Obligația de a face. Decizia 307/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 307/2009
Ședința publică de la data de 27 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Claudia
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, și intimații-pârâți: Primarul Municipiului R și Consiliul Local al Municipiului R împotriva sentinței civile nr.227/CA din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat cu împuternicire avocațială din partea intimaților-reclamanți și, lipsă fiind aceștia și celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care învederează că la filele 19-20 dosar și pe coperta acestuia, se află depuse prin compartimentul arhivă al instanței, 4 exemplare de pe întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Primarul Municipiului R, după care:
Avocat arată că nu are cereri cu privire la regularitatea recursului și nici alte chestiuni prealabile.
Instanța constată că recursul promovat în cauză este declarat și motivat în termen legal și scutit de plata taxei de timbru. Totodată, nemaifiind alte cereri de formulat sau chestiuni prealabile și apreciind că procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părțile, constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică având în vedere probele administrate în cauză și că instanța de fond a răspuns tuturor obiecțiunilor recurentei cu privire la calitatea sa procesuală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului declarat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 227/2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, se rețin următoarele:
Prin sentința civilă nr. 227 din 30 octombrie 2008, Tribunalul Neamța respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Consiliul Local al municipiului Ronan; admis acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului R și Consiliul Local al municipiului
S-a reținut de instanța de fond că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț reclamanții și - în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului R și Consiliul Local al municipiului R au cerut obligarea pârâților să inițieze un proiect de hotărâre pentru aprobarea vânzării către reclamanți a apartamentului nr. 11, compus din o cameră și dependințe situat în municipiul R,-,. 1. S-a solicitat citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Cererea formulată de reclamanți către Primarul Municipiului R pentru inițierea proiectului de hotărâre de vânzare a apartamentului nr. 11, răspunsul oferit de pârât la cererea reclamanților, prin care se arată că inițierea proiectului de hotărâre este posibilă doar cu avizul Comitetului director al Spitalului și dacă există solicitare scrisă din partea conducerii spitalului, expunerea de motive la proiectul de hotărâre privind aprobarea vânzării unor spații cu destinație de locuință către chiriași, adresa înregistrată sub nr. 3101 din 19.02.2008 la Primăria municipiului R, prin care Spitalul Municipal de Urgență face cunoscut că în ședința Comitetului Director din 06.02.2008 s-a hotărât ca garsonierele nr. 1, 11 și 12 din blocul de garsoniere, situat în-, să rămână în folosința Spitalului Municipal de Urgență și, prin care Consiliul Local este solicitat să respingă orice solicitare pentru vânzarea acestor apartamente, adresa cu nr. 19160 din 08.11.2007, prin care Spitalul municipal aduce la cunoștință că garsonierele nr. 1, 11 și 12 din blocul de garsoniere, situat în- vor fi cumpărate de Spitalul Municipal de Urgență R și că Spitalul nu este de acord cu vânzarea acestor apartamente altor persoane, adresa cu nr. 11025 din 25.09.2006, prin care Spitalul municipal solicită Consiliului Local R aprobare pentru schimbarea destinației a șapte garsoniere, rămânând ca locuințe de intervenție numai numerele 1, 11 și 12 și prin care se solicită aprobarea vânzării acestora către actualii chiriași, contract de închiriere încheiat între Spitalul Municipal R și reclamanți la 10.10.1999, proces - verbal de predare - primire a locuinței, Decizia nr. 21 din 22.02.2005 emisă de Spitalul Municipal R, prin care s-a stabilit ca garsonierele nr. 1, 11 și 12, situate în blocul de garsoniere din - Roșie, vor fi locuințe de intervenție începând cu 01.03.2005, Decizia cu nr. 323 din 17.10.2007 emisă de Spitalul Municipal de Urgență R, prin care s-a stabilit ca garsonierele nr. 1, 11 și 12 din blocul de garsoniere din- vor fi locuințe de serviciu începând cu data de 01.08.2007, contracte de vânzare cumpărare ale garsonierelor încheiate de alți chiriași.
Examinând materialul probator, actele și susținerile părților, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanții medici din cadrul Spitalului Municipal R au încheiat, în calitate de chiriași, contractul de închiriere cu nr. 12570 din 10.10.1999 cu Spitalul Municipal R, în calitate de proprietar, având ca obiect o locuință situată în-, cu o cameră.
