Contestație act administrativ fiscal. Decizia 495/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 495/2008
Ședința publică din 25 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 3572 din 07.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata - SRL - în lichidare, având ca obiect contestație act administrativ fiscal
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care s-a prezentat domnul, în calitate de administrator statutar, al intimatei, care a depus la dosar întâmpinare, susține că, a cerut voie de la lichidator să reprezinte societatea în acest litigiu, că a reprezentat societatea în fața Tribunalului Maramureș, dar că nu are mandat, pentru a reprezenta societatea în fața acestei instanțe.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3572 din 7 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș s-a admis acțiunea formulată de - " " SRL B aflată în insolvență în dosar -, formulată de asociatul unic și administrator, însușită și precizată de lichidatorul împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice M.
S-a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 42/08.08.2006 a DGFP M, a Raportului de inspecție fiscală din 11.05.2006, a Deciziei de nr. 860 și 861 din 11.05.2007, pe care le menține la nivelul sumei de 848 lei reprezentând TVA datorata de contestatoare.
S-a dispus stornarea debitului de 17.3 01 lei anulat prin Decizia 11.211/20.10.2005 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr. 15.302/2005 cu data înregistrării debitului, 30.06.2004.
S-a constatat că DGFP M datorează societății contestatoare dobânzi în sumă de 5.728 lei după debitul nedatorat de 17.301 lei.
Pârâta a fost obligată la 2.520 lei cheltuieli de judecată contestatoarei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 11211/20.10.2005 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar 15.362/2005 a fost anulată o datorie fiscală a reclamantei, constând în 173.012.500 lei ROL TVA, precum și dobânzile și penalitățile de întârziere aferente, reclamanta fiind exonerată de plata sumelor respective.
S-a pus problema înregistrării în evidențele fiscale ale pârâtei a deciziei pronunțate de Curtea de APEL CLUJ.
Așa cum rezultă din constatările expertului, înregistrarea deciziei s-a făcut în luna decembrie 2006 cu ocazia decontului de TVA depus de reclamantă.
Punctul de vedere exprimat de pârâtă, în sensul că Decizia nr.11.211/20.10.2005 nu poate produce efecte decât începând cu data de 20.10.2005, nu este întemeiat.Anularea debitului de 17.301 lei RON precum și a accesoriilor, constând din penalităti și dobânzi retroactivează cu data constatării și înregistrării debitului. Prin decizia pronunțată trebuie considerat că debitul nu a existat și, implicit nici dobânzile derivate din această datorie. Data înregistrării debitului fiind 30.06.2004, stornarea debitului și dobânzilor trebuie făcută cu aceeași dată, altfel s-ar ajunge la plata unor impozite nedatorate de reclamantă.
Neprocedând la stornarea debitului cu data de 30.06.2004, pârâta datorează dobânzile la nivelul sumei de 5.728 lei RON, calculată pentru perioada 11.06.2004 25.01.2006. Temeiul legal al acordării dobânzilor îl constituie prevederile art. 120 din OG 92/2003 republicată privind Codul d e procedură fiscală.
Suma de mai sus a fost calculată prin expertiză. Calculul aritmetic a fost contestat doar în parte. Pârâta a recunoscut dobânzi de 4.897 lei, sens în care a formulat obiecțiuni la data de 20.08.2007,susținând că baza de calcul pentru dobânzi a fost greșit reținută la nivelul a 17301 lei RON în loc de 13.854 lei, deoarece dobânzile și penalitățile incluse în debitul de 17.301 lei nu sunt producătoare de dobânzi.
Debitul după care trebuie calculată dobânda datorată de pârâtă este cel de 17.301 lei RON deoarece cu această sumă a fost diminuat în mod greșit TVA solicitat la rambursare de reclamantă.
De altfel art. 120 Cod procedură fiscală menționează "sumele de restituit" fără a distinge dacă ele provin din dobânzi sau din obligații principale.
Constatând că pârâta datorează reclamantei suma de 5.728 lei dobânzi, datoria acesteia la buget se va diminua în urma compensărilor ce se vor face.
În ceea ce privește debitul de 11.500 lei diminuat la 8.600 lei prin Decizia nr. 42/08.08.2006 s-a reținut că raportul de inspectie fiscală nr. 2490/11.05.2006 a stabilit o datorie de 23.007 lei. În urma acestui raport a fost emisă Decizia de impunere 861/12.05.2006.
Raportul de inspecție fiscală nr. 2491/11.05.2006 a verificat solicitarea de rambursare a sumei de 33003 aferentă perioadei 01.05.-.12.2005. Pentru suma de 8714 lei cererea a fost respinsă, sens în care s-a emis Decizia de impunere 860/11.05.2006.
Așa cum rezultă din contestația reclamantei înregistrată la DGFP M sub nr. 9456/23.06.2006 din totalul de 23.007 lei, reclamanta a contestat 11.500 lei, din care: 3.277 lei impozit pe profit, 4.514 lei TVA, 809 lei penalități și 290 lei amendă.
