Contestație act administrativ fiscal. Decizia 548/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 548
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea PREȘEDINTE SECȚIE
- -- JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurenții-reclamanți și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr. 40/CF/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic pentru intimat-pârât Direcția Generală a Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, care depune delegație la dosar, restul părților fiind lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul ora asupra cauzei, după care:
Instanța constată că cele două recursuri sunt declarate și motivate în termen.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Consilier juridic pentru intimata-pârâtă arată că prin sentința pronunțată de instanța de fond s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice N și solicită menținerea sentinței ca temeinică și legală sub aspectul acestei excepții.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor (F), Direcția Generală a Finanțelor Publice(P) N și Administrația Finanțelor Publice (P) a municipiului P N, a solicitat anularea actelor administrativ - fiscale 26429/03 martie 2008 și 31808/20 martie 2008 emise de pârâtele N și P N, restituirea sumei de 5464,07 lei încasată nelegal și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a cumpărat un autoturism Wolkswagen Golf din Germania pentru care a achitat o taxă de primă înmatriculare de 5464,07 lei la data de 01.02.2008 conform chitanței seria - nr. -. Susține reclamantul că a solicitat la 15.02.2008 pârâta PNr estituirea taxei care însă prin adresa 26429/2008 i-a comunicat legalitatea perceperii taxei de primă înmatriculare.
Mai arată că împotriva acestui răspuns a formulat contestație la. N, contestație respinsă conform adresei 31808/20 martie 2008.
Sub aspectul fondului cauzei reclamantul arată că taxa de primă înmatriculare aplicabilă numai autoturismelor care se înmatriculau în România după 01 ianuarie 2008, taxă care încalcă prevederile Tratatului Comunității Europene (E) care prin art. 90 interzice aplicarea, directă sau indirectă a unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Că prin taxa de primă înmatriculare se introduce discriminare între autoturismele second - hand deja înmatriculate și cele care urmează a fi înmatriculate. Solicită a se avea în vedere și cauza Simmenthal (1976) potrivit căreia judecătorul național are obligația aplicării directe a normelor comunitare.
Prin întâmpinare pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N (P) arată că respectarea Constituției și a legilor interne constituie un principiu constituțional, ca taxă de primă înmatriculare este prevăzută în dreptul intern ca taxă specială conform art. 2141- 2143din Legea 571/2003, dispoziții legale care nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii. Se susține că reglementarea prevăzută în legea română nu încalcă dispozițiile art. 90 din și nu poate fi reținut un regim fiscal discriminatoriu.
Ca și în situația unei astfel de încălcări, autoritățile au competența potrivit art. 21 alin. 3 din Legea 24/2000 să facă propuneri de modificare a legii interne în vederea realizării compatibilității. Se mai arată că restituirile se poate realiza conform art. 117 din Codul d e procedură fiscală.
Pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice() N prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive Statului Român reprezentat prin precum și a N, deoarece reclamantul se află în administrarea fiscală pârâtei a municipiului P
Pe fondul cauzei a invocat caracterul obligatoriu al respectării legii, legalitatea taxei percepute, obligația autorităților române de a realiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar.
De asemenea a invocat prevederile OUG 50/2008 potrivit cărora se restituie doar diferența de taxă dintre taxa prevăzută de art. 2141-3din Legea 571/2008 și cea rezultată din aplicarea OUG50/2008.
Prin sentința 40/CF/23 iunie 2008 pronunțată în materia contenciosului administrativ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin și S-a admis în parte acțiune și s-a respins cererea de anulare a adreselor 26429/2008 și 31808/2008 și a fost obligată pârâta a municipiului P N să îi restituie reclamantului suma de 5464,07 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare cu dobânda legală oferită și să-i plătească suma de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand înmatriculat în Germania pentru a cărui primă-înmatriculare a plătit taxa percepută în temeiul art.214 alin 1 din Legea nr.571/2003. Considerând nelegală impunerea fiscală, reclamantul a cerut restituirea acesteia, răspunsurile primite fiind negative.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și PNd eoarece instanța de fond a reținut că reclamantul se află în administrarea fiscal - teritorială a Administrației Finanțelor Publice a municipiului P N - autoritate publică cu personalitate juridică, buget și patrimoniu propriu, singura pârâtă cu calitate procesuală pasivă, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice N și a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor apare ca fondată.
