Contestație act administrativ fiscal. Decizia 384/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 27.01.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 384
Ședința publică din 12 Martie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER.- -
S-a luat în examinarea recursul declarat de pârâta P T, împotriva sentinței civile nr.825/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal restituire taxa înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantului intimat avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat,m instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și mențiunea ca temeinică și legală a hotărârii prim ei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 20.05.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta T și a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea actului administrativ fiscal emis de pârâta T nr. 73711/27.02.2008 și obligarea acesteia la restituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule în cuantum de 1205 lei achitată cu chitanța seria - nr. -/07.08.2007, actualizata cu dobânda legala pana la data plății efective;cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii se arată s-a stabilit în sarcina reclamantului achitarea taxei de prima înmatriculare în cuantum de 1205 ei, pe care reclamantul a achitat-o.
Reclamantul menționează că adresa emisă de către pârâtă prin care i se aduce la cunoștința obligația de a achita taxa de prima înmatriculare și se respinge restituirea acesteia este un veritabil act administrativ,supus controlului in contencios administrativ.
In drept au fost invocate prev art. art.90 par 1 din Tratatul privind instituirea Comunitarii Europene, art. 148 Constituția României.
In dovedirea acțiunii reclamantul a depus o serie de înscrisuri, și anume adresa nr. 73711/27.02.2008 emisă de către T, chitanța seria - nr. -/07.08.2007, contestație formulată împotriva adresei nr. 73711/27.02.2008,contract de vânzare cumpărare, talonul autovehiculului, practică judiciară în domeniu.
Legal citată, pârâta Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
In considerentele întâmpinării se invoca o serie de excepții, și anume excepția prematurității introducerii acțiunii întrucât nu s-a finalizat procedura prealabilă, excepția inadmisibilității anularii adresei contestată emisă de către pârâta Se invocă excepția tardivității introducerii acțiunii și a contestației împotriva adresei atacate. Se învederează ca este inadmisibil capătul de cerere prin care se solicita restituirea taxei speciale de prijma înmatriculare.
In subsidiar, pârâta Tas olicitat admiterea în parte a acțiunii, prin raportare la prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008. Se solicită respingerea capătului din acțiune prin care se solicită obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit de la data plății și până la restituirea sumei, ca fiind nelegal în materie fiscală. Se învederează că reclamantul nu putea să solicite decât acordarea dobânzii prevăzuta de art. 124 Cod proc fiscală începând cu data de 22.04.2008, și numai pentru diferența de sumă care rezultă între suma achitata și cea care îi revine, după noile modificări legislative.
Întrucât excepțiile invocate prin întâmpinările formulate de către pârâte sunt strâns legate de analiza de fond a cererii principale, potrivit art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul a unit aceste excepții cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 825/21.10.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins excepțiile inadmisibilității acțiunii precum și a prematurității introducerii acțiunii, a admis acțiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T, si in consecința a dispus anularea actului administrativ reprezentat de adresa nr. 73711/27.02.2008 emisa de către T, a obligat pârâtă să restituie reclamantului suma de 1205 lei achitata cu chitanța seria - nr. -/07.08.2007, actualizata cu dobânda legala calculata de la data introducerii acțiunii si pana la data plații efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Actul atacat de reclamant este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice de a refuza restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamantă, refuz explicit, manifestat în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de Procedură Fiscală, care definesc actul administrativ fiscal dispoziții conform cărora "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
Or, în condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu se poate reține absența caracterului administrativ al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Apărarea pârâtei că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu este respectata procedura prealabila este neîntemeiată.
Reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare, conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de erul Finanțelor și care este afișată, în formă electronică, în mod public. Operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second - hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Într-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici erul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze.
