Contestație act administrativ fiscal. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.46
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1426/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice Oțelu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul personal, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamantul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.1426/30.IX.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Oțelu pentru anularea actului nr.154.7945/2007 prin care s-a încasat suma de 5052 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare cu dobânzi și cheltuieli de judecată.
În motivare instanța a reținut că în aplicarea dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind.3 din Codul Fiscal, Administrația Finanțelor Publice Oțelu a emis actul de calculare a taxei speciale pentru autoturisme, stabilind că reclamantul are o obligație fiscală în cuantum de 5.052 lei, pentru a înmatricula autoturismul marca Ford tipul / I Focus, capacitate cilindrică 1753 cmc, an de fabricație 2001.
Reclamantul a achitat contravaloarea taxei stabilite de Reșița, eliberându-i-se, în acest sens, chitanța nr. -/2007, înmatricularea în circulație autovehiculului fiind condiționată de achitarea acestei taxe.
Pe fond, instanța a reținut că, la 01.07.2008 a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care în preambul expune motivele acestei ordonanțe, respectiv necesitatea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu și necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Acest act normativ a urmărit suspendarea procedurii de "infringement", respectiv procedura privind constatarea încălcării de către România, ca stat membru al UE, a normelor comunitare în vigoare, în speță ale art. 90 din Tratatul CE, prin reglementarea taxei de primă înmatriculare.
În cadrul procedurii de "infringement", Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, invocând necesitatea respectării prevederilor art.90 din Tratat, potrivit cărora nici un stat membru nu trebuie să supună în mod direct sau indirect produsele din alte state membre unor impozite interne de orice natură ar fi acestea, superioare celor care se aplică în mod direct sau indirect produselor naționale similare.
Problema nesocotirii normelor comunitare nu s-a pus în cazul autovehiculelor noi, deoarece taxa care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare, ci s-a pus în legătură cu autovehiculele second hand provenite din achiziții din alte state membre, acestea fiind supuse, în reglementarea anterioară, unui nivel ridicat de taxare, ce reprezenta o barieră privind libera circulație a mărfurilor.
La elaborarea noii legislații s-au avut în vedere recomandările Comisiei Europene privind: stabilirea unui coeficient de reducere a taxei, care să conducă la diminuarea taxei de poluare auto proporțional cu deprecierea reală a autovehiculelor; cuantumul taxei să nu depășească valoarea reziduală a taxei aferentă autovehiculelor cu aceeași marcă și vechime, deja înmatriculate în România; asigurarea unui sistem de rambursare a taxei reziduale, în cazul revânzării autovehiculului într-un alt stat membru sau al exportului; asigurarea unei proceduri de contestare a taxei de poluare auto, atunci când plătitorul este nemulțumit de nivelul taxei percepute.
Tot ca urmare a recomandărilor Comisiei, s-a instituit în noul act normativ posibilitatea restituirii diferenței de taxă rezultată din modificarea legislației, astfel încât să se restituie la cererea persoanelor îndreptățite diferența între taxa plătită începând cu 1 ianuarie 2007 și taxa pe care ar fi plătit-o în situația în care legea ar fi respectat în totalitate principiile pentru care Comisia Europeana a declanșat procedura de infringement(art. 11 din OUG nr. 50/2008). Persoanele care conform actualei formule au plătit mai puțin nu vor face obiectul unei recalculări.
Instanța a constatat că actuala reglementare normativă ține seama de normele și jurisprudența comunitară (cauza nr. C-313/05, hotărârea din 18.01.2007; cauza nr. C-74/06 Comisia în contradictoriu cu, hotărârea din 20.09.2007) și prevede modalități de despăgubire a persoanelor care au plătit o taxă de primă înmatriculare mai mare decât taxa calculată potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008 și Normele metodologice punere în aplicare a acesteia.
În condițiile în care OUG nr. 50/2008(art.11), în vigoare din data de 01.07.2008, act normativ ce respectă aquis-ul comunitar și care nu a fost declarat neconstituțional, prevede expres care este modalitatea de despăgubire a persoanelor care au plătit taxa de primă înmatriculare, este inadmisibilă prezenta acțiune, prin care se solicită restituirea integrală a acestei taxe.
Reclamantul trebuie, mai întâi, să solicite conform procedurii prevăzute de art. 6 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, autorității fiscale de la domiciliu restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare plătită și taxa calculată în baza dispozițiilor OUG nr. 50/2008.
În cazul în care este nemulțumit, în urma parcurgerii acestei proceduri, se poate adresa instanței de judecată.
Față de argumentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța respins cererea formulată de reclamantul.
În cauză a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare se arată că greșit tribunalul a reținut că nu sunt încălcate dispozițiile art.90 din Tratatul Uniunii Europene, care statuează nediscriminarea și interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.
Astfel, art.90 CE prevede: "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Totodată, menționează faptul că sunt încălcate și dispozițiile art.25, principiul nediscriminării produselor importante cu produsele interne, argumentat pe următorul text al Tratatului.
Articolul 25 CE prevede: "Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal".
