Contestație act administrativ fiscal. Decizia 430/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 430
Ședința publică din data de 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Nițu Teodor Tănăsică Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta B, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 2478 din data de 12 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta - -, cu sediul în B, Bd. -,. 3..4, jud.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă - -, prin administrator, care depune delegația nr. 55/2008, lipsind recurenta-pârâtă B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar prin serviciul registratură intimata-reclamantă a depus întâmpinare, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata-reclamantă - -, prin administrator, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, potrivit motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- contestoarea - - Bas olicitat în contradictoriu cu pârâta B, pronunțarea unei sentințe prin care să fie anulată decizia nr. 51/28.11.2006, emisă de pârâtă.
S-a învederat instanței că decizia este vădit nelegală și netemeinică, în condițiile în care, împotriva prevederilor Codului Fiscal se rețin în sarcina sa, cheltuieli care în mod normal au cu totul altă destinație și un alt regim juridic decât cel reținut.
Legal citată, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
Prin sentința nr. 2478 din data de 12 noiembrie 2007 Tribunalul Buzăua admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat în parte decizia nr. 51/28.11.2006 emisă de pârâta B, menținând-o pentru suma de 1454 lei impozit pe profit suplimentar datorat, dobânzi și penalități de întârziere aferente.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că prin decizia de impunere nr. 221/28.04.2006, emisă de din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B, au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sumă de 3058 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, dobânzi de întârziere aferente impozitului pe profit suplimentar și respectiv penalități de întârziere aferente impozitului pe profit suplimentar. S-a reținut în continuare faptul că societatea a înregistrat cheltuieli nedeductibile reprezentate de cheltuieli de protocol, amenzi și penalizări, alimente muncitori, elemente bilanțiere ce au condus la stabilirea impozitului pe profit suplimentar. După stabilirea și verificarea situației economico-financiare a petentei, organele de control au reținut în sarcina acesteia că un impozit stabilit suplimentar în valoare de 1454 lei, la care s-a calculat penalități și dobânzi.
Împotriva acestei decizii de impunere, petenta a formulat în termen legal contestație, criticând în totalitate atât decizia cât și actul de control.
Prin decizia a cărei anulare s-a cerut, 51/28.11.2007, pârâta a respins contestația menținând ca legală decizia de impunere și actele subsecvente acesteia.
Având în vedere părerea contrară a părților, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care să lămurească aspectele în litigiu. Potrivit acestei expertize, instanța a reținut aspectul legat de impozitul pe profit suplimentar, stabilit ca fiind datorat de către petentă numai în sumă de 1454 lei, având în vedere că pentru celelalte obiective ale expertizei se reține că petenta nu datorează impozit suplimentar. Motivația expertizei, pentru acest punct de vedere este dată de faptul că, urmare a unor situații contabile a fost plătit suplimentar, pentru anul 2003, suma de 2713 lei față de 5887 lei cât era legal, iar societatea nu a solicitat restituirea sumei virate în plus. Mai mult, pentru anul 2004, petenta a virat în plus suma de 2075 lei. Cum în situații cumulate, petenta a virat în plus la bugetul de stat, suma de 4788 lei, din totalul de plătit către buget, rezultă că, acesta mai avea obligații fiscale în sumă de 1454 lei.
În ceea ce privește, cheltuielile de reclamă, expertiza a concluzionat că petenta nu datorează nicio sumă către buget, cheltuielile fiind deductibile, cum au și fost considerate de pârâtă. De asemenea, petenta, nu datorează nimic către bugetul de stat, pentru cheltuielile cu amortizarea accelerată, acestea fiind considerate deductibile.
Această situație, contrară reținerilor actului de control și Deciziei a cărei anulare se cere, se datorează, așa cum s-a arătat și în expertiză, unei situații de nerespectare a prevederilor Codului Fiscal, în ceea ce privește cheltuielile nedeductibile.
Prin sentința nr. 2478 din data de 12 noiembrie 2007, Tribunalul Buzău, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta B, a anulat în parte decizia nr. 51/28.11.2006 emisă de pârâtă și a menținut-o pentru suma de 1454 lei impozit pe profit suplimentar datorat, dobânzi de întârziere și penalități de întârziere aferente.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile
art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod pr.civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod eronat, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a anulat decizia nr. 51 din 28 noiembrie 2006, menținând-o pentru suma de 1454 lei, cu titlu de impozit pe profit suplimentar datorat, iar în ceea ce privește cheltuielile cu reclama, precum și cele cu amortizarea accelerată s-a reținut că sunt cheltuieli deductibile fiscal.
