Contestație act administrativ fiscal. Decizia 393/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 28.01.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 393
Ședința publică din 12 Martie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER.- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta T, împotriva sentinței civile nr.1060/10.XII.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat având OG ca obiect contestație act administrativ fiscal RESTITUIRE ÎNMATRICULARE
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantului intimat avocat, lipsă fiind pârâta recurentă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune la dosar, cu cheltuieli de judecată conform facturii nr. 042/11.03.2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, la data de 13.08.2008, reclamantul OG, a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțator Publice a Municipiului T, solicitând instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ fiscal prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare în cuantum de 5.115 RON, achitată cu chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. - din data de 14.12.2007 pentru înmatricularea autoturismului marca Opel Astra, 1,7, an de fabricație 2000; anularea actului administrativ fiscal nr. 105.577 din data de 18.07.2008, comunicat la data de 29.07.2008; obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 5.115 RON, reprezentând taxa de primă înmatriculare, percepută ilegal și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a învederat că în cursul anului 2007 achiziționat din Germania un autoturism second-hand marca Opel Astra, 1,7 { an de fabricație 2000). Pentru a putea înmatricula acest autoturism în România, a fost obligat să achite în contul bugetului de stat suma de 5.115 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule (,taxa de primă înmatriculare") percepută în temeiul art. 214 -2143Cod fiscal. La data de 20.05.2008 a solicitat Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T restituirea sumei respective, întrucât taxa respectivă este ilegală în raport cu dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul CE și de jurisprudența Curții de Justiție Europeană. Prin adresa nr. 96237/23.05.2008, comunicată la data de 11.06.2008, pârâta, a respins solicitarea reclamantului.
La data de 27.06.2008 reclamantul a formulat în temeiul art. 205 Cod pr. Fiscală o contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, contestație ce reprezintă plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ ar. 554/2004. prin care a reiterat solicitarea. Prin adresa nr. 105.577/18.07.2008, comunicată la data de 29.07.2008, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tar espins în fapt contestația formulată, prevalându-se de prevederile nr.OG 50/2008, prin care instituie o nouă taxă de poluare, fiind invitat la sediul pârâtei pentru a i se restitui diferența plătită de reclamant, dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de mediu, pârâta nemenționând care este cuantumul sumei ce urmează a fi restituită. Reclamantul a considerat că taxa fiind plătită în temeiul unei legi ilegale, aceasta trebuie restituită în totalitate, prevederile normative de care se prevalează pârâta, nu pot stabili pentru trecut. Legea se aplică și își produce efectele pentru viitor, de la data intrării acesteia în vigoare, astfel că orice prevederi pentru trecut sunt ilegale și neconstituționale.
Reclamantul a considerat astfel că taxa fiind percepută ilegal, trebuie restituită în totalitate și nu parțial, acesta fiind și motivul pentru care a înțeles să se adreseze instanței de judecată.
În drept, reclamantul a învederat dispozițiile art. 209, art. 218 Cod procedură Fiscală art. 90 par. l și art. 234 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene. Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, art. 274 din Codul d e procedură civilă.
La data de 01.09.2008, pârâta Administrația Finanțelor Publice T, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat instanței de control judiciar admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5.115 lei achitata de contribuabil la data de 14.12.2007, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Pârâta a solicitat respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză și respingerea cererii privind obligarea T la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, pârâta a învederat că la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata în Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art. 14 din aceasta ordonanță.
Pârâta a arătat că dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
S-a subliniat că având în vedere faptul ca taxa care face obiectul cauzei, în suma de 5.115 lei, a fost achitata de către reclamant la data de 14.12.2007, cu chitanța seria - nr. -/14.12.2007, rezulta că și aceasta intra sub incidența dispozițiilor retroactive ale art. 11 din nr.OUG 50/2008. S-a susținut că prevederile retroactive ale dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008 oferă o soluție legala cauzei deduse judecații, drept pentru care s-a solicitat reținerea acestora ca pertinente și concludente în judecarea cauzei.
Taî nvederat că în ceea ce privește aspectul calculării cuantumului taxei pe poluare pentru autovehicule, conform prevederilor nr.OUG 50/2008, respectiv a diferenței între suma de 5.115 lei achitata de contribuabil ca taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul taxei pe poluare, aceste calcule se vor efectua de către T în momentul executării sentinței ce va fi pronunțata în cauză, ca autoritate fiscală competenta în stabilirea și verificarea taxei de poluare, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 și art. 7 din nr.OUG 50/2008. Procedura de calcul a diferenței de restituit este prevăzută în Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, aprobate prin nr.HG 686/2008, publicata în Of. nr. 480/30.06.2008.