În temeiul nr.OG 70/2002, blocul de garsoniere în care se află locuința închiriată a fost predat de Spitalul Municipal R către Primăria municipiului R prin protocolul nr. 12358/21.03.2003 către Primăria Municipiului Conform susținerilor pârâților Consiliul Local al municipiului R și Primarul municipiului R garsonierele din blocul situat în- se află și în prezent în administrarea direcții a Spitalului
Prin Hotărârea nr. 100 din 26.10.2006 emisă de Consiliul Local R s-a aprobat trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului Ra3 6 de locuințe din blocul de garsoniere din - Roșie și, totodată, s-a aprobat vânzarea acestor apartamente către chiriași.
Apartamentul reclamanților nu este inclus în apartamentele la care se referă Hotărârea Consiliului Local. Alte două apartamente din bloc se află în aceeași situație.
Motivul sau criteriul pentru care cele trei apartamente nu au fost trecute din domeniul public în domeniul privat și pentru care nu a fost aprobată vânzarea acestora către chiriași îl constituie faptul că în baza Deciziei nr. 21 din 22.02.2005 aceste trei apartamente au fost stabilite ca locuințe de intervenție. Același criteriu (referitor la faptul că apartamentele nr. 1, 11 și 12 sunt locuințe de intervenție) reiese și din expunerea de motive la proiectul de hotărâre privind vânzarea apartamentelor din 18.10.2006 (fila 33).
Prin Decizia nr. 323 din 17.10.2007 emisă de Spitalul Municipal R s-a stabilit că garsonierele nr. 1, 11 și 12 din blocul de garsoniere din- vor fi locuințe de serviciu începând cu data de 01.08.2008. Decizia nr. 323/17.10.2007 constituie act administrativ în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004. Acest act administrativ modifică raporturile juridice existente, în sensul că noul regim juridic al celor trei apartamente devine identic cu cel pe care l-au avut cele 36 de apartamente din același bloc, la adoptarea nr. 100/26.10.2006.
Atâta timp cât Decizia nr. 323/17.10.2007 este în vigoare și produce efecte juridice, cererea reclamanților este întemeiată pentru motivele care urmează:
Pârâții Primarul și Consiliul Local își justifică refuzul pe lipsa avizului Comitetului director al Spitalului. Sunt invocate și depuse la dosar adresa cu nr. 2711/12.02.2008 și cea cu nr. 19160 din 08.11.2007. Prin prima dintre ele se face cunoscut Consiliului Local al Municipiului R) și C R că, în ședința Comitetului Director din 06.02.2008 s-a hotărât ca garsonierele nr. 1, 11 și 12 să rămână în folosința Spitalului Municipal de Urgență R și se adresează rugămintea de a respinge orice solicitare venită pentru vânzarea acestora. In cea de-a doua adresă, cu nr. 19160 din 08.11.2007, Spitalul Municipal de Urgență comunică Primăriei că va cumpăra cele trei apartamente și că nu este de acord cu vânzarea lor altor persoane.
În primul rând, cele două adrese nu sunt acte administrative în sensul art. 3 lit. c din Legea nr. 554/2004 și nu dau naștere, nu sting și nu modifică raporturi juridice.
În al doilea rând, cel mai probabil eronată, este exprimarea din adresa cu nr. 19160 în care se arată că apartamentele "vor fi cumpărate de Spitalul Municipal". Cumpărătorul nu poate hotărî singur ce va cumpăra, impunând acest lucru vânzătorului. Ar fi de înțeles că Spitalul intenționează să cumpere apartamentele.
Motivat de faptul că regimul juridic al apartamentului reclamanților este identic cu regimul juridic al apartamentelor aprobate spre vânzare prin nr. 100/26.10.2006 și de lipsa vreunui act administrativ care să interzică expres vânzarea celor trei apartamente, instanța constată că nu există nici un impediment legal sau administrativ care să împiedice vânzarea apartamentelor către chiriași.
Este adevărat că autoritățile publice beneficiază de o marjă de apreciere în adoptarea actelor administrative. Marja de apreciere nu este una discreționară, ci este limitată. Refuzul autorității publice de a satisface un interes legitim privat cum este cel al reclamanților poate fi justificat numai pe considerentul ocrotirii interesului public. Or, în cauză nu se face dovada ocrotirii unui interes public. In acest sens, atâta timp cât locuința nu are regimul unei locuințe de intervenție și cât timp înstrăinarea către chiriași nu este interzisă printr-un act administrativ sau printr-o prevedere legală, autoritățile publice pârâte nu fac dovada ocrotirii unui interes public.
În cauză reclamanții nu solicită obligarea pârâților la aprobarea vânzării, ci numai la inițierea proiectului de hotărâre privind aprobarea vânzării, ceea ce este perfect legal. In urma inițierii acestui proiect, în limitele marjei de apreciere conferită autorității deliberative publice locale și cu respectarea legalității, autoritatea poate adopta orice soluție legală. Nu rezultă din susținerile pârâților care este temeiul legal al refuzului inițierii proiectului, motivat de lipsa avizului Spitalului. In lipsa unui text legal care să impună acest aviz, refuzul este nejustificat.
Atâta timp cât Spitalul, prin Decizia nr. 323/17.10.2007 a schimbat regimul juridic al apartamentelor nr. 1, 11 și 12 din locuințe de intervenție în locuințe de serviciu, același Spital este obligat să respecte consecințele juridice produse ca urmare a propriului act administrativ. Consecințele juridice se referă la faptul că apartamentele intră sub incidența prevederilor art. 1,2, 10 și 20 ale Legii nr. 85/1992, republicată, privind vânzarea de locuințe și alte spații cu altă destinație, construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, ale art. 1 și 2 din Decretul Lege nr. 61/1990 și ale art. 51 -54 din Legea nr. 114/1996 - Legea locuinței. Sub regimul juridic aflat sub incidența acestor prevederi legale, chiriașii pot cumpăra locuințele de serviciu.
Spitalul nu poate reveni asupra Deciziei nr. 323/17.10.2007. Ca autoritate publică asimilată conform art. 2, lit. a, teza finală din Legea nr. 554/2004, Spitalul, în situația în care actul administrativ emis (Decizia nr. 323/17.10.2007) nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, are doar posibilitatea de a cere, eventual, constatarea nulității acestui act, conform art. 1 (6) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, Spitalul nu are posibilitatea legală ca prin simple acte de corespondență să ceară autorităților publice locale să lipsească apartamentele în cauză de efectele juridice ce decurg ca urmare a Deciziei nr. 323/17.10.2007. Autoritățile publice locale au obligația de a ocroti interesul public, indiferent dacă prin îndeplinirea acestei obligații riscă apariția unor stări conflictuale cu oricare dintre părți (în cauză conducerea spitalului sau reclamanții). In spiritul ocrotirii interesului public se impune aplicarea aceluiași regim juridic tuturor locuințelor de serviciu, conform reglementărilor în vigoare.
Posibilitatea titularilor contractelor de închiriere de a cere instanței obligarea la încheierea contractelor de vânzare - cumpărare decurge și din dispozitivul Deciziei nr. 2/29.09.1997 a Curții Supreme de Justiție în soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. 3/1997.
Deși în cauză reclamanților li s-a creat un dezavantaj față de ceilalți chiriași aflați în situații identice, nu poate fi reținută existența unei discriminări în sensul art. 2 din nr.OG 137/2000, aceasta deoarece dezavantajul creat reclamanților nu este consecința aplicării criteriilor de discriminare prevăzute la art. 2 alin. 1 din acest act normativ.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instanța urmează aor espinge pentru motivele care urmează:
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a fost citat
în cauză în calitate de pârât, ci în spiritul art. 27 din nr.OG 137/2000.
Examinând excepția lipsei capacității "procesuale pasive a Consiliului Local, instanța respins pentru motivele care urmează: Hotărârea ce ar urma să fie pronunțată sau respinsă este în competența și atribuțiile autorității publice deliberative locale - Consiliul Local.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamț a promovat recurs Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, considerând-o nelegală, în esență, motivat de faptul că pe baza actelor normative precizate, instanța de fond trebuia să rețină că nu are calitate procesuală pasivă; a mai arătat recurentul că nu poate fi obligat să inițieze un proiect de hotărâre pentru aprobarea apartamentului către intimați și nici nu lezat în vre-un fel interesele acestora.
Analizând motivele de recurs, actele și lucrările dosarului precum și societatea recurentă, instanță, Curtea de APEL BACĂU - reține următoarele:
Motivul de recurs invocat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constituit și excepția procedurală invocată de instanța de fond, analizată de aceasta; astfel, în considerentele sentinței recurate se arată că s-a dispus intrarea acestuia în conformitate cu prevederile art. 16 - 20 din OG137/2000, nu ca pârât.
Faptul că în dispozitivul sentinței se menționează că se admite acțiunea în contradictoriu cu pârâții Primarul și Consiliul Local al municipiului R, deși la obligația de inițiere a proiectului de hotărâre nu mai sunt menționați tot cei doi pârâțici generic "pârâții"nu constituie motiv de recurs, recurentul putând formula cerere de completare a hotărârii - art. 2812(1) Cod procedură civilă sau lămurire a dispozitivului - art. 2811(1) Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, față de cele mai sus menționate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurentul - pârâtCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRIIîmpotriva sentinței civile nr. nr. 227/CA din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți,și intimații pârâțiPRIMARUL MUNICIPIULUIșiCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
red. Cl.
tehnored. 2 ex.
23 aprilie 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Claudia
