Contestație act administrativ fiscal. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ nr. 44
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Morina Napa
Grefier secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I, împotriva sentinței civile nr.428 din 12 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr.10.937/2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul- reclamant Cabinet de Avocatură " " avocat, lipsă fiind recurenta, dosarul fiind lăsat pentru a doua strigare când, s-a constatat prezența aceleiași părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul declarat și motivat în termen, scutit de plata taxelor de timbru, conform art.17 din Legea nr.46/1997.
Avocat arată că nu mai are cereri de formulat pentru termenul de astăzi.
Nemaifiind alte cereri de formulat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul pe fond.
Avocat solicită respingerea recursului urmând ca instanța să aibă în vedere concluziile formulate și depuse în dosarul de recurs al Curții de Apel Iași, la filele 8-12. Susține că totul a pornit de la plata anticipată în anul 2003 unei sume de bani către o societate în vederea închirierii de către cabinetul de avocatură a unui autoturism. În anul 2005, recurenta, ca urmare a interpretării eronate a legii, în urma unui control a întocmit Raportul de inspecție fiscală din 12.04.2005, considerând că suma achitată anticipat a fost o cheltuială efectuată de societate în anul 2003. Arată că acel contract nu s-a mai derulat din vina exclusivă a prestatorului, convenind cu acesta în sensul rezilierii contractului și acesta să restituie suma primită cu titlu de avans. bani au trecut prin contabilitatea cabinetului de avocatură. Invocă astfel filele 21, 24, 25, 26, 27, 28 dosar fond unde se află contractul, facturile, actul adițional și chitanțele. Susține că organul fiscal a impozitat această sumă de două ori, odată în anul 2005, cu 40 % penalități și odată în anul 2006. Recurenta a interpretat greșit legea, în sensul că plata nu poate fi făcută în avans dacă obiectul contractului nu se duce la bun sfârșit.
Față de cele arătate și de concluziile din dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului în materia contenciosului fiscal de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 10937/22.11.2005 reclamantul Cabinetul de Avocatură a chemat în judecată pe pârâta ANAF - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I pentru a se dispune: anularea parțială a Deciziei de impunere anuală nr. -/11.04.2005 așa cum a fost aceasta modificată urmare a controlului fiscal efectuat prin Raportul de Inspecție Fiscală nr. 30005/12.04.2005 de către I - Biroul Control Fiscal Persoane Fizice; exonerarea reclamantului de la plata sumei de 23.178.607 lei vechi reprezentând impozit, dobânzi și penalități aferente sumei de 90 milioane lei - sumă ce nu a fost luată în calcul de către organul fiscal ca fiind o cheltuială efectuată în anul fiscal 2003; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 24.100.000 lei plătiră cu acest titlu prin chitanța nr. -/11.07.2005; obligarea pârâtei de a emite o altă decizie de impunere prin care să se recalculeze impozitul datorat de reclamant bugetului de stat ca urmare a admiterii primelor capete de cerere.
Prin sentința civilă nr. 428/E/12 aprilie 2006 Tribunalul Iași - Secția contencios administrativ a admis acțiunea, a dispus anularea parțială a deciziei de impunere anuală nr. -/11 aprilie 2005, exonerând reclamantul de la plata sumei de 2317,86 lei (23.178.607 lei vechi), reprezentând impozit, dobânzi și penalități aferente sumei de 9.000 lei (90.000.000 lei vechi). Totodată a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2.410 lei, achitată cu chitanța nr. -/11 iulie 2005 și să emită o nouă decizie de impunere.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut tribunalul următoarele:
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, constată că acțiunea este întemeiată. Astfel, prin contractul de prestări servicii nr. 2/15.10.2003 încheiat cu SC SRL I reclamantul și-a procurat folosința unui autovehicul pe o durată de 8 luni. cu începere de la data de 01.04.2003 și până la 31.12.2003, în schimbul unui preț de 90.000.000 lei vechi (filele 21-23). Reclamantul a plătit integral suma prevăzută în contract în cursul lunii decembrie 2003 (a se vedea fila 25), însă prestatorul nu și-a îndeplinit obligația de a pune la dispoziția reclamantului autovehiculul prevăzut în contract. Prin urmare, părțile au încheiat un act adițional la data de 04.02.2005 (fila 26) prin care de comun acord a fost reziliat contractul de prestări servicii, prestatorul obligându-se să restituie suma de 90.000.000 lei în cursul lunilor martie și aprilie 2005. Suma a fost restituită efectiv la termenele stabilite în actul adițional (filele 27, 28).
