Contestație act administrativ fiscal. Decizia 308/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 308/2009
Ședința publică de la data de 27 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Claudia
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentele-pârâte Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr.472 din 01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat cu împuternicire avocațială din partea intimatului-reclamant, lipsă fiind acesta și recurentele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat arată că nu are cereri cu privire la regularitatea recursului.
Instanța dispune detașarea filelor 9-12 dosar, reprezentând copia recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și le comunică apărătorului intimatului. De asemenea, detașează filele 112-18 dosar reprezentând recursul, în 2 exemplare, formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.507/08.10.2008 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul nr- și dispune înaintarea lor acestei instanțe pentru a fi înregistrate și trimise împreună cu dosarul instanței competente să soluționeze recursul.
Totodată, constată că în cauză s-au formulat două recursuri de către pârâtele Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, ambele fiind declarate și motivate în termen legal și scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Apărătorul intimatului arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul intimatului-reclamant având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică având în vedere că dispozițiile codului fiscal în materie contravin normelor europene în materie. Totodată, solicită obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1571/110/17.03.2008 așa cum a fost precizată, reclamantul cheamă în judecată pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ emis de B la data de 24.01.2008, respectiv chitanța fiscală nr.- seria - emisă de Trezoreria Municipiului B și restituirea taxei auto de primă înmatriculare în cuantum de 12.749 lei,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a achiziționat un autoturism marca VWP ASSAT din Uniunea Europeană, iar pentru a putea înmatricula mașina a fost obligat să plătească suma de 12.749 lei, cu chitanța seria - 4A nr. -/24.01.2008, conform art. 2142Cod Fiscal, taxa impusă prin G nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 cu referire la art. 2141- 2142Cod Fiscal.
Ori, taxa de primă înmatriculare, este o taxă nelegală, care vine în contradicție cu normele europene aplicabile în materie, respectiv art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene care prevede că "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Ca urmare, prevederile menționate din tratat, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
Cuantumul taxei speciale datorată bugetului de stat se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei, prevăzute în anexele speciale ale legii, esențialul fiind că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, acesta fiind stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu, pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe.
S-a mai arătat că între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, cu referire la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, reclamanta menționează supremația dreptului comunitar, și anume art. 90 paragraful 1 din Tratat, iar prin modificarea Codului Fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 paragraful 1 din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art. 2141- 2143din Codul Fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în speța de față.
S-a mai precizat că anterior prezentei acțiuni s-a încercat rezolvarea conflictului pe cale amiabilă, notificând pârâta în acest sens, dar aceasta nu a dat curs solicitării sale.
În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri.
Pârâta PBa formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității cererii față de dispozițiile art.5 din OG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a art. 6 din HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OG nr. 50/2008 conform cărora "atunci când taxa specială pentru autoturisme și autovehicule plătită în perioada 01.01.2007-30.06.2008)este mai mare decât taxe de poluare rezultată prin aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării autovehiculului în România, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită.
De asemeni, pârâta a invocat și dispozițiile OG nr.92/2003 care instituie procedură administrativă specială care, derogă de normele de drept comun.
De asemeni, pârâta Bai nvocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând introducerea în cauză a DGFP
La termenul din data de 25.06.2008 a fost introdusă în cauză Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâta, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat admiterea în parte a acțiunii, respectiv restituirea sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule potrivit procedurii de restituire reglementată prin HG nr. 686/2008, respectiv diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule.
Instanța analizând probatoriile administrate, raportate la dispozițiile legale aplicabile speței de față reține următoarele:
În ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâta B, instanța urmează aor espinge având în vedere că OUG nr.50/2008 a fost publicată în MO nr. 480/30.06.2008, și ca urmare acest act normativ ca și HG nr. 686/2008 privind aplicarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 nu pot fi aplicate speței în cauză, deoarece acestea nu pot retroactiva.
Referitor la susținerea pârâtei B că reclamanta nu a efectuat procedura administrativă specială prevăzută de art. 205 din OG nr. 92/2003, nu poate fi reținută deoarece în cauză se aplică dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura prealabilă, procedura care a fost realizată de către reclamantă prin adresa din data de 01.02.2008 la care nu a primit răspuns.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta B, instanța urmează aor espinge având în vedere că plata a fost efectuată în contul Trezoreriei B și a fost vărsată la bugetul de stat. Deci suma achitată de către reclamant cu titlul de taxă specială pentru autoturism și autovehicule, a fost achitată în contul pârâtelor care au refuzat restituirea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 472 din 01 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- s- respins excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta
A fost admisă acțiunea formulată de reclamant cu domiciliul în B,-,.18, jud. B în contradictoriu cu pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B,-, jud. B și pârât B cu sediul în B,--3, jud.
S-a dispus anularea chitanței seria - nr.-/24.01.2008 emisă de Trezoreria Municipiului
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 12.749 lei, cu dobânda legală de la data plății efective.
Au fost obligate pârâtele să achite reclamantului suma de 743,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța reținut următoarele:
Reclamantul a achitat la Trezoreria B cu chitanța seria - 4, nr. -/24.01.2008, suma de 12.749 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
Prin adresa din 01.02.2008, reclamantul a solicitat B restituirea taxei achitate, dar nu a primit nici un răspuns.
