Contestație act administrativ fiscal. Decizia 530/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR.530/2008
Sedința publică din data de 28 februarie 2008 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTORI: Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.2173 din data de 09.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamanta-intimată SRL C-N, având ca obiect anularea deciziei nr.81/23.05.2007.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă avocat din cadrul Baroului C cu delegația la dosar, în reprezentarea intereselor intimatei și consilier juridic cu delegația la dosar, în reprezentarea intereselor recurentei.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta intimatei depune în probațiune copia deciziei nr.496/14.02.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, un exemplar se comunică și cu reprezentanta părții adverse.
Părțile prezente arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare a cauzei și nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul părților prezente pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C solicită în baza art. 304 pct.3,5,7,9, art.3041Cod pr.civ. admiterea recursului, casarea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul respingerii acțiunii introductive formulată de reclamantă ca neîntemeiată, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre soluționare organului de soluționare a contestației din cadrul DGFP C, cu exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei SRL C-N solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
În susținere face trimitere la toate considerentele expuse în scris, apreciind că motivul de casare invocat de recurentă cel prevăzut de art. 304 pct.3 Cod pr.civ. nu este aplicabil în cauză, iar prevederile art. 117 Cod pr.fiscală nu reglementează autoritatea competentă. Nici motivul prevăzut de art. 304 pct.5 Cod pr.civ. nu se poate fi reținut ca de altfel nici cel prevăzut de art. 304 pct.7 Cod pr.civ. deoarece hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină, acestea nu sunt contradictorii sau străine de natura pricinii.
De asemenea, aspectul susținut de recurentă este acela că instanța nu a motivat legal repunerea în termenul de contestare însă, nici nu avea de ce să motiveze atâta timp cât s-a dovedit la dosar că decizia atacată nu a fost comunicată la data la care Autoritatea Vamală a comunicat decizia, ulterior comunicării procesului-verbal.
Cu privire la motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civ. solicită a se reține că, contestația se încadrează în termenul de contestație de 30 de zile prevăzut de lege, data de 07.02.2007 fiind data la care recurenta a luat la cunoștință de conținutul deciziei vamale atacate.
La întrebarea instanței, reprezentanta intimatei declară că a atacat 3 acte administrative și anume: nr.81 emis de Ministerul Finanțelor Publice C - DGFP
nr.208 și nr.286 emise de Biroul Vamal C - Direcția Vamală
Curtea, pune în discuția părților faptul că la instanța de fond, cauza s-a judecat în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor-Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.173 din 09.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta " " C-N și s-a dispus anularea deciziei nr. 81/2007 emisă de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și procesul-verbal nr. 208/2006 și decizia nr. 286/2006, ambele emise de către DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C - BIROUL VAMAL C-
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantei garanția de 2.162 lei, constituită pentru taxele aferente importului autoturismului "Citroen ".
Pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin procesul-verbal de control al valorii în vamă nr. 208 din 12.10.2006 s-a dispus deblocarea parțială a garanției constituită de către reclamantă cu prilejul importului autoturismului menționat anterior, în sumă de 935 lei, din care 202 lei accize și 733 lei, stabilindu-se o valoare în vamă a autoturismului la suma de 19.350 lei. Prin decizia nr. 286 din 12.10.2006 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligațiile de plată menționate anterior.
Împotriva acestor acte administrative fiscale, reclamanta a formulat contestație, respinsă ca tardivă prin decizia nr. 81/2007 emisă de către pârâtă, care a constatat că cele două acte au fost comunicate deodată reclamantei la data de 12 octombrie 2006, astfel încât formularea contestației la data de 10 mai 2007 s-a realizat cu depășirea termenului de 30 de zile care a expirat la data de 13 noiembrie 2006.
Cu privire la acest aspect, instanța de fond a constatat că nu s-a făcut dovada comunicării efective a deciziei nr. 286/2006, astfel încât în lipsa comunicării nu a început să curgă termenul pentru formularea căii de atac.
A constatat instanța de fond că reclamanta a semnat de primire doar pentru procesul-verbal de control nr. 208/2006 în data de 12 octombrie 2006.
În privința fondului, instanța a constatat că reclamanta a depus actele necesare pentru stabilirea valorii în vamă, care nu pot fi înlăturate de către organul vamal doar pentru motivul că în baza sa de date, valoarea unui autoturism este alta, întrucât valoarea reală poate fi reprezentantă de prețul facturat, iar într-un caz concret, valoarea unui bun poate fi alta decât cea stabilită cu titlu general în baza de date a autorității administrative.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, solicitând modificarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că ambele acte administrativ-fiscale prin care s-au stabilit obligații de plată în sarcina reclamantei au fost comunicate împreună, la aceeași dată, reclamantei, respectiv la data de 12 octombrie 2006, împrejurare ce rezultă din faptul că reprezentantul societății a semnat și ștampilat procesul-verbal de control.
