Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 382/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.01.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 382
Ședința publică din 12 Martie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER.- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul recurent A - Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A împotriva sentinței civile nr. 666/14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic și avocat în reprezentarea pârâtului recurent, reclamanții intimați personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar o cerere de strămutare, care a fost înaintată spre soluționarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, cerere timbrată cu timbru judiciar în sumă de 5 lei, solicitând suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea cererii de strămutare.
Reclamanții intimați se opun cererii de suspendare a cauzei până la soluționarea cererii de strămutare, arătând că pârâtul recurent dorește doar tergiversarea soluționării cauzei.
Reprezentantul pârâtului recurent arată că reclamanții intimați nu sunt prejudiciați în vreun fel dacă se suspendă judecarea cauzei, întrucât aceștia se află în posesia unei hotărâri definitive și executorii, pe care o pot pune în executare.
Reclamanții intimați arată că au făcut demersuri pentru a pune în executare hotărârea recurată, dar s-au lovit de un refuz până la soluționarea prezentei cauze.
Instanța respinge cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea cererii de strămutare, formulată de către reprezentantul pârâtului recurent și nemaifiind alte cereri sau probe de administrat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, iar pe fond, respingerea acțiunii formulată de reclamanți, arătând că instanța nu poate stabili cuantumul pretențiilor, iar în petitul acțiunii nu s-a stabilit un cuantum, fără cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise.
Reclamanții intimați solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 01.10.2008 reclamanții și au chemat în judecată pârâta Consiliul Local - Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A, Serviciul Autoritate Tutelară, Protecție a Minorilor și Familiei, pentru obligarea la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare actualizat de la data nașterii acestui drept și până la plata efectivă începând cu luna iulie 2006 pentru și începând cu luna aprilie 2004 pentru, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivare reclamanții arată că sunt funcționari publici conform celor înscrise în cartea de muncă și în temeiul art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, republicată, ar fi trebuit să beneficieze de acest drept de care au fost privați datorită suspendării aplicării lui prin OUG nr. 92/2004 cu modificările aduse prin Legea nr. 76/2005 și OG nr. 2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006. Aceste drepturi au intrat în vigoare la data de 1.01.2007, arată reclamantul în continuare.
De asemenea, se invocă prevederile art. 38 și 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 53/2003, care prevăd că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea lor este lovită de nulitate.
Prin întâmpinarea depusă la data de 14.10.2008, pârâta solicită respingerea acțiunii ca nefondată și netemeinică invocând prevederile Ordonanței nr. 2/2006 cap. 3 alin. 1 care prevede obligarea oricărui salariat de a depune prima dată contestația și apoi urmează a se adresa instanței de judecată.
Prin sentința civilă nr.666 din 14.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local al Municipiului A - Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A, a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, actualizate cu indicele de inflație, începând cu luna iulie 2006 pentru reclamantul și începând cu luna aprilie 2004 pentru reclamantul și să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din actele și lucrările dosarului, respectiv carnete de muncă (filele 7 - 25), adresa nr. 8327/13.08.2008 (fila 26), instanța reține că reclamanții și sunt funcționari publici, astfel încât, beneficiază de prevederile Legii nr. 188/1999, ce legalizează Statutul funcționarilor publici.
S-a mai reținut și faptul că prevederile Ordonanței nr. 2/2006, invocată de pârâtă, au fost respectate de reclamanți, prin adresa nr. 8327/13.08.2008 (fila 26), astfel încât procedura prealabilă a fost efectuată, iar suspendarea aplicării dispozițiilor legale privitoare la acordarea drepturilor salariale nu înlătură existența acestora, acestea existând pe toată durata suspendată.
