Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 2963/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2963/2009
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Radu Rareș
GREFIER
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de către contestatorul împotriva deciziei civile nr. 1610/7 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimata COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente contestației formulate, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
La data de 13.11.2009, contestatorul a depus la dosar un script olograf.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 1610 din 7 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, s-a respins recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 32 din 7 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, care a fost menținută în întregime.
Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut că, reclamantul a susținut în cuprinsul cererii de chemare în judecată cât și în recurs, că a înțeles prin acțiunea introductivă să atace refuzul pârâtei de a-i răspunde la cererea înregistrată sub nr. 10.408 din 1 iulie 2008.
Prin această cerere ( 3, dosar fond), reclamantul a solicitat pârâtei punerea sa în posesie în baza sentinței civile nr. 3.534/2008 despre care afirmă că este investită cu formulă executorie.
Așa cum a stabilit și instanța de fond, cererea adresată de către reclamant pârâtei a privit punerea efectivă în posesie, în considerarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și a existenței unui titlu executor în acest sens, respectiv sent. Civ. 3534/2002. Cererea a fost formulată de către reclamant în faza de executare a sentinței judecătorești, act care, la fel ca și titlul de proprietate stabilește dreptul de proprietate al reclamantului asupra unei anumite suprafețe de teren.
În consecință, au devenit incidente dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991, care permit celui nemulțumit de refuzul autorității de al pune în posesie să se adreseze instanței judecătorești competente, corect identificată de către instanța de fond ca fiind judecătoria, în condițiile art. 53 alin. 2 din același act normativ.
Astfel art. 64 al. 1 prevede că: "În cazul in care comisia locala refuza înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeana sau punerea efectiva in posesie, persoana nemulțumita poate face plângere la instanța in a cărei raza teritoriala este situat terenul."
Art. 64 al. 3 din Legea nr. 18/1991 reglementează o procedură specială de urmat, atunci când autoritatea publică refuză în mod nejustificat executarea unui act sau a unui fapt ce îi stă în competentă, în speță punerea efectivă în posesie.
Au devenit astfel incidente dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 care exclud de la controlul pe calea contenciosului-administrativ actele administrative în privința cărora legea prevede o altă procedură de verificare a legalității lor.
Insistența reclamantului de soluționare a cererii de chemare în judecată pe fondul ei, în condițiile Legii nr. 554/2004, a fost nejustificată deoarece, în raport de obiectul cauzei și probele administrate, s-a putut identifica o altă procedură care trebuie urmată de către petiționar și care, în speță, este cea descrisă de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Față de cele menționate anterior, s-a respins recursul și s-a menținut în întregime hotărârea atacată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare reclamantul, solicitând anularea Deciziei nr.1610 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, dispunerea reluării judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțării unei noi hotărâri neviciate, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației în anulare reclamantul arată că instanța a omis, din greșeală să cerceteze unul din motivele de casare, încălcând formele de procedură cu neobservarea formelor legale. Pârâta nu a soluționat cererea nr.10408 din 1 iunie 2008 nici până în prezent nu s-a răspuns, conform prevederilor art.2 lit. g-h din Legea nr.554/2004.
În drept invocă prevederile art.317 și 321.pr.civ.
Legal citată intimata nu și-a delegat reprezentant în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare așa cum avea obligația conform art. 320 alin. 2C.pr.civ.
Examinând contestația în anulare, Curtea constată următoarele:
Principalul motiv al contestației în anulare invocat în cauză este constituit din critica conform căreia instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de casare, încălcând astfel formele procedurale, în sensul că pârâta nu a soluționat cererea nr. 10.408 din 1 iun ie 2008, motiv care este încadrat de C în art. 318 partea a II-a pr.civ.
Astfel, cea de a doua teză a art. 318.pr.civ. are în vedere numai omisiunea de a analiza unul din motivele de modificare sau de casare prevăzute la art. 304 pct. 1-9.pr.civ. iar nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte.
În speță Curtea reține că în memoriul cuprinzând motivele de recurs recurentul, contestatorul de astăzi, a arătat că a solicitat instanței de fond să se pronunțe cu privire la nesoluționarea în termen legal a cererii și refuzul nejustificat de a soluționa cererea nr. 10.408/01.07.2008,depusă la pârâtă, și nu conținutul cererii așa cum eronat a reținut instanța de fond în sentința criticată.
Mai apoi, același recurent învederează că în mod greșit instanța a pronunțat soluția, întrucât aceasta nuc uprinde motivele pe care se sprijină acțiunea, interpretând greșit actul, schimbând înțelesul acestuia.
Curtea în recurs a statuat că prin cererea adresată instanței reclamantul a înțeles să solicite punerea efectivă în posesie în considerarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și a unei sentințe ce constituie titlu executoriu și că această cerere a fost formulată de reclamant în faza de executare a titlului sens în care devin incidente dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991, text legal conform cu care cel nemulțumit de refuzul autorității de a-l pune în posesie poate să se adreseze instanței judecătorești competente, recte judecătoriei așa cum reiese din art. 52 alin. 2 din aceeași lege.
Din această perspectivă instanța de recurs a conchis că în aplicarea dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 18/1991 ce constituie cadrul de analiză a refuzului de rezolvare a unei atari cereri devin incidente și dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 care exclud astfel de la controlul pe calea contenciosului administrativ de drept comun actele administrative în privința cărora legea prevede o altă procedură de verificare a legalității lor.
Din cele ce preced, Curtea reține că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate așa încât în cauză nu au fost identificate care anume motive de recurs au fost din greșeală omise a fi analizate.
Așa fiind, în temeiul art. 320.pr.civ. Curtea urmează a respinge ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 1610 din 7 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - ---
Red./Dact.
4 ex/25.11.2009
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Monica Diaconescu, Radu Rareș
