Contestație act administrativ fiscal. Decizia 476/2008. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - contestație act administrativ fiscal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 476

Ședința publică de la 27 martie 2008

PREȘEDINTE: Nastasi Dorina

JUDECĂTOR 2: Ududec Elena

JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen

Grefier: - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. B,-, județul B, împotriva sentinței nr.1687 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 426/E/40/2007).

La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru pârâta recurentă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, și administratorul reclamantei intimate SC SA, .

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar delegație de reprezentare, precizând că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și că nu sunt de discutat chestiuni prejudiciale.

Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, trece la soluționarea acestuia.

Consilier juridic, pentru pârâta recurentă, pune concluzii de admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate și în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Administratorul reclamantei intimate, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, ca legală și temeinică. În susținerea concluziilor sale, învederează instanței că în momentul în care Sae fectuat controlul, societatea era deja divizată, astfel încât în procesul verbal de inspecție trebuiau trecute și celelalte societăți, rezultate ca urmare a divizării, cu atât mai mult cu cât a pus la dispoziția inspectorului datele de identificare ale acestora. Menționează că și-a achitat toate obligațiile legale la sfârșitul anului 2005. Nu solicită cheltuieli de judecată.

În replică, reprezentanta pârâtei recurente arată că în momentul divizării trebuia împărțit atât activul cât și pasivul societății și că se poate îndrepta cu acțiuni separate împotriva celorlalte societăți.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin acțiunea în contencios administrativ introdusă și înregistrată la Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal sub nr. 426/40 din 26.01.2007, reclamanta, județul B în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bas olicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze decizia nr. 40 din 27.12.2006 și decizia de impunere nr. 261 din 10.10.2006.

În motivarea acțiunii în contencios administrativ, reclamanta a arătat că pârâta, la întocmirea actului de control, nu a ținut seama de faptul că societatea comercială s-a divizat la sfârșitul anului 2005 și nici de dispozițiile art. 245 pct. 1 din Legea nr. 31/1990. Totodată la stabilirea obligațiilor fiscale nu s-a avut în vedere existența facturii nr. - din 13.05.2003, în valoare de 1.009 RON, pentru care a deținut originalul cu ștampila de conformitate.

Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 1687 din 04.12.2007 a admis acțiunea în contencios administrativ, a anulat în parte decizia nr. 40 din 27.12.2006 și decizia de impunere nr. IV/261 din 10.10.2006 în sensul că obligațiile de plată în sumă de 35.108 RON reprezentând, majorări și penalități vor fi repartizate proporțional cu valoarea activului dobândit de către cele 5 societăți comerciale prevăzute în proiectul de divizare a "" -, urmând a fi scăzută din această obligație fiscală suma de 1.009 lei, reprezentând la factura nr. 92.98875 din 13.05.2003 emisă de "M", județul

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că societatea mamă a rămas în ființă după divizare, că aceasta a transmis câte o cotă indiviză din activ prin actul de divizare către alte 5 societăți comerciale și chiar dacă nu a fost prevăzută modalitatea de repartizare a pasivului - pe care nici nu o cunoștea în momentul divizării, întrucât în urma controlului fiscal s-a stabilit existența unei datorii financiare - poate fi stabilită modalitatea împărțirii acestui pasiv care trebuie să fie proporțională cu valoarea activelor primite conform actului de divizare.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, care a criticat sentința ca fiind nelegală, arătând în esență că factura nr. - din 13.05.2003 nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege (la data controlului) pentru a fi deductibilă fiscal, conform dispozițiilor art. 24 al. 1 din Legea nr. 345/2002, astfel că în mod corect organul fiscal a reținut în sarcina reclamantei plata sumei de 1009 lei reprezentând

Cu privire la suma de 34.099 lei, reprezentând, recurenta a arătat că organul de control a reținut corect această sumă în sarcina reclamantei deoarece potrivit art. 233 al.2 din Legea nr. 31/1990, în cazul divizării, societățile nu își încetează existența, în cazul în care o parte din patrimoniul ei se desprinde și se transmite către una sau mai multe societăți existente sau care iau astfel ființă.

Față de această dispoziție legală, recurenta a arătat că modalitatea de dobândire a drepturilor și obligațiilor privesc doar societățile implicate în divizare, organele de inspecție fiscală neputând interveni în stabilirea acestor obligații iar motivația că divizarea societății a fost înscrisă în registrul comerțului devenind opozabilă terților, inclusiv creditorilor, nu este relevantă întrucât la acea dată "" nu figura cu obligații fiscale restante la bugetul consolidat al statului, pentru ca Județeană B să facă opoziție la divizare.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Recursul este nefondat.

În mod corect prima instanță a reținut că reclamanta nu datorează suma de 1009 lei reprezentând, deoarece factura nr. - din 13.05.2003 emisă de "M", jud. Iaf ost achitată corect.

Cu privire la suma de 24.099 lei, reprezentând, majorări și penalități; de asemeni în mod legal a stabilit prima instanță că nu se datorează de reclamantă deoarece divizarea "" a fost înscrisă în Registrul Comerțului, devenind astfel opozabilă terților, inclusiv creditorilor.

În acest context, chiar dacă actul de divizare nu a prevăzut și modalitatea de repartizare a pasivului se aplică dispozițiile art. 241 indice 1 din Legea nr. 31/1990 - lege în vigoare la momentul constatării obligației fiscale - care arată că dacă un element de pasiv nu este repartizat în proiectul de divizare și dacă interpretarea proiectului nu permite luarea unei decizii privind repartizarea sa, societățile beneficiare răspund solidar pentru elementul de pasiv în cauză.

Așa fiind, societatea mamă "", a rămas în ființă după divizare, a transmis câte o cotă parte din activ, prin actul de divizare, către cele 5 societăți comerciale, și chiar dacă nu a prevăzut modalitatea de repartizare a pasivului - pe care nici nu o cunoștea în momentul divizării, deoarece în urma controlului fiscal s-a stabilit existența unei datorii financiare - poate fi stabilită modalitatea împărțirii acestui pasiv, care trebuie să fie proporțională cu valoarea activelor primite conform actului de divizare.

Față de cele arătate, sentința pronunțată de prima instanță este temeinică și legală și cum nici din oficiu nu se constată motive care să ducă la casarea sentinței recurate, instanța în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 304 ind. 1 și art. 3123(1) Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtei.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. B,-, județul B, împotriva sentinței nr.1687 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 426/E/40/2007).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 martie 2008.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Tehnored.

Jud. fond. /

2 ex./ 8.04.2008

Președinte:Nastasi Dorina
Judecători:Nastasi Dorina, Ududec Elena, Grapini Carmen

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 476/2008. Curtea de Apel Suceava