Contestație act administrativ fiscal. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier: - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta -pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr. 80/CF din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE N, consilier juridic, fiind lipsă intimatul - reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 8.01.2009 s-au depus la dosar de către intimat actele solicitate la termenul anterior, respectiv copia certificatului de înmatriculare, chitanța nr. - din 6.06.2007 în sumă de 3.675,00 lei, contractul de vânzare cumpărare pentru vehicul folosit din 4.06.2007, certificatul de înmatriculare a autoturismului în Germania și factura, după care:
La solicitarea instanței, consilier juridic arată că nu mai are cereri.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE N, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond menținerea obligației intimatului de plată a primei de primă înmatriculare conform dispozițiilor art.214 și următoarele din Codul fiscal, articol în vigoare la data dobândirii autovehiculului.
În susținerea motivelor de recurs arată că această prevedere legală nu intră în contradicție cu art. 90 din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Din data de 1 iulie 2008 este în vigoare nr. 50 privind taxa de poluare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P și Direcția Generală a Finanțelor Publice Nas olicitat anularea actelor administrativ fiscale nr.27834/20.03.2008 și 39056/08.04.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N și obligarea pârâtelor la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule achitată în cuantum de 3675 lei sumă ce se solicită a fi actualizată în raport cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea cererii reclamantul arată că a achiziționat în cursul anului 2007 un autoturism second - hand din Germania Volkswagen Golf iar pentru a putea înmatricula acest autoturism în România a fost nevoit să achite în contul bugetului de stat suma de 3675 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule (taxă de primă înmatriculare percepută în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal). La data de 05.03.2008 reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice N restituirea sumei motivat de faptul că reclamantul consideră nelegală impunerea fiscală. Prin adresa nr.27834/20.03.2008 pârâta a respins cererea. Împotriva modului de soluționare a cererii reclamantul a formulat contestație aceasta fiindu-i de asemenea respinsă.
În cursul judecății reclamantul a învederat instanței că înțelege să se judece numai cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N nu și cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului N, motiv pentru care instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecată.
În apărările formulate pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Se susține legalitatea impunerii fiscale făcute în temeiul art.214 alin 1 din Legea nr.571/2003, text de lege aflat în vigoare și care nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu. Se mai arată că nu sunt îndeplinite condițiile art.117 din OG nr.92/2003 privind restituirea de sume de la buget.
În dovedire au fost depuse înscrisuri: adresa cu nr.-/20.03.2008 precum și răspunsul oferit de la contestația formulată.
Prin sentința civilă nr. 80/CF/02 octombrie 2008 Tribunalul Neamța admis în parte acțiunea, dispunând obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 3675 lei, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare actualizată în raport cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism pentru a cărui primă înmatriculare a trebuit să achite taxa specială de înmatriculare prevăzută de art.214 alin 1 din Legea nr.571/2003. Considerând nelegală impunerea fiscală reclamantul a cerut restituirea sumei, cererile fiindu-i rezolvate nefavorabil.
Actele cu numerele 27834/20.03.2008 și 39056/08.04.2008 nu sunt acte administrative în sensul art.3 lit. c din Legea nr.554/2004 și nu sunt susceptibile de anulare.
Pe fond cererea de restituire a taxei se dovedește întemeiată pentru următoarele motive:
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art. 214^1, 214^2 și 214^3 din Legea nr. 571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art. 2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 modificată prin OUG nr. 110/2006. Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.2142alin 2 se plătește " cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Comunității Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român( în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Aceeași natură a unei taxe cu efect echivalent o are și taxa de poluare reglementată de nr.OUG50/2008. În acest sens, deși scopul declarat de legiuitor este cel al protecției mediului, nu rezultă pentru ce motiv un autoturism aflat deja în România este mai puțin poluant decât un autoturism aflat la prima înmatriculare.
Astfel art.4 lit. din OUG nr.50/2008, impune obligativitatea taxei cu ocazia primei înmatriculări în România. Nu intră sub incidența taxei autoturismele înmatriculate deja. Faptul că un autovehicul este înmatriculat în alt stat al Uniunii Europene, nu echivalează cu aceea că autovehiculul are emisiile poluante mai grave decât emisiile poluante ale unui autovehicul înmatriculat în România, iar taxa astfel instituită are drept efect indirect crearea unei situații privilegiate cumpărătorilor de autoturisme second-hand înmatriculate în România, față de cumpărătorii de autoturisme second-hand înmatriculate în alte state ale Uniunii Europene, motiv pentru care se constată că și această reglementare încalcă prevederile art.90 par. 1 din
Recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P N, în motivarea recursului, invocă dispozițiile art. 1 alin. 5 din Constituție și susține că obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, text de lege ce este în vigoare și nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Recurenta mai susține că această reglementare nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, subliniază faptul că această taxă se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât consideră că nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu. Precizează faptul că restituirea de sume de la buget se face în condițiile art. 117 din Codul d e procedură fiscală, condiții care nu erau îndeplinite de debitoare la data formulării cererii.
Solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere nr.OUG 50/2008, în vigoare de la data de 01 iulie 2008.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea directă și prioritară a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Apărările invocate de recurentă nu sunt de natură a duce la reformarea sentinței recurate, instanța de fond apreciind și aplicând corect dispozițiile constituționale și cele ale dreptului comunitar.
Principiul invocat de recurentă, cel al supremației legii, stabilit de art. 1 alin. 5 din Constituție, este corect, însă trebuie aplicat în sensul de a da eficiență dispozițiilor constituționale, în speța art. 148 alin. 2 din Constituție, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. În cauză nu s- pus probleme neconstituționalității art. 241 alin. 1 din Codul fiscal, ci aceea a încălcării dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratat, prin introducerea unei dispoziții în dreptul intern incompatibilă cu dreptul comunitar.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second - hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza Ndasdi și, unde Curtea Europeană de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atât timp cât este percepută asupra autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru de o asemenea manieră încât valoarea acesteia, atunci când se aplică autoturismelor importate din statele membre, excede valorii reziduale a unor autoturisme second - hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Recurenta susține că taxa specială auto se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, așa încât consideră că nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Afirmația recurentei este adevărată, dar numai dacă se referă la autoturisme noi, pentru că în situația în care se achiziționează autoturisme second - hand, cumpărătorul care achiziționează un astfel de autoturism dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene este dezavantajat față de cel care cumpără un autoturism second - hand deja înmatriculat în România și care nu mai este obligat la plata unei asemenea taxe.
Invocarea de către recurentă a dispozițiilor din legile fiscale interne în temeiul cărora s-a prevăzut taxa specială auto, dovedite a fi contrarie normelor de drept comunitar înfrânge dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție.
În ipoteza în care o lege internă contravine normelor dreptului comunitar, jurisdicțiilor naționale le revine sarcina să elimine aceste disfuncționalități, recunoscând particularilor drepturile ce le revin prin aplicarea directă a Tratatului, iar instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile constituționale interne și cele ale Tratatului.
Recurenta a mai susținut că restituirea de sume de la buget se face în condițiile art. 117 din Codul d e procedură fiscală, condiții pe care intimata -reclamantă nu le îndeplinește.
Curtea reține că potrivit articolului invocat de recurentă restituirea de sume de la buget se face la cerere, că intimatul a formulat o asemenea cerere, ce i-a fost respinsă de recurentă, motiv pentru care s-a adresat instanței de judecată.
Față de considerentele expuse anterior cu privire la legalitatea încasării taxei de primă înmatriculare, curtea reține că intimatul se încadrează în situația prevăzută de art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, fiind vorba de suma plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale și că cererea intimatului este admisibilă.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, invocate de recurentă, curtea reține că acest act nu era în vigoare la data nașterii raportului juridic și nu se poate aplica retroactiv, iar dispozițiile art. 11 din acest act normativ nu pot fi reținute ca fiind aplicabile în speță, în situația în care s-a apreciat că perceperea taxei de primă înmatriculare este contrarie normelor de drept comunitar și din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei și nu numai a unei diferențe între taxa stabilită în baza legislației interne în vigoare până la data de 01 iulie 2008 și cea stabilită în temeiul unui act normativ adoptat ulterior datei la care a luat naștere raportul juridic fiscal și care este stabilită pe alte principii și are altă destinație.
Pentru considerentele mai expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ fiscal promovat de recurenta - pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Pîmpotriva sentinței civile nr. 80/CF din 02 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,09 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Red. tehnored. 2 ex. 20 ian. 2009
Președinte:Violeta ChiriacJudecători:Violeta Chiriac, Vasilică Pintea, Lăcrămioara Moglan
