Contestație act administrativ fiscal. Decizia 415/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 415/
Ședința publică din 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbăltoc
Grefier -
S-a luat în examinare contestația în anulare introdusă de Compania I împotriva deciziei nr. 284/ din 6 mai 2009 Curții de APEL IAȘI, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 iunie 2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29 iunie 2009.
În termenul de pronunțare s-au depus, prin serviciul de registratură, note de concluzii formulate de către contestatoarea Compania I, precum și concluzii scrise formulate de către intimata Consiliul Local al comunei.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia nr. 284/ din 6 mai 2009, Curtea de APEL IAȘI, judecând cauza în fond, după casare, a respins contestația introdusă de Compania I, având ca obiect revizuirea documentației cu efectuarea corecțiilor ce se impun și reprogramarea procedurii de atribuire contractului "Servicii de proiectare tehnică, detalii de execuție, Elaborarea documentației pentru avize, acorduri și autorizații, Asistență tehnică pe perioada de execuție și Execuție lucrări pentru obiectivul de investiție drumuri comunale în comuna ", procedură inițiată de autoritatea contractantă Consiliul Local al comunei, județul I, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în principal, că documentația de atribuire, contestată, nu conține prevederi contrare normelor legale referitoare la achizițiile publice, că autoritatea contractantă este în drept să se asigure împotriva riscului eventualei neîndepliniri a contractului, determinată de lipsa de solvabilitate și de lipsa de personal specializat a ofertantului și că problema cumulului este acceptată de legiuitor, dar numai în ceea ce privește resursele financiare, nu și în ceea ce privește indicatorii financiari, cum ar fi lichiditatea globală sau solvabilitatea, care reflectă o situație de fapt existentă la un moment dat, situație ce nu intră sub incidența prevederilor art. 186 alin. 3 din OUG nr. 34/2006, punct de vedere împărtășit și de Autoritatea Națională pentru Reglementare și Monitorizarea Achizițiilor Publice.
Împotriva acestei hotărâri Compania Iai ntrodus prezenta contestație în anulare, la data de 8 mai 2009. Prin motivele depuse la cel de al doilea termen de judecată, respectiv la data de 22 iunie 2009, contestatoarea critică hotărârea instanței de control judiciar pe motiv că, ignorând prevederile art. 9 din HG nr. 925/2006, "curtea stabilește arbitrar, fără a aduce în susținere un act normativ, un prag valoric și un prag al duratei de execuție, peste care autoritățile contractante ar fi îndreptățite să solicite fiecărui asociat ofertant îndeplinirea cerințelor legale de indicatori economici și financiari, în contradicție vădită cu dispozițiile art. 186 al. 1 și 2 din OUG 34/2006", că "în mod greșit, prin omisiune", curtea "invocă doar dispozițiile art. 186 al. 3 referitoare la resursele financiare, lăsând fără comentare tocmai acele aliniate care fac referire la indicatorii economici și financiari, printre care și lichiditatea și solvabilitatea, pentru care legiuitorul a hotărât aceleași condiții ca și în cazul resurselor financiare" și că "în ipoteza în care decizia Curții de APEL IAȘI ar rămâne neschimbată, piața ofertelor se va delimita clar în favoarea unor anumite societăți, ori a unor asocieri de tipul celor exemplificate", că "în cazul persoanelor care nu sunt angajate cu contract de muncă, iar colaborarea se stabilește în baza unui contract, pot fi înserate unele clauze mai restrictive, care angajează o răspundere mai mare în cazul neîndeplinirii contractului, decât în cazul în care persoanele sunt salariați ai societății, angajați cu contract individual de muncă", în condițiile în care "piața ofertei de personal tehnic specializat, a polarizat performanța spre zona contractelor de colaborare", iar "autoritatea contractantă nu a putut indica nici o reglementare legală care să vină în susținerea înserării acestei cerințe în caietul de sarcini"; cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Intimatul Consiliul Local al comunei, prin concluziile scrise depuse la termenul din 1 iunie 2009, solicitat respingerea contestației, pe motiv că aceasta nu vizează erori materiale, ci tinde spre o reexaminare a fondului și o reapreciere a probelor.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate de contestatoare și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, invocate ca temei a cererii de față, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Nici una din situațiile limitativ enumerate de art. 318 Cod procedură civilă nu se regăsesc în cauza de față, întrucât, pe de o parte, prin decizia nr. 255/ din 27 aprilie 2009, Curtea de admis plângerea formulată de Compania I împotriva deciziei nr. 1114/11/740 din 19 martie 2009 Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, reținând cauza în vederea judecării ei în fond, iar pe de altă parte, pentru că, în cercetarea fondului pricinii, s-au avut în vedere toate aspectele ce făceau obiectul plângerii, astfel cum a fost el precizat prin notele de concluzii depuse la termenul din 6 mai 2009, respectiv solicitarea "revizuirii documentației de atribuire cu efectuarea corecțiilor ce se impun, și anume:
1. În cazul unei asocieri, lichiditatea și solvabilitatea să fie îndeplinite prin cumul și nu de către fiecare ofertant în parte;
2. Acceptarea oricărei forme de contract (contract de colaborare, contract de prestări servicii, contract de consultanță);
3. Modificarea cantităților din listele de cantități, în sensul corelării între descrierea realizată în caietul de sarcini și prescripțiile de proiectare".
În atare situație, atâta timp cât în discuție nu se aduc greșeli de fapt, involuntare, ci pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor și de interpretare a unor dispoziții legale, Curtea constată că Compania I urmărește de fapt să provoace rejudecarea căii de atac, ignorându-se faptul că pe calea prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă se pot cerceta doar greșelile materiale esențiale, care ar fi determinat o soluție eronată, neavând nici o semnificație sau consecințe juridice, în acest caz, pretinsa eroare de argumentare a instanței, ori presupusul impact al acestei hotărâri de speță asupra "pieții ofertelor", în condițiile în care contestatoarea are rezerve nu numai în ceea ce privește hotărârea instanței, dar și în ceea ce privește "caracterul documentat, particularizat și imparțial" al conținutului adresei din 13 martie 2008.
Ca atare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile admiterii în principiu a contestației în anulare speciale, întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, că, prin hotărârea atacată, au fost rezolvate toate chestiunile ridicate prin contestație cu privire la documentația elaborată de autoritatea contractantă și că, în cadrul procedurii de control judiciar prevăzută de OUG nr. 34/2006, instanțele trebuie să răspundă punctual la problemele concrete ridicate de petent și nu să se lanseze în cercetarea unor situații ipotetice și generalizatoare, de natura celor expuse în contestația de față, Curtea urmează să respingă contestația în anulare introdusă de Compania, ca neîntemeiată.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, contestatoarea urmează să fie obligată să plătească intimatului Consiliul Local al comunei suma de 1.190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, suportate de acesta în baza contractului de asistență juridică nr. - din 28.05.2009, depus în copie la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare introdusă de Compania I împotriva deciziei nr. 284//06.05.2009, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, decizie pe care o menține.
Obligă pe contestatoarea Compania să plătească intimatului Consiliul Local, județul I, suma de 1.190 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2009.
Președinte Judecător Judecător
G - --- - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
17.07.2009
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc
