Contestație act administrativ fiscal. Decizia 570/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 570/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2009
PREȘEDINTE: Gabriela Mona Ciopraga judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
- - - JUDECĂTOR 3: Morina
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtăDirecția Generală a Finanțelor Publice N - în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice a orașuluiîmpotriva sentinței civile nr. 27/CF din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, pentru intimata-reclamantă - comuna, lipsă fiind reprezentantul recurentei-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice N - în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice a orașului.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză recursul a fost formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice N - în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice a orașului, care este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Reprezentanta intimatei-reclamantă arată că nu are alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii pe fondul cauzei.
Având cuvântul, avocat, pentru intimatul-reclamant, pune concluzii de respingere a recursului.
Referitor la primul motiv de recurs - încălcarea prevederilor Constituției României, prin nerespectarea art. 1 alin. 5 din legea fundamentală, arată că tocmai pentru a respecta acest principiu, al supremației legilor, instanța de fond a admis cererea sa și astfel normele comunitare au căpătat prioritate în aplicare față de prevederile legale interne contrarii. De asemenea, s-a susținut în cererea de recurs că textul art. 2141nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu, însă ceea ce s-a susținut de intimatul-reclamant prin cererea introductivă este că articolul menționat este în contradicție cu art. 90 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, deci este inaplicabil, iar textul criticat creează un regim fiscal discriminatoriu între autoturismele second hand achiziționate din afara țării și cele deja înmatriculate în România.
Referitor la al doilea motiv de recurs, respectiv aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor nr.OuG 50/2008 care stabilește obligativitatea plății taxei de poluare pentru autoturismele care se înmatriculează pentru prima dată în România, conchide că, exceptând schimbarea denumirii și a modului de calcul, regimul fiscal discriminatoriu se menține, natura juridică a celor două taxe fiind identică, deci și taxa pe poluare este în contradicție cu normele comunitare. Consideră că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
În concluzie, pentru considerentele anterior expuse, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanță onorariu avocat.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 27/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE reprezentată prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P N și, în consecință, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice N să restituie reclamantei suma de 11.946,62 lei reprezentând contravaloarea taxei speciale de primă înmatriculare actualizată la data plății în raport de indicele de inflație. De asemenea, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice la plata de 39,3 lei reclamantei reprezentând cheltuieli de judecată. Totodată, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand pentru a cărui primă înmatriculare a fost nevoită să achite taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal. Considerând nelegală impunerea fiscală, reclamanta a cerut restituirea sumei, fără a primi răspuns favorabil la această cerere.
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142și 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin OUG nr.110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.2142alin. 2 se plătește " cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta N, în numele și pentru, criticând soluția primei instanțe sub următoarele aspecte:
În mod greșit s-a admis acțiunea, prin soluția dată încălcându-se prevederile art. 1 alin. 5 din Constituția României. Concret, actul normativ ce stabilește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este Legea 571/2003, respectiv art. 214 (1), text ce nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Această reglementare, în opinia recurentei, nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, întrucât taxa se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state.
Pe de altă parte, restituirea de sume de la buget se face în condițiile art. 117 din nr.OG 92/2003, condiții ce nu sunt îndeplinite de debitor la data cererii.
De asemeni, recurenta invocă faptul că de la data de 01 iulie 2008 a intrat în vigoare nr.OUG 50/2008, care prevede că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă solicită casarea sentinței de fond și menținerea obligației de plată a taxei speciale stabilite în sarcina intimatului-reclamant.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Taxa specială, denumită "taxă de primă înmatriculare" este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea 571/2003, fiind introduse prin Legea 343/2006, modificată prin nr.OUG 110/2006, fiind stabilită în sarcina proprietarilor de mașini "cu ocazia primei înmatriculări în România".
Pe de altă parte, art. 90 din Tratatul ce instituie Comunitatea Europeană, reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării libertății de circulație a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, regula prevăzută fiind că toate statele membre trebuie să se abțină în a institui, respectiv - sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și a, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competență, atunci când dă efect direct dispozițiilor comunitare (art. 90 din Tratat), să aplice procedurile naționale de așa manieră, încât drepturile prevăzute în Tratat să fie efectiv și pe deplin protejate.
s-a pronunțat, în cauza "Ndasdi și " în sensul că o taxă de înmatriculare impusă autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru - este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat.
Din această perspectivă, curtea constată că tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de o manieră care să recunoască particularului dreptul său de a nu-i fi impusă o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism second - hand importat dintr-un stat membru al Uniunii.
În ceea ce privește prevederile art. 11 din nr.OUG 50/2008, invocate de recurentă, curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 01 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
În atare situație, intimatul-reclamant a fost îndreptățit la restituirea integrală a taxei încasate nelegal.
Noua taxă de poluare, prevăzută de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
De altfel, aplicarea în speță a dispozițiilor nr.OUG 50/2008 ar aduce atingere principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție, întrucât acest normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior intrării sale în vigoare.
Ca urmare, reținând ca neîntemeiate argumentele recurentei, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul de față, ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat dovedit cu chitanța depusă la 11 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtăDirecția Generală a Finanțelor Publice N - în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice a orașului, cu sediul în P N,- bis, județul N, împotriva sentinței civile nr. 27/CF din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă,cu sediul în comuna, județul
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 3.000 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
red. sent.
red.
tehnored. / 2 ex.
22.06.2009
Președinte:Gabriela Mona CiopragaJudecători:Gabriela Mona Ciopraga, Vera Stănișor, Morina