Astfel, având în vedere prevederile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, republicată, coroborate cu art. 38 și 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 53/2003, instanța a admis acțiunea reclamanților și, a obligat pârâta Consiliul Local A - Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A, să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu luna iulie 2006 pentru și începând cu luna aprilie 2004 pentru, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective și a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al municipiului A - Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară, Serviciul Autoritate Tutelară,Protecție a Minorilor și Familiei admiterea recursului în baza prevederilor art. 304, pct.4 și pct. 9 din Codul d e procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, iar pe fond, respingerea acțiunii formulată de reclamanți, pentru următoarele motive:
Instanța judecătorească a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin faptul că s-a pronunțat asupra drepturilor prevăzute de art.31 din Legea nr.188/1999, deși pentru perioada 2004 - 2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006. Prin lege nu s-a prevăzut procentul aferent acestor drepturi.
Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici, este dreptul comun în materie, iar Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici - până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale, care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007 - este legea specială, care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, și aceasta are prioritate de aplicare și în modul în care derogă de la dreptul comun în materie.
În ceea ce privește prevederile art.304, pct.9 din Codul d e procedură civilă, recurentul consideră că hotărârea judecătorească este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor legii.
Legea nr.188/1999, fiind de aplicabilitate generală în domeniu, prevede aceste drepturi salariale, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, dar nu și procentul, care urmează a fi stabilit printr-un act normativ viitor. Prin urmare, instanța nu poate completa legea.
Conform art. 379 din Codul d e procedură civilă, sentința civilă atacată nu poate fi executată, deoarece drepturile salariale, respectiv sumele ce reprezintă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acordate de către instanța de judecată trebuie să fie certe, lichide și exigibile. Prin sentință, instanța de judecată nu a stabilit procentul sporurilor, lăsând la aprecierea conducerii instituției stabilirea cuantumului datoriei, ceea ce face ca în dispozitiv să nu existe sumă certă, lichidă și exigibilă.
Recursul este întemeiat.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, funcționarii publici au dreptul, pentru activitatea desfășurată la un salariu compus inclusiv din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dreptul în discuție s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv, ce conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anume prestație pozitivă, respectiv de a plăti o anumită sumă de bani, chiar și în situația în care această obligație a fost suspendată prin nr.OUG92/2004, până la finele anului 2006, dat fiind că suspendarea nu echivalează cu abrogarea unor dispoziții legale, în sensul dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Ceea ce este esențial, relativ la acest drept, îl constituie faptul că el dispune de o susținere legală, iar omisiunea cuantificării lui nu poate fi imputată beneficiarilor, în condițiile în care acesta reprezintă un aspect subsecvent dreptului existent, cu posibilitatea complinirii lui de către organele în drept abilitate.
Și aceasta întrucât, în caz contrar ne-am afla în prezența unui drept patrimonial recunoscut doar formal, lipsit de conținut, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Or, respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică tocmai asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, de natură a-i împiedica pe titularii drepturilor recunoscute de a se bucura efectiv de acestea.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, deciziei care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor publici, decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sportul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Legea nr. 188/1999 precizează că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsat de legiuitor în seama administrației a cărei activitate fundamentală este acea a organizării legii sau a executării în concret a legii, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă administrația, este criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Față de cele ce preced, în condițiile dispozițiilor art. 312 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului A - Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară, Serviciul Autoritate Tutelară,Protecție a Minorilor și Familiei, împotriva sentinței civile nr.666 din 14.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-,să modifice în parte sentința atacată, în sensul că va respinge petitul din acțiunea reclamantului privind obligarea pârâtei la acordarea procentelor de 25% din salariul de bază reclamantului, prin admiterea în parte a acțiunii formulate,menținând în rest dispozițiile sentinței recurate privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și al treptei de salarizare de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului A - Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară, Serviciul Autoritate Tutelară,Protecție a Minorilor și Familiei, împotriva sentinței civile nr.666 din 14.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge petitul din acțiunea reclamantului privind obligarea pârâtei la acordarea procentelor de 25% din salariul de bază reclamantului, prin admiterea în parte a acțiunii formulate.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și al treptei de salarizare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
Red. LC- 23.03.2009
Tehnored - 23.03.2009
SM/2 expl
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Maria Cornelia Dascălu