A considera că reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, întrucât nu exista o norma care sa reglementează o procedura speciala administrativa de analizare a acestei taxe ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligată reclamanta prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererea de restituie a taxei depusă de către reclamant la Administrația Finanțelor Publice
Dat fiind caracterul de act administrativ al acestei manifestări de voință a Administrației Finanțelor Publice tribunalul reține caracterul nelegal al refuzului acestei instituții de a examina cererea de restituire formulată de reclamant.
In plus, tribunalul retine ca reclamantul a formulat contestație împotriva actului administrativ atacat, pe care a transmis-o T astfel cum rezulta din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (fila 7 dosar) iar parata avea obligația sa o înainteze organului competent sa o soluționeze. In ceea ce privește împrejurarea invocata de către parata T in sensul ca reclamantul nu a așteptat răspunsul la contestație, tribunalul constata ca reclamantul a așteptat împlinirea termenului legal in care DGFP T avea obligația sa răspundă acestei contestații, adresându-se instanței după expirarea termenului de 30 de zile, respectând astfel atât prev art. 7 cât și prev art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că este nefondată atât excepția inadmisibilității prezentei acțiuni, cât și excepția prematurității introducerii acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, urmând a le respinge.
In ceea ce privește absenta motivării invocata de către pârâta tribunalul a constatat că acțiunea este motivata atât în fapt, cât și în drept, conform dispozițiilor legale.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciază că este nefondată atât excepția inadmisibilității prezentei acțiuni cât si excepția prematurității introducerii acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, motiv pentru care le-a respins.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății este aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din -, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României,astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767 din -, dispoziții conform cărora:
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform căroraStatul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României menționate, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În concluzie, începând cu data aderării, 1.01.2007, este obligatorie pentru Statul român respectarea așa numitului "acquis comunitar" -astfel cum este definit prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1367/2000, privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordanței dispozițiilor și principiilor Constituției României cu acquisul comunitar, în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 30 din -, definiție a acquisul comunitar conform căreia acesta include, între alte acte normative," dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea Europeană, semnat la 25 martie 1957 la, și ale Tratatului privind Uniunea Europeană, semnat la 7 februarie 1992 la, ambele republicate în Oficial al Comunităților Europene nr. C 340 din 10 noiembrie 1997".
Articolul 90 (1) din Tratat, invocat in speța de fata, face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamanta, persoană juridică română, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat în luna iulie 2007 din Germania.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, se constata că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne trebuie sa subliniem că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, prima instanță a făcut referire la supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat și conchidem că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art. 2141-2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamantă, în cuantum de 6287 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare (. ) înainte de aderare, sunt obligatorii pentru () România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Tribunalul constată că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor state membre"și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta.
Însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
Așadar, o eventuală discriminare operează numai între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 - când Statul Român a aderat la Uniunea Europeană și au intrat în vigoare dispozițiile art. 2141din Codul fiscal - și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007.
În consecință, indiferent de nivelul de poluare al autovehiculului respectiv, dacă acesta a fost deja înmatriculat în România, taxa specială nu se datorează, aspect care este în măsură să pună la îndoială legitimitatea scopului legiuitorului român, de a institui această taxă pentru protejarea mediului înconjurător.
Date fiind aceste considerații, tribunalul constata că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză.
In cazul art. 2141din Codul fiscal român taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul României - stat membru al Uniunii Europene de la 1.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
In ceea ce privește susținerea pârâtelor în sensul aplicării procedurii de recalcuare a taxei, conform OUG nr. 50/2008, tribunalul a retinut că în acord cu dispozițiile art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Tribunalul a constatat că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143 fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Tribunalul a reținut astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Tribunalul a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
A admite teza aplicării OUG nr. 50/2008 ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâtele în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nici o influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului.
Considerând demonstrată încălcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art. 2141-2143Cod fiscal, instanța urmează sa admită acțiunea astfel cum a fost formulata si va anula actul administrativ reprezentat de adresa nr. 73711/27.02.2008 emisa de către T.