La data de 12.11.2008 reclamantul a depus la dosarul cauzei o Precizare, solicitând, anularea actului nr. 96237 din 23.05.2008 emis de pârâta T precum și obligarea la plata dobânzilor legale de la data plății sumei de 5115 și până la restituire efectivă.
La data de 10.12.2008 pârâta a depus la dosarul cauzei Note scrise, prin care a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data plații și până la restituirea efectiva, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
În apărare pârâta a învederat că în conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legala prevăzută de nr.OG 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arata rata dobânzii. Astfel în speța, obligația de plata a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) în temeiul prevederilor art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor, neexistând dispoziții legale care sa prevadă ca aceasta obligație de plată este purtătoare de dobânzi și, în mod evident, neexistând nici prevederi contractuale în acest sens în lipsa vreunui contract.
Astfel, aceasta taxa nu avea un termen legal de plata sau o data a scadentei sale prevăzuta în mod expres în lege (Codul fiscal), pe care contribuabilul să fie astfel obligat sa le respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi, majorări de întârziere sau penalități de întârziere. În practica, aceasta taxa se achita de către contribuabili la o data la care aceștia singuri o stabileau, așadar printr-o manifestare unilaterala de voința, fără ca organele fiscale sa-i someze în vre-un fel prin raportare la vreun termen de plată sau data a scadentei inexistente.
În aceste condiții, aferent taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) prevăzuta de art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, organele fiscale nu au calculat niciodată dobânzi pentru plata cu întârziere a taxei, întrucât nu exista un temei legal care sa permită acest lucru, în lipsa unui termen de plata a taxei. Ca urmare, în condițiile în care taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) prevăzuta de art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor, cu ocazia plații acesteia de către contribuabili, în conformitate cu principiul echivalentei juridice. Aceasta taxa continua sa fie nepurtătoare de dobânzi și în situația inversa, respectiv în momentul în care se pune problema restituirii taxei de la bugetul de stat. Respectarea principiului restituirii integrale a sumei achitate de către contribuabil este asigurata și garantata prin acordarea de către instanța de judecata, la cererea contribuabililor, doar a sumei achitate reprezentând taxa speciala actualizată cu rata inflației, de la data plații și pana la data restituirii efective a sumei către contribuabil, iar nu prin acordarea, în mod nelegal și vădit nejustificat, a unor dobânzi "legale" care nu sunt prevăzute de lege în cazul unei taxe nepurtătoare de dobânzi.
Prin sentința civilă nr. 1060 din 10.12.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul OG, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și a dispus anularea actului administrativ fiscal prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare în cuantum de 5.115 RON, achitată cu chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. - din data de 14.12.2007 pentru înmatricularea autoturismului marca Opel Astra, 1,7, an de fabricație 2000, anularea actului administrativ fiscal nr. 105.577 din data de 18.07.2008 și obligă pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 5.115 RON, cu dobânzi legale începând cu data plății (14.12.2007) și până la restituirea efectivă, reprezentând taxa de primă înmatriculare,obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1004,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul anului 2007 reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism second-hand marca Opel Astra, 1,7 { an de fabricație 2000). Pentru a putea înmatricula acest autoturism în România, a fost obligat să achite în contul bugetului de stat suma de 5.115 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule,taxa de primă înmatriculare" percepută în temeiul art. 214 -2143Cod fiscal.
La data de 20.05.2008, prin cererea aflată în copie la fila 5 din dosar, reclamantul a solicitat pârâtei Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T restituirea sumei respective, arătând că taxa de înmatriculare percepută este ilegală în raport cu dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul CE și de jurisprudența Curții de Justiție Europeană.
Prin adresa nr. 96237/23.05.2008, aflată al fila 7 din dosar, comunicată reclamantului la data de 11.06.2008, pârâta, a respins solicitarea reclamantului.
La data de 27.06.2008 reclamantul a formulat în temeiul art. 205 Cod pr. Fiscală o contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, contestație ce reprezintă plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ ar. 554/2004. prin care a reiterat solicitarea. Prin adresa nr. 105.577/18.07.2008, comunicată la data de 29.07.2008, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tar espins contestația formulată, prevalându-se de prevederile nr.OG 50/2008, prin care instituie o nouă taxă de poluare,
Instanța observă, în primul rând, că în cauză este de necontestat că reclamantul a plătit taxa de primă înmatriculare impusă de art. 2141Codul fiscal și că a solicitat restituirea acestei taxe, conform înscrisului aflat la fila 11 din dosar.
De asemenea, este necontestat că solicitarea reclamantului de restituire a acestei taxe a fost respinsă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T prin adresa nr. 96237/23.05.2008, aflată la fila 17 din dosar.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Din acest punct de vedere, instanța reține că actele atacate de reclamantă sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T de a refuza restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamant, refuz explicit, manifestat în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de Procedură Fiscală, care definesc actul administrativ fiscal, dispoziții conform cărora "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
În condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu se poate reține absența caracterului administrativ al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Dat fiind caracterul de act administrativ al acestei manifestări de voință a pârâtei Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T, instanța reține caracterul nelegal al refuzului acestei instituții de a examina cererea de restituire formulată de reclamant.