În mod nelegal organul fiscal a considerat că suma de 90.000.000 lei nu reprezintă o cheltuială aferentă veniturilor realizate în anul 2003 și, deci, nu reprezintă o cheltuială deductibilă fiscal. în Normele metodologice de aplicare a OG nr. 7/2001 (norme aprobate prin HG nr. 54/2003) se prevede, la pct. 2 lit. c din comentariul la art. 16 din ordonanță, că sunt cheltuieli deductibile serviciile prestate de terți în favoarea contribuabilului. Nu are relevanță din punct de vedere al caracterului deductibil al cheltuielii efectuată de reclamant (plata sumei de 90.000.000 lei) dacă serviciul a fost prestat efectiv sau nu, întrucât legea nu face o astfel de distincție. Atâta vreme cât reclamantul a făcut această cheltuială în vederea desfășurării activității sale, aceasta trebuie dedusă din venitul brut impozabil, așa cum impuneau dispozițiile legale în vigoare la acea dată (OG nr. 7/2001). De altfel, după recuperarea sumei de 90.000.000 lei reclamantul a inclus-o în evidența sa contabilă ca și venit aferent anului 2005 - an în care suma i-a fost restituită - urmând a plăti impozitul aferent, astfel că nu se justifică reținerea impozitului aferent acestei sume de două ori, prima dată în cursul anului 2003 și a doua oară în anul 2005.
Împotriva susmenționatei sentințe, a declarat recurs în termen legal pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI pentru următoarele motive.
1. în mod greșit a reținut instanța că nu are relevanță din punct de vedere al caracterului deductibil al cheltuielii efectuate de către reclamant, dacă serviciul a fost prestat efectiv sau nu, întrucât legea nu face o astfel de distincții. S-a considerat greșit și că, atâta vreme cât reclamantul a făcut cheltuieli în vederea desfășurării activității sale, aceasta trebuia dedusă din venitul brut impozabil, conform dispozițiilor legale în vigoare la acea dată;
2. în cauză au fost nesocotite dispozițiile art. 16 din HG nr. 54/16 ianuarie 2003 (Normele metodologice de aplicare a nr.OG 7/2001);
3. raportat la perioada de închiriere a autoturismului, aprilie - decembrie 2004, stipulată în contractul de prestări servicii și pe factura fiscală nr. -/10 decembrie 2003, suma de 90 milioane lei, achitată în decembrie 2003, reprezintă o plată de avans, iar nu o cheltuială aferentă veniturilor realizate în anul 2003.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, fiind legal scutit de plata taxelor de timbru.
Intimatul Cabinet de Avocatură " " - I, legal citat, nu a formulat apărări în cauză prin întâmpinare, depunând doar note de concluzii.
Instanța a apreciat din oficiu necesitatea completării probatoriului cu o serie de înscrisuri, respectiv: încheierea de înregistrare a societății - I în registrul comerțului, actul constitutiv al societății și certificatul de înregistrare a acesteia, precum și registrul - jurnal al încasării și plății - extras privind perioadele referință, declarația specială privind veniturile realizate în cursul anului 2005 din care rezultă sumele declarate la fisc și decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente pe anul 2006.
Recursul înregistrat inițial pe rolul Curții de Apel Iași sub nr- - la Secția contencios administrativ și fiscal a fost scos de pe rol prin încheierea din 12 noiembrie 2007, având în vedere încheierea de-/16 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție în dosarul nr-.
Dosarul fiind trimis spre continuarea judecății la Curtea de APEL BACĂU, a fost înregistrat pe rolul instanței sub nr-.
Recursul de față apare ca fondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Intimatul - reclamant Cabinetul de Avocatură a contestat faptul că Administrația Finanțelor Publice a municipiului I - Biroul de control fiscal persoane fizice nu i-a reținut drept cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe venitul global pentru anul 2003, suma de 90.000.000 lei achitată în luna decembrie 2003, către prestatorul L, în baza contractului de prestări servicii nr. 2/15 octombrie 2003 și a facturii fiscale nr. -/10 decembrie 2003.
