Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 529/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.529/2008
Sedința publică din data de 28 februarie 2008 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTORI: Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.1977 din data de 5.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații RD. -, G, G, G, A, -, A, A, -, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, având ca obiect obligarea la plata drepturilor bănești în baza Legii nr.188/1999.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă avocat din cadrul Baroului C cu delegația la dosar, în reprezentarea intereselor intimațilori și consilier juridic cu delegația la dosar în reprezentarea intereselor recurentului Inspectoratul de Poliție Județean C, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul formulat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR este scutit de plata taxelor de timbru.
Reprezentanta recurentului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C depune la dosar taxele de timbru datorate, aspect față de care, la termenul de azi se constată că recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta intimaților depune la dosar o cerere de renunțare la judecată, formulată de reclamantele-intimate și.
Reprezentantele părților prezente arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare a cauzei și acordă cuvântul părților prezente pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Cluj, iar în urma rejudecării cauzei pe fond, a se respinge acțiunea reclamanților, potrivit motivelor expuse în scris, fără cheltuieli de judecată.
În esență, arată că sentința pronunțată de instanța de fond este neîntemeiată raportat la prevederile art.6 din OG nr.38/2003 cu modificările și completările ulterioare, suspendate pentru anul 2005 în conformitate cu art.2 alin.1 din OUG nr. 118/2004. Prin urmare, apreciază că în bugetul aprobat IPJ C pentru anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate.
În cazul în care instanța de recurs nu va da curs solicitărilor sale, solicită menținerea dispoziției de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor și anume să includă în rectificarea bugetară și să vireze fondurile necesare achitării sporului de fidelitate aferent anului 2005.
Reprezentanta reclamanților-intimați solicită respingerea ambelor recursuri, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de Tribunalul Cluj ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.977 din 05.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și a competenței materiale invocate de
Totodată, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantii -, G, G, G, A, -, A, A, -, împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRATIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE, INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN C, pârâtul - chemat în garanție MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, și în consecință a fost obligat pârâtul C să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate prev. de art. 6 din nr.OUG 38/2003 pentru anul 2005, actualizat cu dobânda legală la data efectuării plății.
Totodată, a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ff ormulate de pârâții Inspectoratul de Poliție Județean C și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, iar pârâtul C și în calitate de ordonator principal și secundar de credite să includă în bugetul propriu sumele necesare.
în final, pârâtul și chematul în garanție au fost obligați să includă în rectificarea bugetului și să le vireze către
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții și intervenienții sunt angajați în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C, în calitate de funcționari publici cu statut special, iar potrivit art. 6 din nr.OG 38/2003 modificată și completată s-a stabilit că li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariile de bază.
A mai reținut instanța de fond că potrivit dispozițiilor art. 38 din Constituția României, "salariații au dreptul la protecția sociala a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igienei muncii, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice", iar reglementarea concediului de odihnă plătit și alte situații specifice a fost menționată prin legea de revizuire a Constituției nr. 375/2003, iar conform art. 53, alin. 1 și 2 "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică" și "să fie aplicată nediscriminatoriu".
Textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la o primă de vacanțe anuală în favoarea funcționarilor publici prin prisma dispozițiilor constituționale suscitate, instanța de fond le-a apreciat ca fiind date prin încălcarea normelor constituționale mai sus specificate, cu atât mai mult cu cât prin plata concediului de odihnă se înțelege a fi inclusă, pe lângă indemnizația de concediu, și prima de vacanță și, ca atare, asemenea drepturi nu pot fi suspendate prin emiterea unei ordonanțe de urgență ci doar printr-un act normativ de aceeași putere.
Potrivit prevederilor art. 18 din Codul muncii, în vigoare la date suspendării, "drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu", prevederi reiterate și de Legea nr. 53/2003 - respectiv Codul muncii în vigoare.
Referitor la reactualizarea sumelor datorate, instanța de fond a reținut că potrivit prev. art. 78 din Codul muncii, în cazul când angajatorul nu plătește anumite sume la timp, "instanța va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul". Fiind un conflict de muncă și existând drepturi salariale restante instanța reține obligativitatea obligării pârâtei la reactualizarea, indexarea și majorarea acestora.
Având în vedere considerentele sus menționate, conform art. 1.165 Cod civil, art. 139 din Codul muncii, art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003, art. 28 alin. 1 lit. a din Legea nr. 350/2002, prima instanță a constatat că acțiunea este întemeiată, în ceea ce privește plata drepturilor solicitate pe anii 2004-2006 și reactualizată cu rata inflației, până la data efectuării plății, astfel că a admise acțiunea formulată de reclamanți.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean C în calitate de angajator a reclamanților a fost obligat să plătească aceste sume, iar pârâtul, în calitate de ordonator secundar de credite, cât și pârâtul Ministerul Administrației și Internelor în calitate de ordonator principal de credite, au fost obligați să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății sporului de fidelitate cuvenit reclamanților, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți a fost respinsă, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să includă in rectificarea bugetului și să vireze Ministerului Administrației și Internelor fondurile necesare achitării sumelor cu titlu de spor de fidelitate pe anul 2005 actualizate cu dobânda legală la data plății și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și chematului în garanție
Prin aceeași sentință a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâții Inspectoratul de Poliție Județean C și Ministerul Administrației și Internelor.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termenul legal, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN C apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, fiind rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii.