Pârâta a mai criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul soluționării în fond a contestației formulată de reclamantă împotriva actelor administrative, fără a dispune trimiterea dosarului autorității fiscale competentă să se pronunțe asupra contestației formulate.
A mai arătat pârâta că a fost obligată să restituie suma achitată de către reclamantă, în condițiile în care art. 32 alin. 3.pr.fiscală prevede expres competența de administrare a creanțelor stabilite în vamă în sarcina autorității vamale.
Referitor la soluția pe fond adoptată prin sentința atacată, pârâta a arătat că organul de soluționare a contestațiilor nu a avut posibilitatea legală să verifice motivele de fond invocate de reclamantă în contestația formulată, deoarece aceasta a fost depusă cu depășirea termenului legal, astfel că motivele reținute de către instanța de fond privind o creanță constatată de către cele două autorități publice, este lipsită de suport probator, astfel încât soluția de restituire dată în sarcina organului de soluționare a contestației și nu a celui care a încasat creanța, nu se poate realiza în practică.
În finalul motivării, pârâta a criticat obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa.
Reclamanta s-a opus admiterii recursului arătând că organul fiscal nu este o instanță în sensul Codului d e pr. civilă, pentru ca tribunalul să-i fi încălcat competența.
Referitor la restituirea sumelor, reclamanta a arătat că acestea s-au făcut venit la bugetul de stat, iar instanța de fond a dispus doar restituirea sumelor și nu modalitatea de restituire efectivă a acestora.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate precum și în considerarea art. 3041și art. 306 alin. 2.pr.civ. Curtea constată următoarele:
Reclamanta a arătat în cuprinsul cererii introductive că formulează contestație împotriva deciziei nr. 81 din 23.05.2007 emisă de către pârâtă și a solicitat să se constate că este în termen contestația formulată împotriva deciziei nr. 286/2006 și a procesului-verbal nr. 208/2006, ambele acte emise de către Direcția Vamală C - Biroul Vamal
Instanța de fond a dispus anularea celor 3 acte, din care două dintre ele (decizia nr. 286/2006 și procesul-verbal nr. 208/2006) au fost emise de către o altă persoană juridică, ce nu a fost chemată în judecată în fața instanței de fond.
Această împrejurare reprezintă un viciu esențial al hotărârii atacate, deoarece instanța de fond a procedat la analizarea unor acte administrativ-fiscale fără a dispus și citarea organului emitent al acelor acte, pentru ca acesta să poată să-și formuleze apărările în cauză.
Anularea deciziei nr. 81/2007 nu este suficientă pentru reglementarea situației juridice a importului efectuat de către reclamantă, atât timp cât obligațiile sale de plată suplimentare au fost stabilite prin cele două acte administrativ-fiscale emise de către o altă autoritate publică care nu a fost citată în cauză.
Calitatea procesuală pasivă presupune existanța unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic.
În baza art. 6 din HG nr. 973 / 2006, privind procedura aplicabilă în cazurile în care este necesară o amânare a determinării definitive a valorii în vama, în forma în vigoare la data emiterii actelor administrative contestate, Decizia privind determinarea definitiva a valorii în vama este luată de biroul vamal prin întocmirea unui proces-verbal de control al valorii în vama iar împotriva procesului-verbal se poate formula contestație potrivit titlului IX "Soluționarea contestațiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale" din <LLNK 12003 92131 311 0 32>Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (art. 6 al. 1) Decizia privind determinarea definitiva a valorii în vama este luată de biroul vamal prin întocmirea unui proces-verbal de control al valorii în vama, care stabilește disponibilizarea sau încasarea, în totalitate ori în parte, a garanției constituite potrivit art. 5 și cuprinde descrierea detaliată a motivelor ce au stat la baza măsurii.
(2) Procesul-verbal de control al valorii în vama se comunica importatorului în cadrul termenelor prevăzute pentru luarea deciziei finale privind determinarea valorii în vama. Dacă prin procesul-verbal de control al valorii în vama se stabilește încasarea în totalitate sau în parte a garanției și aceasta a fost constituită printr-o scrisoare de garanție bancară, procesul-verbal se comunica cu cel puțin 15 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a garanției. Impotriva procesului-verbal se poate formula contestație potrivit titlului IX "Soluționarea contestațiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale" din <LLNK 12003 92131 311 0 32>Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.).