Potrivit clauzelor contractului nr. 2/15 octombrie 2003, prestatorul se obligă să pună la dispoziția beneficiarului un autoturism în vederea exploatării de către personalul cabinetului, în perioada aprilie - decembrie 2004.
Întrucât prestatorul nu și-a onorat obligațiile contractuale, prin actul adițional la contractul nr. 2/15 octombrie 2003, încheiat la data de 04.02.2005, părțile au convenit să rezilieze contractul, iar prestatorul să returneze suma primită.
Recurentul a arătat că măsura luată de organul de control este nelegală, în condițiile în care suma a fost achitată integral în anul 2003, neputând anticipa că prestatorul nu-și va îndeplini obligațiile contractuale, deoarece acest contract urma să se deruleze în anul 2004.
Organul de control a stabilit diferența de impozit pe venit, de 20.759.440 lei, aferentă sumei de 90.000.000 lei, considerată de reclamant drept cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal în anul 2003, precum și suma de 1.893.261 lei, cu titlu de dobânzi și 525.906 lei, penalități de întârziere, aferente diferenței de impozit pe venit.
Așa cum este stabilit prin art. 16 al. 1 și 2 din nr.OG 7/2001 privind impozitul pe venit, venitul net din activități independente se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente deductibile.
Normele metodologice de aplicare a nr.OG 7/2001, aprobate prin nr.HG 54/16 ianuarie 2003, prevăd pentru aplicarea art. 16 din ordonanță următoarele: "Din venitul brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile care sunt aferente realizării venitului, astfel cum rezultă din evidențele contabile conduse de contribuabili, cu respectarea regulilor prevăzute în normele metodologice date în aplicarea art. 10 din ordonanță (pct. 2).
Printre condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse este și aceea că respectivele cheltuieli să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar. al anului în cursul căruia au fost plătite (pct. 2 lit. c).
Totodată cheltuielile respective trebuie să corespundă unor cheltuieli efective și să fie justificate cu documente (pct. 2 lit. b).
Iată că prima instanță a avut în vedere numai parțial dispozițiile punctului 2 lit. c din norme, reținând că intră în categoria cheltuielilor deductibile serviciile prestate de terți, ignorând cerința îndeplinirii celor două condiții generale expuse anterior.
Din această perspectivă, în mod greșit s-a reținut că nu are relevanță din punct de vedere al caracterului deductibil al cheltuielii efectuate dacă serviciul a fost prestat efectiv sau nu.
Având în vedere faptul că închirierea autoturismului urma a se efectua în perioada aprilie 2004 - decembrie 2004, suma de 90.000.000 lei achitată în luna decembrie 2003 nu reprezintă o cheltuială aferentă veniturilor realizate în anul 2003, suma achitată fiind de fapt o plată în avans.
După recuperarea sumei de 90 milioane lei reclamantul a inclus în evidența sa contabilă ca și venit aferent anului 2005 pentru care datorează impozit, acest fapt neputând constitui motiv temeinic în cauză, cu atât mai mult cu cât în referatul nr. 37704/17 mai 2005 al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (filele 40 - 41 dosar tribunal) se precizează că se va evita dubla impunere a sumei de 90 milioane lei încasată de cabinet în anul 2005, ca efect al actului adițional nr. 1/04 februarie 2005.
Prin urmare, se apreciază că suma de 90 milioane lei nu îndeplinește condițiile pentru a putea fi dedusă din veniturile realizate în anul 2003, deoarece nu este o cheltuială efectivă, efectuată în cursul acestui an, în vederea realizării veniturilor respectivei perioade.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta -DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUIcu sediul în I, str. - nr. 26, județul I, împotriva sentinței civile nr. 428 din 12 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 10937/2007 în contradictoriu cu intimatul -CABINETUL DE AVOCATURĂ " " Icu sediul în I, str. -. 11,. 15, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiune, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER SECȚIE COMERCIALĂ, |
Red.
red.
tehnored. 3 ex. 28/29 ian. 2008
Președinte:Violeta ChiriacJudecători:Violeta Chiriac, Loredana Albescu, Morina Napa