La contestația privind amenzile reclamanta a renunțat cu motivarea că ele au fost rezolvate în dosare separate.
În ceea ce privește impozitul pe profit suplimentar de 3.2277 lei, acesta a fost stabilit ca urmare a înregistrării în luna septembrie 2004 pe cheltuielile de exploatare a sumei de 13.106 lei, despre care organele de control au stabilit că suma nu este aferentă veniturilor realizate de societate și ca atare este nedeductibilă.
Din analiza actelor contabile expertiza a reținut că în cursul lunilor aprilie și mai 2004 reclamanta a realizat venituri în valoare de 260.865 lei, fără a descărca consumurile de materie primă aferente acestei producții. Această descărcare s-a realizat pe bază de inventar abia în septembrie 2004 în această situație, cheltuielile înregistrate în baza notei contabile 11/30.09.2004 au fost determinate corect.În concluzie, suma de 3.277 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, precum și dobânzile aferente de 809 lei nu sunt datorate.
În ceea ce privește TVA suplimentar de 5414 lei, se reține că ea a fost calculată asupra unor cheltuieli totale de 23.761 lei care în opinia actului de control au fost considerate nedeductibile fiscal.
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că suma de 13.106 lei, înregistrată ca și cheltuieli în luna septembrie 2004, este înregistrată în baza inventarului intermitent care este o metodă fermă de depistare, la fel și cheltuiala cu materia primă de 10.655 lei.
Se consideră întemeiată TVA stabilită suplimentar de 848 lei înregistrată în baza facturii -/26.07.2004 care nu a putut fi prezentată în original.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în parte în sensul menținerii Deciziei nr. 42/08.08.2006 cu consecinta obligarii societatii reclamante la plata sumei de 8600 lei, recurs formulat in temeiul art. 304 pct. 7 si art. 304 Cod proc. Civila.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta-recurentă arată că în ceea ce priveste debitul în cuantum de 8600 lei- reprezentând impozit pe profit, cu dobânzi aferente impozitului pe profit si taxa pe valoarea adaugata- instanta de fond a retinut modalitatea in care au fost stabilite debitele, redând apoi pe scurt argumentele din expertiza contabila.
Hotărârea trebuie sa cuprindă "motivele de drept si de fapt care au format convingerea instantei, motivarea constituind pentru părti o garantie puternică impotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instantele superioare un element necesar in exercitarea controlului declansat prin căile de atac.
Instanta si-a însusit întru totul opinia expertului angajat în cauza, fără a aduce lămuriri, de drept si de fapt in privinta cauzei deduse judecătii. Instanta nu este legata de concluziile expertizei, ele constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, si indiferent daca instanța primeste sau nu concluziile expertizei, instanta trebuie sa motiveze pozitia sa.
Documentele pe care se bazeaza expertiza contabila au fost "produse" probabil ulterior realizarii inspectiei fiscale, deoarece la acea data societatea nu detinea si nu a pus la dispozitia organului de control acte si documente relevante care sa sustina deductibilitatea cheltuielilor respective. Din cuprinsul actului de control rezulta ca societatea nu a efectuat inventarierea anuala a patrimoniului. Raportul de expertiza se bazeaza in M masura pe " metoda inventarului intermitent" in conditiile in care societatea verificata nu intocmise asemenea documente. Administratorul societatii a refuzat sa dea explicatii si sa prezinte alte acte. In raportul de expertiza, expertul sustine ca in aceste conditii, organele de inspectie ar fi trebuit sa solicite in scris informatii si sa urmeze procedura indicata de punctul 91.2 din RO 1050/2004. Dovada faptului ca a fost urmata intocmai aceasta procedura, respectiv ca organele de inspectie fiscala au solicitat in scris informatii de la contribuabil, se gaseste la dosarul cauzei, intre documentele anexate raportului de inspectie fiscala. Rezulta ca expertul nu efectuat in mod impartial raportul sau; fara sa fi studiat dosarul cauzei si argumentele ambelor parti, a elaborat raportul de expertiza bazandu-se doar pe opiniile si documentele prezentate de rec1amant.
Intimatul a depus întâmpinare în cauză solicitând respingerea recursului formulat în cauză.
În apărare, intimatul arată că invocarea nemotivării suficiente a hotărârii instanței, reprezintă de fapt epuizarea argumentelor reale și sprijinite de lege, care să susțină actul de control încheiat de inspectorul fiscal și deciziile DGFP emise în baza acestui act.
Expertiza s-a efectuat prin verificarea documentelor de evidență contabilă puse la dispoziție pentru întreaga perioadă.