Instanța a reținut faptul că dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 al aceluiași articol menționează că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Din analiza dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, rezultă că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În dreptul intern, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.) cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitare, ori din alte state.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și susținerea părților, respectiv susținerea pârâtelor care au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv Codul Fiscal, cât și susținerea reclamantei care a susținut nelegalitatea taxei ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare, instanța constată că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare (Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană).
Ca urmare a efectului direct al art. 90 (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța constată că dispozițiile art.2141- 2143din Codul Fiscal, sunt reglementări contrare și că deci nu pot fi menținute în continuare ca fiind aplicabile în speța de față.
Instanța a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Tratat, prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prin dispozițiile art.2141- 2143Cod Fiscal, va admite acțiunea urmând a dispune anularea chitanței seria -, nr. -/24.01.2008 emisă de Trezoreria B și obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 12.749 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, instanța neputând reține apărările pârâtei DGFP B, deoarece atât OUG nr. 50/2008 cât și HG nr. 686/2008, au intrat în vigoare după ce reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, acestea neputând retroactiva.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, BBa rată că intimatul - reclamant a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism pentru care a achitat taxă de înmatriculare în cuantum de 12.749 lei, iar potrivit art. 5 din OUG50/2008 taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, în acest sens fiind și dispozițiile art. 6 din HG688/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG50/2008.
Apreciază recurenta că pentru restituirea sumelor contribuabilul depune o cerere la organul fiscal însoțită de documentele prevăzute în normele metodologice. Face trimitere recurenta și la 5899/26 iunie 2008 transmisă de reprezentanta permanentă a românilor de pe lângă Uniunea Europeană -.
Motivând recursul, invocă în esență aceleași motive. Astfel, se face trimitere la dispozițiile OUG50/2008 prin care a fost instituită taxa de poluare, la Hotărârea 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG50/2008, la art. 11 din ordonanță și la invocată de Apreciază recurenta că dovada nu poate fi datorată decât pentru suma aferentă de restituit și că nu s-a invocat temeiul de drept în baza căruia se acordă dobânda aferentă sumei solicitate.
Analizând recursurile prin prisma dispozițiilor invocate această instanță le găsește nefondate, urmând a le respinge pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect se impune precizarea că raportul de drept fiscal s-a născut la data achitării taxei, respectiv 24 ianuarie 2008, dată la care nu erau în vigoare dispozițiile OUG50/2008.
De altfel, acțiunea a fost promovată anterior intrării în vigoare a dispozițiilor OUG 50/2008 fiind înregistrată la 14 martie 2008, iar actul normativ invocat în motivele de recurs intrat în vigoare la 01 iulie 2008.
Pornind de la situația de fapt reținută, solicitarea recurentei că instanța de recurs să facă aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 apare ca nefondată.
Astfel, așa cum s-a reținut, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 14 martie 2008, în cauză fiind aplicabile sub aspectul dreptului material normele în vigoare la data realizării raportului fiscal (ianuarie 2008) iar sub aspectul dreptului procesual dispozițiile în vigoare la data efectuării actele de procedură (art. 15 al. 2 din Constituie, art. 725 Cod procedură civilă).
În cursul soluționării cauzei a fost emisă OUG50/2008 care conține dispozițiile privind instituirea unei noi taxe și restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și noua taxă de poluare. Acest act normativ a intrat în vigoare la 01 iulie 2008 iar în speța este inaplicabil pentru următoarele considerente:
Acest act normativ a fost emis în cursul soluționării cauzei iar dispozițiile art. 11 din OUG50/2008 sunt de natură să influențeze soluționarea acesteia prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare doar la eventuala diferența dintre taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această reglementare intervenită în cursul soluționării cauzei este contrară dreptului comunitar.
Astfel curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stan și Andreatis vs a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă. A reținut de asemenea Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției.
mutandis soluția este identică și în situația în care puterea executivă urmare a delegării legislative este abilitată să emită reglementări cu putere de lege.
În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs..
Taxa la care face referire OUG50/2000 și a cărei eventuală diferență ar urma să fie restituită este nulă fiind contrară, așa cum s-a reținut, art. 90 din Or, este de principiu ca: "quod nullum est nullum producit effectum". Așadar nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
În consecință și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Este întemeiată susținerea recurentei că restituirea sumelor de la buget se realizează în condițiile art. 117 din Cod procedură fiscală însă această dispoziție din lege nu a fost încălcat de către instanța de fond care a dispus doar restituirea sumei restituirea efectivă de către pârâtă fiind un aspect ulterior soluționării fondului.
În ce privește critica DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B privitoare la obligarea la plata dobânzii se reține că prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicitat dobânzi legale fără a preciza cuantumul, instanța de fond admițând cererea așa cum a fost formulată. În materie fiscală, dobânda este cea reglementată de Codul d e procedură fiscală la art. 124 din OG92/2003.
Reținând că instanța de fond în mod corect în aplicarea art. 148 din Constituție, a înlăturat dispozițiile art. 214 Cod fiscal, dând prioritate art. 90 din, nu se impune reformarea sentinței recurate.
Pentru cele ce preced, în baza art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge, ca nefondate, recursurile contencios administrativ - fiscale promovate de recurentele - pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE șiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUIîmpotriva sentinței civile nr. 472 din 01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant-.
Obligă recurentele să plătească intimatului 350 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2009.
Președinte, - - - | Pt. Judecător, - - - PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, - |
Pt. Grefier, - GREFIER SECȚIE |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
14 aprilie 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Claudia