Ulterior disp. art. 6 au fost modificate prin HG nr. 1.813 / 2006, pentru modificarea <LLNK 12006 973 20 301 0 33>Hotărârii Guvernului nr. 973/2006 privind procedura aplicabilă în cazurile în care este necesară o amânare a determinării definitive a valorii în vama, publicată în onitorul Oficial nr. 14 din 9 ianuarie 2007, biroul vamal ia decizia privind determinarea definitiva a valorii prin întocmirea unui proces-verbal de control al valorii în vama iar pe baza acestui proces-verbal de control al valorii în vama se emite decizia pentru regularizarea situației, care reprezintă titlu de creanta.
Potrivit art. 205 al. 1.pr. fisc.împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație.
Reclamanta a înțeles să formuleze calea administrativă de atac împotriva ambelor acte administrative fiscale, care potrivit competenței specifice au fost soluționate de către pârâtă.
Prin formularea cerererii de chemare în judecată, întemeiată pe disp. Legii 554/2004, la care face trimitere art. 218 al. 2.pr.fisc. pune în discuția instanței judecătorești atât legalitatea deciziei 81/2007 căt si legalitatea celor două acte administrative fiscale prin care au fost constatate obligațiile de plată suplimentare.
Raportul juridic în privința acestor două acte s-a legat între reclamantă și emitentul lor, respectiv Biroul Vama C, care devine astfelobligat în cadrul aceluiași raport juridic, justificând calitate procesuală în cauză.
Instanța de fond, în baza obligațiilor stabilite în sarcina sa de disp. art. 129 alin. 5.pr.civ. trebuia să pună în discuție reclamantei necesitatea extinderii cadrului procesual prin chemare în judecată și a Autorității Naționale a Vămilor prin Direcția Regională Vamală C, în calitatea sa de emitentă a actelor atacate.
Mai mult decât atât art. 16 indice 1 din Legea 554/2004, permite extinderea cadrului procesual format inițial prin introducerea și a altor subiecte de drept.
Față de aceste aspecte, este prezent motivul de casare prev. de art. 304 pct. 5.pr.civ. fiind încălcate formele de procedură sub aspectul soluționării pe fond a cauzei și a anulării actelor atacate, fără a fi citat emitentul actelor.
Referitor la tardivitatea invocată în decizia nr. 81/2006 și care va trebui din nou să fie analizată de instanța de fond, Curtea dispune a se avea în vedere că pe procesul-verbal de control al valorii în vamă nr. 208/12.10.2006, există semnătura reprezentantului legal și ștampila reclamantei, aceasta luând deci la cunoștință de conținutul actului la data de 12 octombrie 2006. Fată de această situație instanța de fond va stabili natura juridică a fiecărui act atacat, având în vedere și disp. HG nr. 1.813 /2006,pentru modificarea <LLNK 12006 973 20 301 0 33>Hotărârii Guvernului nr. 973/2006 privind procedura aplicabilă în cazurile în care este necesară o amânare a determinării definitive a valorii în vama.
În privința soluției de păstrare a cauzei pentru soluționarea pe fond a contestației formulată de către reclamantă împotriva celor două acte administrativ-fiscale emise de către Biroul Vamal C, Curtea constată că, în condițiile art. 205 al. 1.pr.fiscală, procedura de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrativ-fiscale este o procedură administrativă și nu una jurisdicțională. ("Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii.Contestația este o cale administrativă de atacși nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.")
În condițiile art. 158 alin. 1.pr.civ. instanța de judecată are posibilitatea de a declina competența de soluționare doar în favoarea unui organ cu activitate jurisdicțională și nu în favoarea unui organ ce desfășoară o activitate administrativă.
Față de cele menționate anterior, se va admite recursul formulat și se va casa hotărârea atacată, urmând a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, instanța de fond, după ce va analiza excepția de tardivitate, și dacă o va găsi neîntemeiată, cu prilejul soluționării pe fond a cauzei, va solicita pârâtului nou chemat în judecată, Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională C să depună la dosar actele doveditoare în baza cărora a stabilit ulterior valoarea în vamă a autoturismului importat, pentru ca, în contradictoriu cu aceste dovezi, să poată stabili instanța de fond temeinicia procesului-verbal de control.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2.173 din 9 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
red.
dact./3 ex./04.03.2008.
jud.fond: -,.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
