activități care ar produce distorsiuni concurențiale dacă instituțiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum șiacelor prevăzute la alin.(5)și(6).
(6)Instituțiile publice sunt, de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele activități:
a)telecomunicații;
b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică energie termică. agent frigorific si altele de aceeași natură;
In același timp, este de reținut faptul ca in contextul globalizării economice a piețelor, raportarea instanței la piața operatorilor economici cu un anumit profil de activitate din localitatea este una extrem de limitativa. In cazul concret al activităților de natura întreținerii spatiilor publice, a spatiilor verzi, colectare de deșeuri, coserit, maturatul străzilor acestea sunt activități care au fost externalizare de către majoritatea autorităților locale, nefiind necesar si obligatoriu un astfel de serviciu in cadrul sau in subordinea primăriilor sau a consiliilor locale. In cazul in care aceste servicii sunt externalizare si prestate de un agent economic, acesta in mod evident este plătitor de TVA indiferent daca beneficiarul serviciilor sau a prestațiilor sale este persoana fizica, agent economic sau autoritate publica.
In același sens, precizează ca instanța de fond a conchis ca nu exista alți operatori economici având același domeniu de activitate fără a face verificări in acest sens, in concluzie, acest argument nu se sprijină pe alte probe decât susținerea reclamantului. In plus consideram ca nu ar fi relevant nici daca s-ar fi prezentat in acest sens probe, de vreme ce prestatorii de astfel de activități pot fi înregistrați cu sediul in alta localitate, acest lucru neîmpiedicându-I sa presteze servicii oriunde in România.
Ca element de practica judiciara, citam din motivarea sentinței civile nr. 310/2007 pronunțata de Curtea de APEL CLUJ in dosar nr-, hotărâre menținuta de Înalta Curte de Casație si Justiție a României in toate căile de atac:"pe de alta parte, nu este lipsit de importantaadefini exact noțiunea de"distorsiuni concurențiale" si daca este necesara dovedirea exactaaacestor situații sau simpla operareaunor agenți pe piața unor servicii, dintre care unii beneficiază de un tratament fiscal preferențial din punct de vedere al TVA,astfel încât contravaloarea serviciilor prestate nu sunt grevate de TVA,fata de ceilalți agenți economici care sunt obligațisagreveze contravaloarea acelorași servicii de TVA,este suficienta pentruafi îndeplinita aceasta condiție."
Legislația naționala se completează de la data aderării noastre la Uniunea Europeana cu prevederile de drept comunitar incidente. Ca principiu, norma de drept comunitar chiar prevalează dreptului național. In acest sens precizam ca potrivit aquis-ului comunitar: Art. 86 alin. 3 al Tratatului CE. temeiul juridic al politicii comunitare privind Întreprinderile publice este reprezentat de următoarele dispoziții ale Tratatului CE: articolele 86 si 295 în ceea ce privește chestiunile generale referitoare la Întreprinderile publice, alineatele 1 și 2 ale Art. 31 în ceea ce privește drepturile speciale sau exclusive, si articolele 16, 30, 46, 73 si 86 alin. 2 pentru serviciile publice.
În principiu, Tratatul nu prevede un regim special pentru întreprinderile publice: Art. 295 prevede libertatea absoluta a statelor membre În ceea ce privește regimul proprietății; întreprinderile publice sunt considerate ca orice alta afacere, făcând obiectul regulilor de nediscriminare si concurenta, prin Art. 86 alin. 1 cerându-se chiar statelor membre sa nu ia nici o măsura care sa le excepteze de la aceste reguli.
3. Instanța retine in mod superficial ca: ""Astfel, calitatea de instituție conduce la exonerarea Serviciului comunitar de Utilități Publice ca persoana impozabila pentru activitățile desfășurate in condițiile in care acest serviciu este parte componenta a instituției publice Primăria "
Simpla apartenența la aceasta categorie de persoane juridice nu presupune automat ca persoana nu este plătitoare de TVA si ca este persoana neimpozabila; in acest sens, potrivit art. 2 alin. 4 din HG 598/2002 rezulta: " Instituțiile publice sunt persoane impozabile pentru:
a) activități enumerate in anexa la lege;
b) activități prevăzute la art. 2 alin. 4 din lege, care conduc la distorsiuni concurențiale in situația in care instituțiile publice nu ar fi tratate ca persoane impozabile pentru aceste operațiuni, chiar daca sunt efectuate in calitate de autoritate publica.