Instanța a obligat pârâta T să restituie reclamantului suma de 1205 lei achitata cu chitanța seria - nr. -/07.08.2007, actualizata cu dobânda legala calculata de la data introducerii acțiunii si pana la data plații efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta T solicitând modificarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se procedeze la admiterea excepțiilor invocate în primă instanță legate de nemotivarea acțiunii, prematuritatea acțiunii și inadmisibilitatea acesteia iar în subsidiar în cazul judecății pe fond a cauzei să se procedeze la admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil și cuantumul taxei de poluare prevăzută de nr.OUG50/2008 iar în privința plății dobânzilor legale să se procedeze la respingerea acțiunii neexistând un temei legal pentru acordarea acestora.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii în condițiile în care s-a procedat la respingerea excepției nemotivării acțiunii deși reclamantul nu a precizat o serie de elemente esențiale pentru soluționarea cauzei.
De asemenea se impunea admiterea excepției prematurității acțiunii pentru nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii câtă vreme reclamantul a făcut dovada că a formulat o contestație prealabilă astfel încât avea obligația să aștepte finalizarea procedurii prealabile prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației.
Nu în ultimul rând în mod eronat prima instanță a procedat la respingerea excepției inadmisibilității acțiunii privind anularea actului administrativ fiscal emis de T nr. 73711/27.02.2008, câtă vreme prin acest act nu se stabilesc, modifică sau sting drepturi și obligații fiscale și ca atare nu constituie un act administrativ fiscal.
Pe fondul cauzei recurenta arată că se impunea admiterea în parte a acțiunii ca urmare a intrării în vigoare a nr.OUG50/2008 fiind astfel aplicabile dispozițiile art.11 privind dreptul reclamantului la restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul stabilit prin nr.OUG50/2008.
În ceea ce privește plata dobânzilor legale se arată că dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000 se plătește exclusiv în cazul în acre obligația bănească este purtătoare de dobânzi potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale fără a se arăta rata dobânzii. Obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme în temeiul Codului fiscal nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului neexistând dispoziții legale în acest sens.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La dosar s-au mai depus concluzii scrise din partea intimatului, împuternicire avocațială și chitanța privind plata onorariului avocațial.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta recurentă T la restituirea sumei de1205 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare procedând totodată la anularea actului administrativ fiscal emis de T nr. 73711/27.02.2008. Suma de restituit la care a fost obligată pârâta a fost actualizată cu dobânda legală de la data plății, 20.05.2008 până la restituirea efectivă.
În mod corect prima instanță a procedat la respingerea excepțiilor privind nemotivarea acțiunii, prematuritatea cererii pentru lipsa procedurii prealabile și inadmisibilitatea acțiunii întrucât nu se poate reține ca și excepție nemotivarea acțiunii în condițiile în care reclamantul a precizat starea de fapt legată de achiziționarea unui autoturism second-hand pentru care a plătit taxă de primă înmatriculare față de care a solicitat restituirea și a primit răspunsul înregistrat sub nr.73711/27.02.2008.