Instanța constată că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate " produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză.
În privința consecințelor aplicării art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în prezenta cauză, instanța amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s .- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența acolo citată).
În ceea ce privesc autoturismele second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
Art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."
Valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În consecință, instanța a constatat nelegalitatea și netemeinicia actului administrativ fiscal prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare în cuantum de 5.115 RON, achitată cu chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. - din data de 14.12.2007, aflată la fila 10 din dosar, pentru înmatricularea autoturismului marca Opel Astra, 1,7, an de fabricație 2000, nelegalitatea și netemeinicia actului administrativ fiscal nr. 105.577 din data de 18.07.2008, comunicat reclamantului la data de 29.07.2008, acte pe care le-a anulat în consecință și a obligat pârâta T să restituie reclamantului suma de 5.115 lei cu dobânzi legale începând cu data plății (14.12.2007) și până la restituirea efectivă, reprezentând taxă de înmatriculare pentru autoturismul Opel Astra, 1,7, an de fabricație 2000, fiind justificată concluzia privind incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum și soluția înlăturării de la aplicare a art. 2141din Codul fiscal român în prezenta cauză, admițând astfel acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată.
În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, pârâta T, aflându-se în culpă procesuală, a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 1004,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din 4 lei c/v taxă timbru și 0,3 lei timbru judiciar și 1000 lei onorariu avocat conform facturii seria - nr. 014/08.12.2008, aflată la fila 22 din dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta T solicitând modificarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se procedeze la admiterea excepțiilor invocate în primă instanță legate de nemotivarea acțiunii, prematuritatea acțiunii și inadmisibilitatea acesteia iar în subsidiar în cazul judecății pe fond a cauzei să se procedeze la admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil și cuantumul taxei de poluare prevăzută de nr.OUG50/2008 iar în privința plății dobânzilor legale să se procedeze la respingerea acțiunii neexistând un temei legal pentru acordarea acestora.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii în condițiile în care s-a procedat la respingerea excepției nemotivării acțiunii deși reclamantul nu a precizat o serie de elemente esențiale pentru soluționarea cauzei.
De asemenea se impunea admiterea excepției prematurității acțiunii pentru nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii câtă vreme reclamantul a făcut dovada că a formulat o contestație prealabilă astfel încât avea obligația să aștepte finalizarea procedurii prealabile prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației.
Nu în ultimul rând în mod eronat prima instanță a procedat la respingerea excepției inadmisibilității acțiunii privind anularea adresei nr.75548/07.03.2008 câtă vreme prin acest act nu se stabilesc, modifică sau sting drepturi și obligații fiscale și ca atare nu constituie un act administrativ fiscal.
Pe fondul cauzei recurenta arată că se impunea admiterea în parte a acțiunii ca urmare a intrării în vigoare a nr.OUG50/2008 fiind astfel aplicabile dispozițiile art.11 privind dreptul reclamantului la restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul stabilit prin nr.OUG50/2008.
În ceea ce privește plata dobânzilor legale se arată că dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000 se plătește exclusiv în cazul în acre obligația bănească este purtătoare de dobânzi potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale fără a se arăta rata dobânzii. Obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme în temeiul Codului fiscal nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului neexistând dispoziții legale în acest sens.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La dosar s-au mai depus concluzii scrise din partea intimatului, împuternicire avocațială și chitanța privind plata onorariului avocațial.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta recurentă T la restituirea sumei de 5.115 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare procedând totodată la anularea chitanței prin care s-a plătit suma respectivă precum și a actului administrativ fiscal nr.105.577/18.07.2008 emisă de Suma de restituit la care a fost obligată pârâta a fost actualizată cu dobânda legală de la data plății, 14.12.2007 până la restituirea efectivă.
În mod corect prima instanță a procedat la respingerea excepțiilor privind nemotivarea acțiunii, prematuritatea cererii pentru lipsa procedurii prealabile și inadmisibilitatea acțiunii întrucât nu se poate reține ca și excepție nemotivarea acțiunii în condițiile în care reclamantul a precizat starea de fapt legată de achiziționarea unui autoturism second-hand pentru care a plătit taxă de primă înmatriculare față de care a solicitat restituirea și a primit răspunsul înregistrat sub nr. 96237/23.05.2008.