S-a mai arătat că, petenta a înregistrat cheltuieli nedeductibile în sumă de 355.342.480 lei ROL reprezentând cheltuieli de protocol (68.020.500 lei ROL), amenzi și penalități (173.379.876 lei ROL), alimente muncitori (77.816.501 lei ROL), astfel că profitul impozabil stabilit este de 249.699.218 lei ROL, căruia îi corespunde un impozit pe profit suma de 36.125.306 lei ROL cu o diferență de 26.359.202 lei ROL.
Prin urmare, cheltuielile nedeductibile stabilite de organele de control care au influențat baza impozabilă și respectiv calcularea unui impozit pe profit suplimentar au fost cheltuielile de protocol, amenzi și penalități, alimente muncitori și respectiv cheltuieli impozit pe profit(cont 691) și nu cele contestate de reclamantă.
Având în vedere dispozițiile art.21 pct.3 alin. a și c din Legea nr. 571/2003, în condițiile în care reclamanta a înregistrat pierderi, cheltuielile de protocol nu pot fi considerate deductibile fiscal.
De asemenea, se constată că alimentele distribuite muncitorilor nu se încadrează în categoria cheltuielilor sociale precizate în art. 21 pct. 3, lit. c din Codul fiscal, precum și faptul că nu a existat un contract colectiv de muncă în care să fie stipulate și alte drepturi ale angajaților. Conform art. 236 din Legea nr. 53/2003 prin contractul colectiv de muncă încheiat în formă scrisă se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce recurg din raporturile de muncă.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond și menținerea măsurilor dispuse prin decizia nr. 51/28.11.2006 ca fiind temeinice și legale.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport cu legislația incidentă în cauză, Curtea constată că recursul este fondat potrivit următoarelor considerente:
Instanța de fond a apreciat greșit situația juridică a cauzei și în mod eronat a admis în parte acțiunea fiscală formulată de intimata-reclamantă, fără o bază legală în acest sens.
Prin urmare, cheltuielile nedeductibile stabilite de organele de control, care au influențat baza impozabilă și calcularea unui impozit pe profit suplimentar, au fost cheltuielile de protocol, amenzi și penalități, alimente muncitori și cheltuieli impozit pe profit (cont 691) și nu cele contestate de reclamantă.
Instanța de fond nu a observat că potrivit art. 21 pct.3 lit. din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată: cheltuielile de protocol - în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile de impozit pe profit.
Situația este asemănătoare și în cazul art. 21 pct.3 lit.c din același Cod fiscal, unde cheltuielile sociale - în limita unei cote de până la 2 % aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul munciii cu modificările ulterioare, și în acest caz intră sub incidență, cu prioritate, ajutoarele pentru naștere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile și proteze, precum și cheltuielile pentru funcționarea corespunzătoare a unor activități sau unități aflate în administrarea contribuabililor, grădinițe, creșe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale etc.
În cadrul acestei limite pot fi deduse și cheltuielile reprezentând cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori ai salariaților, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclusiv transportul pentru salariații proprii și pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariații care au suferit pierderi în gospodărie și contribuția la fondurile de intervenție ale Asociației profesionale a minerilor, ajutorarea copiiilor din școli și centre de plasament.
În atare situație, atâta timp cât reclamanta-intimata a înregistrat pierderi economico-financiare, cheltuielile de protocol nu pot fi declarate deductibile fiscal.
Instanța de fond nu a observat că alimentele distribuite muncitorilor nu se încadrează în categoria cheltueilor sociale precizate în art. 21 pct.3 lit.c Codul fiscal. Trebuie observat și faptul că nu a existat un contract colectiv de muncă în care să fie stipulate și alte drepturi ale angajaților, mai ales că art. 236 din Legea nr. 53/2003, prin contractul colectiv de muncă încheiat în formă scrisă se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, incidente în acest sens fiind dispozițiile art. 21 pct. 4 lit.a și b din Codul fiscal.
Ținând seama de cele arătate, instanța de fond, în mod nelegal și neîntemeiat, a admis în parte acțiunea fiscală a reclamantei - - B și a anulat decizia nr. 51/28.11.2006, ceea ce va determina admiterea recursului, iar în baza art. 304 pct.9, art.3041cu aplicarea art. 312 alin.2-3 Cod pr.civilă urmează a se modifica în tot sentința atacată în sensul că se va respinge ca neîntemeiată acțiunea fiscală a intimatei.
Văzând că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta B, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 2478 din data de 12 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta - -, cu sediul în B, Bd. -,. 3..4, jud.
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea fiscală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Nițu Teodor Tănăsică Elena
- - - - - -
Operator date cu caracter personalGrefier
Număr notificare 3120 - -
Red. / - 3ex./04.04.2008
Dosar fond nr- - Tribunalul Buzău
Jud. fond,
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Nițu Teodor Tănăsică Elena