c) alte activități efectuate in aceleași condiții legale ca si cele aplicabile operatorilor economici, chiar daca sunt prestate in calitate de autoritate publica. "
Din punctul nostru de vedere, apartenența la categoria instituțiilor publice sau a celor asimilate acestora nu conduce de la sine la excluderea din categoria de persoane impozabile, fiind aplicabile prevederile art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Potrivit legislației in vigoare, conform art. 126 alin. 6 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal "Instituțiile publice sunt persoane impozabile pentru activitățile desfășurate in aceleași condiții lega le ca si cele aplicabile operatorilor economici, chiar daca sunt prestate in calitate de autoritate publica. Dispozițiile de mai sus se completează cu prev. pct. 3 alin (3) si alin. (4) din HG 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003:"In situația in care instituțiile publice desfășoară activități de natura celor prevăzute de art.127alin.(5)si(6)din Codul fiscal, persoana impozabila poate fi considerata instituția publica in ansamblul sau, in funcție de natura activității desfășurate, numai partea din structura organizatorica prin care sunt realizate acele activități".
Instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile desfășurate in calitate de autorități publice. potrivit art. 127 Cod fiscal. Primăria este instituție publica deoarece desfășoară activități cu caracter social si administrativ si își manifesta autoritatea prin dreptul de a dispune masuri sau a emite dispoziții cu caracter obligatoriu.
Potrivit art. 77 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 "Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale"
Serviciul Public de Utilități Publice insa, prestează servicii de întreținere a spatiilor verzi, maturat, coserit si furnizare de utilități,acestea fiind activități de utilitate publica, si nu activități de autoritate publica.
In drept, a invocat prevederile privind Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, Codul procedura civila.
II. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 sept, 2009, reclamant ORAȘUL prin CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI - pentru SERVICIUL COMUNITAR DE UTILITĂȚI PUBLICE, solicită respingerea ca nefondat al recursului declarat de pârâtă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și a dispozițiilor legale incidente în materie, Curtea constată următoarele:
Principala problemă de drept care a făcut obiect de analiză în fața instanței de fond și care este reiterată cu pregnanță în recurs este aceea de a ști dacă intimatul reclamant Serviciul Comunitar de Utilități Publice din cadrul Orașului este sau nu o instituție publică în sensul prevăzut de dispozițiile art. 127 din Codul fiscal cu privire la tratamentul juridic în materie de TVA.
Dar, recurenta aduce critici vizând și calitatea și acuratețea motivării expuse în sentința recurată de către instanța de fond, aspecte care, deși reale, se vor asana prin recursul de față.
Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. 4-6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal al României:
4) Instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți, cu excepția acelor activități care ar produce distorsiuni concurențiale dacă instituțiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum și a celor prevăzute la alin. (5) și (6).
(5) Instituțiile publice sunt persoane impozabile pentru activitățile desfășurate în calitate de autorități publice, dar care sunt scutite de taxă, conform art. 141.
(6) Instituțiile publice sunt, de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele activități:
a) telecomunicații;
b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific și altele de aceeași natură;
c) transport de bunuri și de persoane;
d) servicii prestate în porturi și aeroporturi;
e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;
f) activitatea târgurilor și expozițiilor comerciale;
g) depozitarea;
h) activitățile organismelor de publicitate comercială;
i) activitățile agențiilor de călătorie;
j) activitățile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante și alte localuri asemănătoare;
k) operațiunile posturilor publice de radio și televiziune.
legale de drept intern mai sus redate consacră tratamentul în materie de TVA al entităților publice. De altfel, legislația fiscală materială română a preluat soluția avansată de Directiva a șasea comunitară, care a instituit în primul rând regula conform căreia instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți.
De la aceastăregulălegea fiscală admite trei importanteexcepții, care reflectă tot atâtea situații în care instituțiile publice sunt calificate ca persoane impozabile: (1) activitățile care ar produce distorsiuni concurențiale, dacă instituțiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile (art. 127 alin. 4 din Codul fiscal, in fine); (2) activitățile expres enumerate de art. 127 alin. 6 din Codul fiscal; (3) activitățile desfășurate în calitate de autorități publice care sunt scutite de TVA potrivit art. 141 din Codul fiscal (operațiuni scutite fără drept de deducere).
Cu privire la primul aspect privind calificarea instituțiilor publice ca persoane impozabile trebuie avut în vedere că această calificare este excepțională, respectiv prin premisă, instituția publică nu desfășoară activități exclusiv activități de autoritate publică ci desfășoară și alte activități care generează distorsiuni concurențiale, dacă aceasta ar fi tratată ca persoană neimpozabilă. Altfel spus, aici este vorba despre activități desfășurate de respectiva instituție publică similar cu oricare alt agent economic.
Sub acest aspect, Curtea notează că potrivit Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, aferente art. 127 (alin. 3), n sensul art. 127 alin. (4) din Codul fiscal, distorsiuni concurențiale rezultă atunci când aceeași activitate este desfășurată de mai multe persoane, dintre care unele beneficiază de un tratament fiscal preferențial, astfel încât contravaloarea bunurilor livrate și/sau a serviciilor prestate de acestea nu este grevată de taxă, față de alte persoane care sunt obligate sa greveze cu taxă contravaloarea livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii efectuate.
În speță, rezultă că reclamantul Serviciul Public de Gospodărire Comunală desfășoară activități de utilitate publică și nu activități de autoritate publică (HCL nr. 5/7 martie 1995) ( 84-85 dos. fond).
Și este așa, deoarece chiar dacă acest serviciu se află în subordinea primarului și a viceprimarului, așa cum este stipulat în Regulamentul de organizare, funcționare și ordine interioară, acesta desfășoară activități de utilitate publică, respectiv prestări servicii către populație, alți agenți economici sau instituții publice: apă, canalizare, energie termică ( 74-81 dos. fond).
Chiar dacă pentru a se reține aplicabil acest text legal ar fi necesar ca pe teritoriul ori raza de activitate a localității să își desfășoare efectiv activitatea și alți agenți economici pentru a se reține împrejurarea ori situația prevăzută expres de lege cu privire la generarea de distorsiuni concurențiale, aspect pe care de altfel instanța de fond nu l-a cercetat îndeajuns, Curtea observă că instituțiile publice sunt calificate ca persoane impozabile dacă desfășoară activitățile explicit prevăzute la art. 127 alin. 6 din Codul fiscal printre care se află expres enumerate la lit. b) activitățile de furnizare de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific și altele de aceeași natură.
Or, este evident că serviciul din cadrul Primăriei Orașului desfășoară atari activități.
Din acest punct de vedere, relevante sunt și dispozițiile de la alin. 4 din Normele metodologice aferente art. 127:În situația în care instituția publică desfășoară activități pentru care este tratată ca persoană impozabilă, instituția publică este considerată persoană impozabilă numai în legătură cu acele activități sau, după caz, cu partea din structuraorganizatorică prin care sunt realizate acele activități.
Astfel fiind, Curtea reține că doar partea din structura organizatorică a Consiliului Local al comunei, respectiv Serviciul Public de Gospodărire Comunală care desfășoară activitățile prevăzute la art. 127 alin. 6 lit. b) din Codul fiscal, generează calificarea de persoană impozabilă asupra Orașului cât privește aceste activități.
Se poate conchide așadar că Serviciul Public de Gospodărire Comunală este plătitor de TVA pentru activitățile pe care le desfășoară și care intră în sfera de aplicare a TVA ca operațiuni impozabile (art. 127 alin. 6 din Codul fiscal corelat cu alin. 4 din Nomele metodologice aferente art. 127).
Pe cale de consecință, este lipsit de relevanță dacă beneficiarul acestor servicii ori activități prestate sunt persoanele fizice, agenții economici sau instituțiile publice, legea fiscală nefăcând o distincție a aplicării regimului TVA în funcție de calitatea de consumator ori de beneficiar al acestor servicii ci exclusiv în funcție de calitatea de prestator așa cum s-a evocat mai sus.
Față de cele ce preced, se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit normele legale fiscale incidente în materie, respectiv ale art. 127 alin. 4-6 din Codul fiscal și a normelor secundare stabilind eronat sub aspectul analizei raportului juridic de drept material fiscal că reclamantul nu este persoană impozabilă sub aspectul plății TVA.
Drept urmare, se constată astfel că există dat motivul de recurs prev. la art. 304 pct. 9.pr.civ. sens în care în conformitate cu prevederile art. 218 alin. 2.pr.fisc. corelate cu prev. art. 29 și ale art. 20 alin.3 din Legea contenciosului administrativ se va admite recursul în sensul că în temeiul art. 18 alin. 1 din aceeași Lege se va respinge ca neîntemeiată acțiunea de contencios fiscal formulată de reclamantul reclamant ORAȘUL prin CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI - pentru SERVICIUL COMUNITAR DE UTILITĂȚI PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, împotriva sentinței civile nr. 704 din 24.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în totul, în sensul că respinge acțiunea formulată de Orașul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - ---
Red./Dact.
4 ex/14.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Monica Diaconescu, Radu Rareș