În recursul formulat de Inspectoratul de Poliție al Județului C ( 2) se solicită casarea sentinței instanței de fond în ceea ce le privește pe reclamantele și, disjungerea acțiunii celor două reclamante și trimiterea spre competentă soluționare Tribunalului Cluj, arătând că acestea nu au calitate de funcționari publici cu statut special ci sunt angajați civili, angajate cu contract individual de muncă, astfel încât nu pot beneficia de sporul de fidelitate pe anul 2005.
În ceea ce îi privește pe restul reclamanților recurentul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond și, ca o consecință, respingere acțiunii acestora, arătând că în bugetul aprobat C nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate, mai mult, nu exista deci nici o bază legală pentru acordarea sportului de fidelitate, din moment ce prevederile nr.OG 38/2003 au fost suspendate.
In concluzie, în lipsa unei alocări de credite bugetare pentru plata sporului de fidelitate aferent anului 2005, recurentul în mod legal nu a plătit reclamanților aceste drepturi bănești.
Totodată, au fost invocate și disp. art. 4 din Legea nr. 500/2002, care prevăd în mod expres că angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat C se face numai în limita creditelor aprobate, iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovați, în condițiile legii.
În recursul declarat de C (5) se solicită modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamanților de acordare a sporului de fidelitate pentru anul 2005 precum și respingerea cererilor de chemare în garanție îndreptate împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pe cale de excepție s-a reiterat lipsa calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice, întrucât acesta nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă, iar instituția juridică a chemării în garanție nu este aplicabilă în cazul litigiilor de muncă, cu atât mai mult cu cât între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al Ministerului Administrației și Internelor nu a corectat periodic drepturile reclamanților, nu îi conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Finanțelor Publice pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă, susținând că instanța de fond, în mod greșit, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei si Finanțelor atâta vreme cât dispozițiile legale incidente sunt foarte clare in sensul admiterii acestor excepții.
În aceste condiții, pârâta a apreciat că, atâta vreme cât nu există o modalitate legală prin care ar putea să includă aceste sume în bugetul de stat și să le vireze, acordarea drepturilor solicitate de către reclamanți pentru este fără temei legal și angajarea în acest sens a unor cheltuieli din bugetul nu poate fi făcută.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Referitor la motivul de recurs formulat de către pârâtul C, cu referire la reclamantele și, Curtea constată că în condițiile art. 84 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, are competența de a soluționa instanța de contencios administrativ cererile formulate doar de către funcționarii publici având ca obiect plata drepturilor salariale ale acestora.
În privința personalului contractual, competența de soluționare a cererilor acestora având ca obiect plata drepturilor salariale aparține instanțelor de drept comun în materia litigiilor de muncă.
Cele două reclamante au depus la dosar o cerere de renunțare la judecată ( 199).
Potrivit art. 246 alin. 4.pr.civ. renunțarea la judecată, după intrarea în dezbaterea fondului, se poate face doar cu învoirea celeilalte părți.
Curtea constată că fondul cauzei s-a dezbătut la Tribunalul Cluj cu prilejul pronunțării sentinței atacate, astfel încât în recurs, cu prilejul soluționării acestuia, Curtea nu mai este în măsură să ia act de renunțarea la judecarea cererii introductive, motiv pentru care cererea reclamantelor urmează a fi respinsă.
În temeiul art. 304 pct. 3.pr.civ. se va casa parțial hotărârea atacată în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamantele și.
În privința fondului cauzei, având în vedere recursurile formulate de către pârât și chematul în garanție, Curtea constată următoarele:
După cum în mod corect a reținut instanța de fond, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Prin urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, sporul de fidelitate nu putea fi anulat prin actele normative amintite anterior.
conform art. 53 din Constituție, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
În speță, însă, se poate conchide că suspendarea succesivă la plata sorului de fidelitate echivalează cu înlăturarea dreptului la acesta ci doar cu suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare, dreptul la plata sporului fiind îngrădit în mod nepermis.
Înalta Curte de Casație cu prilejul soluționării recursului în interesul legii (decizia nr. XXIII/2005) a statuat că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care exercițiul lui a fost suspendat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea; se susține, de asemenea, că prelungirea valabilității dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ar fi de neconceput și inadmisibil.
Unul din principiile fundamentale ale reparării prejudiciului este repararea integrală a acestuia în conținutul său intrând prejudiciile directe și previzibile iar prejudiciul creat reclamanților prin neacordarea sumelor reprezentând echivalentul sporului de fidelitate pentru anul 2005, nu poate fi considerat ca fiind reparat decât prin reactualizarea sumelor în raport cu rata inflației de la data scadenței fiecăreia și până la data efectuării plății.
Față de cele menționate anterior se va dispune admiterea în parte a recursurilor, conf. art. 20 al. 2 din Legea nr. 554/2004, rap. la disp. art. 304 pct. 9 pr.civ și modificarea în parte a sentinței atacate, conrorm celor menționate în dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1.977 din 5 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantele și.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea de renunțare la judecată formulată de intimatele și.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - Ș
Red. Dact./04.03.2008/3 ex. Jud.fond:,.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