În dovedirea susținerilor sale reclamantul a atașat actele de identificare ale autoturismului care dovedesc că acesta era un autoturism second - hand prin raportare la anul fabricației, 2001 astfel încât nu se poate reține că acțiunea reclamantului este nemotivată în condițiile în care acesta a expus o stare de fapt dovedită prin actele depuse la dosar iar instanța a procedat la calificarea juridică a acestei acțiuni.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ pe considerentul potrivit căreia adresa nr. 73711/27.02.2008 emisă de T nu constituie act administrativ fiscal întrucât prin acest act nu se stabilesc, nu se modifică și nu se sting drepturi și obligații fiscale instanța de recurs reține că această excepție nu poate fi primită întrucât este de observat că reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme conform procedurii prevăzute în Codul fiscal, operațiunea tehnică de înmatriculare în România a autoturismelor second - hand importate din Comunitatea Europeană cum este cazul în speță nefiind posibilă fără plata acestei taxe. Or, în aceste condiții, instanța reține că plata taxei operează automat ca o condiție obligatorie la înmatricularea autoturismului iar demersul prealabil la care este obligat reclamantul prin raportare la dispozițiile art.205 alin.1 nr.OG92/2003 nu îl poate constitui decât cererea de restituire a acestei taxe înregistrată de reclamant la. T sub nr. 73711/27.02.2008. La această cerere pârâta a emis adresă de răspuns existentă la fila 5 dosar fond prin care își manifestă refuzul față de soluționarea favorabilă a pretenției reclamantului apreciind că taxa de primă înmatriculare a fost legal achitată. Față de această stare de fapt instanța de recurs apreciază că adresa de răspuns are caracterul unui act administrativ individual așa cum este el definit de art.2 alin.1 lit. c) cu raportare la art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Referitor la excepția prematurității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile instanța observă că pârâta recurentă Tar ăspuns cererii reclamantului de restituire a taxei de primă înmatriculare prin adresa aflată la fila 12 dosar fond prin care s-a respins cererea de restituire apreciindu-se ca fiind legal stabilită. În condițiile în care recurenta ar fi calificat cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare ca o contestație în sensul dispozițiilor art.205 din nr.OG92/2003 atunci avea obligația să înainteze această cerere organelor abilitate pentru soluționarea contestației iar nu să procedeze la emiterea răspunsului materializat în adresa nr. -/11.06.2008.
Pârâta recurentă s-a comportat astfel nu numai ca un veritabil organ împuternicit cu încasarea și calcularea taxei în litigiu dar a și emis adresa de răspuns prin care a refuzat restituirea taxei respective fără a invoca lipsa competenței legale în emiterea acestui act și fără a indica o altă autoritate administrativă care ar avea această competență.
Prin urmare, instanța de recurs apreciază că procedura prealabilă la acre face referire art.7 din Legea nr.554/2004 cu raportare la art.205 alin.1 din nr.OG92/2003 a fost îndeplinită de reclamant prin depunerea cererii de restituire a taxei de primă înmatriculare și a fost finalizată de către pârâta T prin adresa emiterii de răspuns nr. 73711/27.02.2008.
În ceea ce privește susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit cărora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior data de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâta recurentă ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurentă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
În condițiile în care se reține ca legală și corectă soluția primei instanțe privind restituirea taxei de primă înmatriculare în mod corect s-a dispus și obligarea la plata dobânzii legale. Referitor la acest aspect se observă că recurenta a criticat soluția primei instanțe numai în ceea ce privește nr.OG9/2000 arătând că taxa specială pentru autoturisme instituită de Codul fiscal nu era purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului. Astfel, se arată că această taxă nu avea un termen legal de plată sau o data a scadenței sale prevăzută expres de Codul fiscal pe care contribuabilul să fie obligat să o respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi. Această susținere corespunde adevărului întrucât taxa se achita de către contribuabil ca o manifestare unilaterală de voință fiind o operațiune tehnică prealabilă absolută necesară pentru înmatricularea autoturismului.
Cu toate acestea, de vreme ce s-a reținut că taxa a fost percepută de Statul Român prin încălcarea normelor de drept comunitar ne aflăm în prezența unor sume plătite fără existența unui titlu de creanță și ca atare devin incidente prevederile art.117 alin.1 din Codul d e procedură fiscală care arată că se restituie la cerere debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță iar pentru aceste sume contribuabili au dreptul la dobândă prevăzută de art.124 din Codul d e procedură fiscală, astfel încât nu se poate reține că petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale este nelegal și inadmisibil în materie fiscală întrucât dispozițiile art.117 și 124 Cod procedură fiscală sunt direct aplicabile.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta P T, împotriva sentinței civile nr.825/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi, 12.03.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
Red. LC- 23.03.2009
Tehnored - 23.03.2009
SM/2 expl
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Maria Cornelia Dascălu