Prezumții de lipsă de documente, afirmații că acestea ar fi fost produse ulterior, în condițiile în care însuși evidența contabilă nu permite întocmirea în succesiune cronologică a documentelor de închidere lunară, trimestriale fără documentele primare, sunt afirmații care denotă necunoașterea prevederilor legale cu privire la evidența contabilă a materialelor și nu pot să constituie motive întemeiate ci dimpotrivă afirmații care susțin reaua-credință a instituției în aplicarea hotărârilor justiției când acestea sunt împotriva lor.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041pr civ și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrative, Curtea reține următoarele:
Reclamanta prin contestația promovată a solicitat anularea deciziei nr. 42/8 august 2006 DGFP M privind soluționarea contestației formulată de - SRL și anularea din debitul suplimentar stabilit a sumei totale de 8600 lei și a dobânzilor și penalităților calculate de la înregistrarea în debit a sumei indicate și obligarea pârâtei de înregistrare a deciziei Curții de APEL CLUJ nr. 11211/20 octombrie 2005 în evidența fiscală astfel încât să fie stornate și efectele negative produse din iunie 2004 până la 31 decembrie 2006.
Pârâta DGFP M prin decizia nr. 42/8 august 2006 privind soluționarea contestației formulată de - SRL a respins ca neîntemeiată contestația și a reținut că, în raport de dispozițiile art. 19 alin (1) din Legea nr. 571/2003 contestația apare ca neîntemeiată în ceea ce privește modalitatea de determinare a profitului impozabil iar referitor la dobânzi a reținut că acestea se datorează până la data controlului.
Referitor la dreptul contestatoarei la rambursarea TVA în condițiile în care societatea a dedus această taxă fără a avea la bază documentele originale și a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli nedeductibile și în ceea ce privește solicitarea contestatoarei de a dispune înregistrarea corectă a deciziei nr. 11211/20 octombrie 2005 Curții de APEL CLUJ la data de 30 martie 2004 reținut că aceasta nu poate produce efecte retroactiv ci doar de la momentul pronunțării.
Curtea de APEL CLUJ prin decizia civilă nr. 11211/20 octombrie 2005 admis recursul declarat de reclamanta - SRL B-M și rejudecând pe fond a admis în parte acțiunea și a dispus anularea parțială a deciziei nr. 66/27 august 2004 emisă de DGFP M cu privire la suma de 173.012.500 lei TVA precum și dobânzile și penalitățile aferente și a exonerat pe reclamantă de plata acestor sume.
De asemenea, a casat cu trimitere spre rejudecare sentința cu privire la suma de 26.158.203 lei dobânzi și penalități de întârziere precum și 77.336.098 lei dobânzi și penalități de întârziere stabilite suplimentar în timpul controlului.
Tribunalul Maramureș prin sentința civilă nr. 5661/21 decembrie 2006 admis în parte acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta - SRL și a anulat în parte decizia nr. 66/27 august 2004 pârâtei DGFP M cu privire la suma de 26.158.203 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere și a menținut-o cu privire la suma de 77.336.098 lei dobânzi și penalități de întârziere stabilite suplimentar în timpul controlului.
Curtea de APEL CLUJ prin decizia nr. 852/19 aprilie 2007 respins recursul promovat de DGFP M și a menținut în întregime sentința civilă nr. 5661/21 decembrie 2006 Tribunalului Maramureș.
Punctul de vedere exprimat de recurenta-pârâtă vizând momentul de la care produce efecte juridice o hotărâre judecătorească este în contradicție cu principiile fundamentale de drept care stabilesc efectele constitutive ori declarative de drepturi ale hotărârilor judecătorești.
Constatarea nulității unui act juridic, indiferent de forma pe care acesta o îmbracă confirmă că respectivul act nu putea produce efecte încă de la momentul emiterii sale.
Prima instanță în mod corect că anularea debitului și a accesorilor prin decizia pronunțată de Curtea de Apel echivalează cu constatarea împrejurării că debitul nu a existat și implicit nici dobânzile derivate din această datorie astfel că, stornarea debitului și a dobânzilor trebuie realizată în mod corespunzător.
Referitor la debitul de 11.500 lei diminuat la 8.600 lei prin decizia nr. 42/08.08.2006 prima instanță a reținut că analiza documentelor contabile a relevat că cheltuielile înregistrate au fost determinate corect astfel că, susținerile referitoare la TVA-ul aplicat suplimentar asupra veniturilor considerate nedeductibile fiscal apare ca incorect calculat.
Susținerile recurentei vizând împrejurarea că din cuprinsul motivării lipsesc considerentele care au format convingerea instanței nu pot fi reținute atâta timp cât prima instanță a enunțat atât apărările formulate de părți cât și motivele pentru care acestea au fost înlăturate prin invocarea probatoriului administrat și analizat astfel că nu se poate reține cu temei că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct 7 Cod procedură civilă așa cum a invocat recurenta.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente și a enunțat motivele pentru care susținerile părților au fost înlăturate astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 7 Cod procedură civilă și de asemenea Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 3572 din 07.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
2 ex./26.03.2008
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