În dovedirea susținerilor sale reclamantul a atașat actele de identificare ale autoturismului care dovedesc că acesta era un autoturism second - hand prin raportare la anul fabricației, 2001 astfel încât nu se poate reține că acțiunea reclamantului este nemotivată în condițiile în care acesta a expus o stare de fapt dovedită prin actele depuse la dosar iar instanța a procedat la calificarea juridică a acestei acțiuni.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ pe considerentul potrivit căreia adresa nr. 96237/23.05.2008 emisă de T nu constituie act administrativ fiscal întrucât prin acest act nu se stabilesc, nu se modifică și nu se sting drepturi și obligații fiscale instanța de recurs reține că această excepție nu poate fi primită întrucât este de observat că reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme conform procedurii prevăzute în Codul fiscal, operațiunea tehnică de înmatriculare în România a autoturismelor second - hand importate din Comunitatea Europeană cum este cazul în speță nefiind posibilă fără plata acestei taxe. Or, în aceste condiții, instanța reține că plata taxei operează automat ca o condiție obligatorie la înmatricularea autoturismului iar demersul prealabil la care este obligat reclamantul prin raportare la dispozițiile art.205 alin.1 nr.OG92/2003 nu îl poate constitui decât cererea de restituire a acestei taxe înregistrată de reclamant la. T sub nr. 96237/23.05.2008. La această cerere pârâta a emis adresă de răspuns existentă la fila 5 dosar fond prin care își manifestă refuzul față de soluționarea favorabilă a pretenției reclamantului apreciind că taxa de primă înmatriculare a fost legal achitată. Față de această stare de fapt instanța de recurs apreciază că adresa de răspuns are caracterul unui act administrativ individual așa cum este el definit de art.2 alin.1 lit. c) cu raportare la art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Referitor la excepția prematurității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile instanța observă că pârâta recurentă Tar ăspuns cererii reclamantului de restituire a taxei de primă înmatriculare prin adresa aflată la fila 12 dosar fond prin care s-a respins cererea de restituire apreciindu-se ca fiind legal stabilită. În condițiile în care recurenta ar fi calificat cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare ca o contestație în sensul dispozițiilor art.205 din nr.OG92/2003 atunci avea obligația să înainteze această cerere organelor abilitate pentru soluționarea contestației iar nu să procedeze la emiterea răspunsului materializat în adresa nr. 96237/23.05.2008.
Pârâta recurentă s-a comportat astfel nu numai ca un veritabil organ împuternicit cu încasarea și calcularea taxei în litigiu dar a și emis adresa de răspuns prin care a refuzat restituirea taxei respective fără a invoca lipsa competenței legale în emiterea acestui act și fără a indica o altă autoritate administrativă care ar avea această competență.
Prin urmare, instanța de recurs apreciază că procedura prealabilă la acre face referire art.7 din Legea nr.554/2004 cu raportare la art.205 alin.1 din nr.OG92/2003 a fost îndeplinită de reclamant prin depunerea cererii de restituire a taxei de primă înmatriculare și a fost finalizată de către pârâta T prin adresa emiterii de răspuns nr. 96237/23.05.2008.
În ceea ce privește susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit cărora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior data de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâta recurentă ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurentă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
În condițiile în care se reține ca legală și corectă soluția primei instanțe privind restituirea taxei de primă înmatriculare în mod corect s-a dispus și obligarea la plata dobânzii legale. Referitor la acest aspect se observă că recurenta a criticat soluția primei instanțe numai în ceea ce privește nr.OG9/2000 arătând că taxa specială pentru autoturisme instituită de Codul fiscal nu era purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului. Astfel, se arată că această taxă nu avea un termen legal de plată sau o data a scadenței sale prevăzută expres de Codul fiscal pe care contribuabilul să fie obligat să o respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi. Această susținere corespunde adevărului întrucât taxa se achita de către contribuabil ca o manifestare unilaterală de voință fiind o operațiune tehnică prealabilă absolută necesară pentru înmatricularea autoturismului.
Cu toate acestea, de vreme ce s-a reținut că taxa a fost percepută de Statul Român prin încălcarea normelor de drept comunitar ne aflăm în prezența unor sume plătite fără existența unui titlu de creanță și ca atare devin incidente prevederile art.117 alin.1 din Codul d e procedură fiscală care arată că se restituie la cerere debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță iar pentru aceste sume contribuabili au dreptul la dobândă prevăzută de art.124 din Codul d e procedură fiscală, astfel încât nu se poate reține că petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale este nelegal și inadmisibil în materie fiscală întrucât dispozițiile art.117 și 124 Cod procedură fiscală sunt direct aplicabile.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
În baza art.274 și următoarele Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata către intimat a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta T, împotriva sentinței civile nr.1060/10.XII.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă pârâta față de reclamantă, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi, 12.03. 2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
Red. LC- 23-03.2009
Tehnored - 23.03.2009
SM/2 expl
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Maria Cornelia Dascălu