Pe fondul cauzei s-a apreciat ca fondată acțiunea reclamantului deoarece taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea nr. 571/2003 iar cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a G nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art. 2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 modificată prin OUG nr. 110/2006.
Că prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită "taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.2142alin 2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România" în cauză având incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel sunt aplicabile art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Se mai arată că deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Cu privire la cererea de anulare actelor nr. 26429 din 03 martie 2008 și 31808 din 20 martie 2008, s-a reținut ca fiind neîntemeiată cererea deoarece aceste acte nu sunt acte administrative în sensul art. 3 lit. c din Legea nr. 554/2004 și nu sunt susceptibile de anulare, fiind simple adrese.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul și pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P
PNa criticat sentința sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 5 din Constituție potrivit căruia este obligatorie respectarea Constituției și a legilor și astfel restituirea taxei către reclamant s-ar fi făcut cu încălcarea acestui principiu constituțional. Că dispozițiile care reglementează taxa de primă înmatriculare nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii iar taxa nu încalcă dispozițiile E deoarece aceasta se aplică tuturor autoturismelor oricare ar fi locul de proveniență iar restituirea sumelor de la buget se realizează conform art. 117 din Fiscală.
Solicită recurenta și a se face aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată acestea nu sunt datorate deoarece nu are nici o culpă în emiterea actelor.
Reclamantul a criticat hotărârea recurată, sub aspectul greșitei rețineri a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și N precum și respingerii acțiunii privind actele administrativ fiscale 26429/03 martie 2008 și 31808/20 martie 2008. Susține recurentul că cele două pârâte aveau calitate procesuală pasivă deoarece P N este doar colector al sumelor la nivel local care se varsă în bugetul de stat consolidat.
De asemenea, mai arată acesta, cele două adresei sunt acte administrativ fiscale în sensul art. 41 din OG92/2003 deoarece stabilesc drepturi și obligații cenzurabile conform legii contenciosului administrativ.
Curtea, verificând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate de recurenți, văzând și dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, constată nefondate ambele recursuri pentru considerentele următoare.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond reclamantul a cumpărat din Germania un autoturism second - hand marca Wolkswagen Golf pentru care a achitat, în baza art. 2141- 2143Cod fiscal, suma de 5464,07 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, iar cererea reclamantului de a-i fi restituită suma achitată cu acest titlu fost respinsă de pârâtă.
Prin art. 2141Cod fiscal se instituie o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele comerciale prevăzute în acest text, taxă care se plătește la prima înmatriculare în România a acestora (art. 2142Cod fiscal).
Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor similare naționale.
Aceste dispoziții din dreptul comunitar asigură libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
În acest context taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal și aplicabile autovehiculelor și autoturismelor second - hand la prima înmatriculare în România constituie o măsură discriminatorie luată de Statul Român față de produsele din țările comunitare față de cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă, fiind contrară dispozițiilor art. 90 din
Sub acest aspect Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în două cauze - și (Ungaria) și (Polonia) - reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite de Ungaria și respectiv Polonia cu dispozițiile art. 90 din
Reținând caracterul discriminatoriu al taxei speciale prevăzută prin art. 2141- 2143Cod fiscal, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea legislației aplicabile în materie.
Referitor la motivele de recurs formulate de recurentaAdministrația Finanțelor Publice A Municipiului P N
Este adevărat că potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României respectarea Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția, prin art. 148 (2) consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea prin art. 148 (4) Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare,lăsând acestea neaplicate prin propria putere de deciziefără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
În consecință judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale așa cum susține recurenta, ci dimpotrivă a făcut o deplină aplicare Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.
Așadar judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și când legea internă este contrară celei comunitare este fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată, de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie.
Sub aspectul criticilor privind fondul dreptului acestea sunt neîntemeiate, curtea analizând implicit acest motiv de recurs când asupra dreptului aplicabil situației de fapt reținută de instanța de fond.
În ceea ce privește solicitarea recurentei ca instanță de recurs să facă aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 aceasta este nefondată.
Așa cum rezultă din dosarul cauzei, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 09 aprilie 2008 hotărârea recurată pronunțându-se la 23.06.2008, în cauză fiind aplicabile, sub aspectul dreptului materiale - normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal - (01 februarie 2008) iar sub aspectul dreptului procesual dispozițiile în vigoare la data efectuării actelor de procedură (art. 15 al. 2 din Constituie, art. 725 Cod procedură civilă).
În cursul soluționării cauzei a fost emisă OUG50/2008 care conține dispoziții privind instituirea unei noi taxe și restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și noua taxă de poluare.
Acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar în speță acesta este inaplicabil pentru următoarele considerente:
În primul rând, la data soluționării cauzei de către instanța de fond acest act normativ nu era în vigoare și astfel nu se poate invoca nelegalitatea hotărârii pronunțate în raport de o lege care nu era în vigoare la data pronunțării chiar dacă până la soluționarea recursului promovat de recurentă această lege a intrat în vigoare.
În al doilea rând acest act normativ a fost emis în cursul soluționării cauzei iar dispozițiile art. 11 din OUG50/2008 sunt de natură să influențeze soluționarea acesteia prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare doar la eventuala diferența dintre taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această reglementare intervenită în cursul soluționării cauzei este contrară dreptului comunitar.
Astfel curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stan și Andreatis vs a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă. A reținut de asemenea Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției.
mutandis soluția este identică și în situația în care puterea executivă urmare a delegării legislative este abilitată să emită reglementări cu putere de lege.
În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs..
În al treilea rând, taxa la care face referire OUG50/2000 și a cărei eventuală diferență ar urma să fie restituită este nulă fiind contrară, așa cum s-a reținut, art. 90 din Or, este de principiu ca: "quod nullum est nullum producit effectum". Așadar nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
În consecință și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Este întemeiată susținerea recurentei că restituirea sumelor de la buget se realizează în condițiile art. 117 din proc. fiscală însă această dispoziție din lege nu a fost încălcat de către instanța de fond care a dispus doar restituirea sumei restituirea efectivă de către pârâtă fiind un aspect ulterior soluționării fondului.
Referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta - recurentă acestea au fost puse în sarcina recurentei cu respectarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Referitor la recursul reclamantului
Curtea nu poate reține critica recurentului privind calitatea procesuală a Statului Român și
Este adevărat că raportul de drept fiscal se naște între stat, unitățile administrativ - teritoriale și contribuabil, însă refuzul restituirii sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare a fost formulat de pârâta PNc are a și încasat această taxă, PNf iind autoritate publică în sensul prevăzut de art. 2 lit. a, b din Legea 554/2008 și doar ea are calitate de parte în litigiul dedus judecății.
Referitor la cele două adrese pe care recurentul le consideră acte administrative acestea nu pot fi reținute ca atare neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 41 și 211 din Codul d e procedură fiscală, fiind acte de informare a contribuabilului privind cererea formulată de acesta, raportul de drept material fiscal realizându-se între contribuabil și stat în temeiul dispozițiilor art. 2141- 2143Cod fiscal și nu printr-un act administrativ fiscal emis de autoritățile fiscale.
În consecință față de cele ce preced instanța va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUEMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile contencios administrativ - fiscale promovate de recurentul - reclamant și recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P, împotriva sentinței civile nr. 40/CF/23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâțiSTATUL ROMÂNprinMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEșiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,05 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea | JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan |
Grefier, |
Red. Red. tehnored. 2 ex. 02/03 oct. 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