În mod greșit instanța a reținut faptul că prin actuala Ordonanță de Urgență nr.50/2008 ar restabili cadrul legal față de taxa de primă înmatriculare, nicio lege nu retroactivează, cu atât mai mult cu cât această taxă de primă înmatriculare nu a fost recunoscută de Comunitatea Europeană.
De asemenea, menționează și faptul că s-a adresat prima oară administrației financiare așa cum instanța de fond susține prin sentința nr.1426/2008, în vederea recuperării diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare.
Însă, învederează faptul că nu dorește recuperarea parțială a taxei, ci recuperarea ei în totalitate, respectiv suma de 5.052 lei, precum și a dobânzilor legale aferente de la data de 14.04.2008 până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată, întrucât, la momentul achitării acesteia de către reclamant, o astfel de taxă era ilegală.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat, motiv pentru care se admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1426/30.IX.2008, se modifică sentința și va admite acțiunea formulată împotriva pârâtei Administrația finanțelor publice Oțelu, se anulează actul seria - nr.-/14.IV.2008 emis de pârâtă și o obligă să restituie reclamantului suma de 5052 lei, încasată în baza actului anulat, cu dobânzi legale conform art.117 Cod procedură fiscală, până la restituirea sumei, pentru că:
Prin acțiune reclamantul a cerut anularea actului - nr.-/14.IV.2008 emis de pârâta Administrația Finanțelor Publice Oțelu prin care a fost obligat la plata unei taxe de primă înmatriculare, în sumă de 5052 lei, cu dobânzi legale.
Taxa în litigiu a fost încasată de pârâtă în temeiul art.2141-2143Cod fiscal.
Prin sentință Tribunalul C-S a respins acțiunea, reținând intervenirea OUG nr.50/2008, începând cu 1.VII.2008, care respectă a aquis-ul comunitar și care nu a fost declarat neconstituțional și care prevede expres care este modalitatea de despăgubire a persoanelor care au plătit taxa de primă înmatriculare, astfel că, este inadmisibilă prezenta acțiune, prin care se solicită restituirea integrală a acestei taxe.
Cum legalitatea unui act administrativ se analizează în raport cu actul normativ în baza căruia s-a emis, soluția instanței este nelegală atâta timp cât OUG nr.50/2008, intrată în vigoare la 1.VII.2008, este ulterioară emiterii adresei seria - cu nr. -/14.IV.2008.
Soluționând acțiunea în temeiul OUG nr.50/2008, instanța de fond a încălcat și principiul neretroactivității legii civile, aplicând noul act normativ unor raporturi juridice născute anterior, în baza altei dispoziții legale, ceea ce impune admiterea recursului reclamantului așa cum s-a arătat anterior, reținându-se că art.148 alin.2 din Constituție prevede că tratatele comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin art.214 ind.1 alin.1 și art.214 ind.2 Cod fiscal s-a instituit obligația de a se plăti taxă specială pentru prima înmatriculare a unor autoturisme și autovehicule în România, cu excepțiile expres prevăzute în conținutul acestor texte de lege.
Potrivit reglementărilor cuprinse în Codul fiscal, cuantumul taxei speciale se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii și aceasta este percepută, conform legii, cu începere de la data de 1.2007, deci cu aplicabilitate pentru autovehicule introduse în România după această dată.
Din conținutul dispozițiilor legale suscitate rezultă neîndoielnic că taxa specială de primă înmatriculare nu se percepe pentru autoturismele deja înmatriculate în România anterior datei de 1.2007, ci numai pentru cele înmatriculate în alte state membre din Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, după introducerea lor în țară.
Art.90 din Tratatul prevede la alin.1, că nici nu stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare, iar la al.2 că nici un stat membru nu poate aplica în cazul produselor provenind din alte state membre măsuri de impozitare internă de natură să asigure protecția indirectă a produselor naționale.
Dispozițiile legale suscitate, din codul fiscal român, introduc un regim juridic discriminatoriu din punct de vedere legal pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării în România, în ipoteza în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de origine, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România taxa nu se datorează.
Având în vedere prioritatea dreptului comunitar în raport cu legislația română, potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituție și incidența art.90 din Tratatul, recursul se admite așa cum s-a menționat anterior.
Făcând aplicarea prevederilor art.117 și urm. Cod procedură fiscală, pârâta va fi obligată la plata dobânzii legale față de reclamant, până la data restituirii sumei în litigiu.
Văzând că s-au cerut cheltuieli de judecată în recurs, Curtea, potrivit ar.274 Cod procedură civilă va obliga cu acest titlu ca Administrația Finanțelor Publice Oțelu să-i plătească reclamantului suma de 44 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1426/30.IX.2008 pronunțată în dosar nr. nr- al Tribunalului C-
Modifică sentința și admite acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Administrația finanțelor publice Oțelu, anulează actul seria - nr.-/14.IV.2008 emis de pârâtă și o obligă să restituie reclamantului suma de 5052 lei încasată în baza actului anulat, cu dobânzi legale conform art.117 Cod procedură fiscală, până la restituirea sumei.
Obligă pârâta la 44 lei cheltuieli de judecată față de reclamantul reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 21.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red. -22.2009
Tehnored. C- 26.01.2009/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Răzvan Pătru, Rodica Olaru
