Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 413/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 413/
Ședința publică din 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbăltoc
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta I împotriva sentinței civile nr. 253/CA din 20.03.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că pricina a avut termen de soluționare la data de 22 iunie 2009, lucrările efectuate în acea zi fiind consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 253/CA din 20 martie 2009, Tribunalul Iași, admițând excepția neîndeplinirii în termenul legal a procedurii prealabile, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta I, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului I și Primăria municipiului
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâți pentru care aceștia să fie obligați să-i plătească suma de 222.826,66 lei, reprezentând preț și accesorii a lucrărilor executate în baza contractului nr. 38850/35/21.04.2004, a nr. 181/31.03.2004 și a nr. 182/31.03.2004, având ca obiect ranforsarea sistemului rutier DN 24, sumă pretinsă prin factura nr. -/31.05.2004.
Raportându-se la dispozițiile art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 prima instanță a reținut că plângerea persoanei vătămate trebuia făcută în termen de 6 luni, că potrivit alin. 7 al aceluiași articol, acest termen începe să curgă de la data încălcării obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului și că, anterior sesizării Tribunalului Iași, I era obligată să urmeze procedura prealabilă, respectiv să realizeze procedura concilierii, directe prevăzută de art. 720 ind. 1 cod procedură civilă, mai înainte de a promova prezenta acțiune, având ca obiect obligarea pârâților la plata prețului parțial al lucrărilor efectuate în baza contractului de execuție lucrări de ranforsare a sistemului rutier DN 24.
Având în vedere că termenul de plată al facturii nr. -/31.05.2004, prin care s-a pretins prețul pentru lucrările de îmbrăcăminte carosabil executate era, conform art. 18.1 și următoarele din contractul părților, de 30 de zile de la data emiterii facturii, prima instanță a constatat că obligația de plată era scadentă la data de 31 iunie 2004, și că, în raport de această dată limită, permisă de Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă trebuia formulată până cel târziu la data de 7 iulie 2005.
Constatând că din înscrisurile depuse la dosar reclamanta a îndeplinit procedura concilierii directe abia în luna ianuarie 2007, iar adresa de răspuns a Primăriei I datează din data de 13.03.2006, prima instanță a apreciat că în ambele situații a fost depășit termenul de 6 luni prevăzut de lege și că neîndeplinirea în termen a procedurii prealabile impune respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că Primăria Iar ecunoscut debitul prin adresa nr. 20887/16.03. 2006, că s-a îndeplinit procedura prevăzută de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă prin procesul verbal de conciliere nr. 983/2.02.2007, că lucrările au fost ulterior predate care a refuzat să semneze procesul verbal de conciliere, că în mod greșit s- făcut aplicațiunea dispozițiilor Legii nr. 554/2004, întrucât în cauza de față nu este vorba despre anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, ori recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, ci de un litigiu de natură comercială, având ca obiect pretenții evaluabile în bani și că, dacă s-ar fi pus în discuție incidența art. 11 din Legea nr. 554/2004, ar fi putut invoca prevederile alin. 2 ale aceluiași articol, care stabilesc că, pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, singurul motiv invocat pentru neplata prețului lucrărilor executate fiind lipsa fondurilor.
Consiliul Local I, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, reiterând excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a primăriei, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, având în vedere că - Direcția Regională de Drumuri și Poduri s-a subrogat în drepturile și obligațiile ce decurg din contractul nr. 38850/21.04.2004, conform nr.HG 733/2004 și nr. 182/2004.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că în baza nr. 182/31.03.2004, Consiliul Local Iaa probat transmiterea dreptului de administrare nr. 24, pe segmentul aflat în proprietatea Municipiului I, către Administrația Națională a Drumurilor că, pentru ranforsarea acestui sistem rutier, Consiliul Local Iaî ncheiat cu I contractul de execuție lucrări nr. 38850 din 21.04.2004, că pentru încasarea prețului lucrărilor efectuate reclamanta - recurentă a emis factura nr. - din 31 mai 2004, pentru suma totală de 2.751.089.235 lei și că ulterior, prin contractul nr. 75 B din 3 iunie 2004, Consiliul Local Iac esionat, începând cu data semnării contractului, drepturile și obligațiile sale, rezultate din contractul nr. 38850/21.04.2004, A - Direcția Regională de Drumuri și Poduri
Având în vedere că lucrările contractate s-au executat la o porțiune din sistemul rutier aflat inițial în patrimoniul Consiliului Local I, ce a fost ulterior transmisă din proprietatea publică a municipiului I în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Transporturilor, conform HG nr. 733/2004 și că potrivit Legii nr. 51/2006, lucrările ce țin de administrarea domeniului public fac parte din categoria serviciilor comunitare, curtea apreciază că în mod justificat prima instanță a reținut că contractul încheiat de Consiliul Local cu I este un contract administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, și că litigiile privitoare la încheierea și executarea acestuia cad în competența de soluționare a instanței de contencios administrativ, nemaiavând nici o semnificație, în acest caz, faptul că reclamanta are statut de comerciant, în sensul art. 7 din Codul comercial, problema naturii litigiului fiind ridicată de pârâți prin întâmpinare la care reclamanta a răspuns la termenul din 20.03.2009.
Curtea reține de asemenea că în discuție nu este termenul de introducere a acțiunii la instanță, astfel cum a fost el stabilit prin art. 11 din Legea nr. 554/2004, ci termenul în care persoana ce se consideră vătămată, prin modul în care autoritatea publică contractată și- îndeplinit obligațiile asumate prin contract, era obligată să parcurgă procedura prevăzută de art. 7 din același act normativ.
Ori, sub acest aspect, Curtea constată că în mod justificat prima instanță a reținut că, în conformitate cu art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, că dispozițiile din Codul d e procedură civilă se aplică în mod corespunzător și contenciosului administrativ, că plângerea se poate introduce în cel mult 6 luni de la data la care obligația de plată a devenit scadentă, și că acest termen este un termen de prescripție.
Întrucât, în cauză, de la data scadenței facturii nr. - din 31 mai 2004 și până la data concilierii,materializată în procesul verbal din 2 februarie 2007, este un interval de cca. 2 ani, în mod corect s-a reținut că termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost în mod substanțial depășit, fără ca să existe o motivare temeinică pentru nerespectarea lui.
Faptul că debitorul a recunoscut că datorează suma pretinsă, ori că motivul neachitării prețului lucrărilor executate l-a constituit lipsa fondurilor necesare, nu are nici o semnificație ori urmare în ceea ce privește imperativul îndeplinirii procedurii prealabile în termenul stabilit; prescripția dreptului de a mai formula plângerea prealabilă având drept consecință imposiblitatea de a mai sesiza instanța de contencios administrativ în condițiile Legii nr. 554/2004, dat fiind faptul că neîndeplinirea procedurii prealabile reprezintă un fine de neprimire a acțiunii de contencios administrativ.
Recurenta rămâne astfel singură răspunzătoare de pasivitatea de care a dat dovadă, în intervalul cuprins între data scadenței facturii - 30 iunie 2004 - și data sesizării instanței (18 noiembrie 2008), în condițiile în care pârâții fac dovada că au cesionat toate drepturile și obligațiile născute din contractul nr. 38850/21.04.2004, Direcția Regională de Drumuri și Poduri I, cea care a preluat, în condițiile prevăzute de HG. nr. 733/2004, administrarea sectorului de drum la care au fost executate lucrări de ranforsare al căror preț nu a fost integral achitat de către beneficiar.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul promovat de reclamantă ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul introdus de I împotriva sentinței nr. 253/CA/20.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - - - -
Red.
Tehnored.
02. ex.
27.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc
