Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 6/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 6
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea președinte secție
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier: - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurent - pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 314 din 12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, potrivit art. 17 din legea nr. 146/1997 legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Față de împrejurarea că recurentul prin cererea de recurs solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, la dosar nu s-au depus cereri noi și nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Secției Comercial și de Contencios Administrativ a Tribunalului Bacău reclamanții, funcționari publici în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați la plata drepturilor bănești reprezentând prime de vacanță începând cu 1.01.2005 până la data rămânerii definitive și irevocabile hotărârii judecătorești cât și pentru viitor.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin Legea 188/1999 s-a prevăzut ca pe lângă indemnizația de concediu prima de vacanță să fie egală cu indemnizația brută sau după caz, cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu și care se impozitează separat.
Plata primei de vacanță a fost suspendată pe termen de un an fără nici o justificare prin G 33/2001 (art. 3 alin. 1 și 2).
Pentru anii următori s-a ales o altă cale de a înlătura prima de vacanță, recurgându-se la procedura suspendării prin legiferare, respectiv măsura a fost prevăzută prin Legile bugetului de stat nr. 743/2001, 631/202 și 597/203.
Dispozițiile legale prin care a fost suspendată prima de vacanță sunt neconstituționale.
În susținerea acțiunii reclamanții au depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 314 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând primele de vacanță începând cu data de 01 ianuarie 2005 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii precum și pentru viitor.
Instanța reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și au solicitat acordarea primei de vacanță pentru perioade începând cu 1.01.2005 la zi precum și în viitor.
Instanța a constatat că prima de vacanță a fost suspendată prin legile bugetului de stat. Aceste acte normative sunt prin esența lor temporare și au efect numai pentru anul în care a fost aprobat bugetul de stat.
Cererea reclamanților este întemeiată, aceștia având o creanță certă, lichidă și exigibilă, echivalentă cu salariul brut din luna anterioară plecării în concediu începând cu 1.01.2005 și în baza reparării integrale a prejudiciului, reclamanții au dreptul la plata sumelor privind prima de vacanță.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B arătând că în mod greșit a fost obligat la virarea fondurilor necesare în vederea achitării sumelor acordate reclamanților.
Astfel, se arată că între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamant nu există nici un raport juridic, legal sau convențional de natură să creeze în sarcina acestei autorități obligația de a plăti drepturile bănești în discuție, recurentul răspunzând doar de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor bugetare a ordonatorilor de credite cu respectarea Legii 500/2002.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate instanța apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, se reține că între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu există nici un raport juridic, legal sau convențional de natură să creeze în sarcina acestei autorități obligația de a plăti drepturile bănești în discuție, drepturi care decurg din raportul de muncă al funcționarilor publici.
Potrivit art. 4 din Legea 188/1999, raporturile de serviciu se și se exercită pe baza actului de numire iar plata drepturilor prevăzute de Legea 188/1999, inclusiv a primei de vacanță este obligația angajatorului.
Obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata drepturilor salariale nu are temei juridic, executarea acestei obligații incumbând în speță instituției care are raporturi de serviciu cu reclamanții.
De altfel, Ordonanța de urgență a Guvernului 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, așa cum a fost modificată și completată prin Legea 110/25 aprilie 2007 prevede, la art. 2 obligația instituției debitoare ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Din analiza modificărilor aduse de Legea 110/2007 rezultă că obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata drepturilor salariale nu are temei juridic. Cum obligația invocată de reclamanți își au izvorul în Legea 188/1999 iar raportul de muncă al reclamanților nu s-a născut și nu se execută cu recurentul, instanța în baza art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul în sensul respingerii acțiunii de față de Ministerul Economiei și Finanțelor, urmând a menține celelalte dispoziții privind obligarea instituțiilor care au raporturi de serviciu cu reclamanții la plata drepturilor solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurentul - pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 314 din 12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și și intimații - pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE șiPARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu recurentul.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la09 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
red.
Tehnored. 3 ex.
19 ian. 2009
Președinte:Violeta ChiriacJudecători:Violeta Chiriac, Vasilică Pintea, Lăcrămioara Moglan
